Primarul cantaret din Dudestii Noi - ALIN NICA

"Nu e nimic antagonic sa fii primar-artist"

Prezent in finala romaneasca a Eurovision, a starnit simpatie, nu doar prin calitatea interpretarii, ci si fiindca este... mai-marele unui sat din judetul Timis. Fiindca un primar-cantaret nu se intalneste chiar la tot pasul, l-am rugat sa ne acorde un interviu

- Ce a fost la inceput - primaria sau muzica?

- Muzica e o pasiune mai veche a mea, desi n-am scos-o niciodata in vazul lumii. Am fost elev la Scoala de Arta din Timisoara, am avut o profesoara de muzica de exceptie, pe doamna Lucia Mihaescu, aceeasi care l-a pregatit si pe Costel Busuioc, dar abia la sfarsitul anului trecut, cand am castigat concursul "Battle of songs", s-a aflat public ca mai si cant, pe langa politica. Nici macar familia mea nu stia. Dar faptul ca m-am calificat in finala Eurovision este o realizare buna si n-o sa ma opresc aici. Voi continua.

- La primarie cum ati ajuns?

- In 2004 eram la o rascruce de drumuri. A trebuit sa aleg intre inginerie (am studiat calculatoare la Politehnica), politica si muzica. Am ales politica, dar la primarie am ajuns printr-o conjunctura ciudata. Eram foarte tanar si nu prezentam garantii. As putea spune ca oamenii au riscat in 2004, alegandu-ma primar. Dar erau atat de dezamagiti de primarii pe care ii avusesera inainte, incat cred ca ar fi ales si-un sugar in locul lor.

- Prezenta pe scenele muzicale nu v-a minimalizat autoritatea si imaginea de primar? Banatenii sunt "fruncea". Oameni orgoliosi, carora ar putea sa le para nepotrivit ca primarul lor sa apara, cantand, la televizor...

- La inceput am crezut si eu ca va trebui sa aleg intre cele doua cariere, pentru ca ambele necesita seriozitate, implicare, timp. Am crezut ca se vor afecta una pe cealalta. Constat insa ca se ajuta reciproc. Daca inainte de Eurovision, colegii de partid nu-mi dadeau prea multa atentie, acum, datorita mediatizarii si impresiei bune pe care am lasat-o la competitia nationala pentru Eurovision, au inceput sa ma priveasca cu mai mult interes.

- Latura dvs. artistica va ajuta sa fiti un primar relaxat? Se potriveste primaria cu poezia?

- Fiecare om are o latura sensibila, nu as limita asta numai la artisti. Eu cum sunt acum am fost mereu. Temperamentul omului isi pune amprenta pe toate actiunile sale. Nu e nimic desincronizat sau antagonic sa fii primar-artist.

- Dovada: ati fost reales drept capetenie a satului... Reconfirmat pentru a doua oara primar.

- Faptul ca nu mi-am dezamagit consatenii e pentru mine o mare bucurie. Si pentru oameni, la fel. Li s-a confirmat ca au facut o alegere buna, prima data, in 2004.

- Popularitatea dobandita prin muzica va foloseste la conducerea primariei?

- Nu s-a vorbit niciodata atat de mult despre comuna mea. Numele comunei Dudestii Noi a ajuns sa fie cunoscut acum de o tara intreaga. Si este o imagine foarte buna, si prin prisma intereselor noastre concrete, a proiectului nostru de amenajare a unei zone rezidentiale in sat. Am reusit sa atragem investitori. Dudestii Noi este o comuna periurbana, aflata chiar la granita cu Timisoara, la 12 kilometri. Popularitatea mea a cazut foarte bine in acest moment. Cum stiti, imaginea conteaza foarte mult. Se face marketing si la primarie. Mai ales acum, cu criza asta, cand suntem in competitie cu toate comunele din jur, pentru atragerea investitiilor, care au cam scazut in ultima vreme.

- Ca tot ati amintit de criza, cum se simte ea in Dudestii Noi?

- Factorul major in aceasta criza este cel psihologic. Faptul ca a fost mediatizata si rasmediatizata a transformat criza intr-un soi de bau-bau, ne-a adus deservicii mari. Daca vorbeam mai putin si faceam mai mult, eu zic ca aveam de castigat. Oamenii sunt deja timorati, le e teama sa nu-si piarda locurile de munca, la randul lor oamenii de afaceri sunt mult mai prudenti, de frica sa nu-si piarda comenzile. Intr-un fel, nu e rau sa fii prudent in conditii de criza, dar prudenta excesiva te tine pe loc. Desi eu sunt liberal, sper ca noul guvern sa se apuce de treaba cat mai repede, pentru ca avem nevoie de stabilitate, indiferent cine e la guvernare.

- Vreti sa va continuati cariera politica sau pe cea muzicala? Pentru care optati?

- Pai, in politica, am spus intotdeauna ca pentru un primar e putin un mandat ca sa-si duca la bun sfarsit proiectele, doua sunt necesare, trei sunt suficiente, iar patru deja prea multe. Deci, ar mai fi loc de un mandat, dar nu stiu. Pana in 2012, mai e mult timp. O sa duc la bun sfarsit proiectele pe care le-am inceput. In ce priveste muzica, cred ca este momentul sa fac ceva si in aceasta directie. Voi colabora in continuare cu aceiasi oameni care m-au ajutat si la Eurovision: compozitorul George Hora si Zoly Toth, de la formatia Sistem, care intre timp a devenit si managerul nostru. George a mai compus intre timp cateva piese noi. Pregatim un album care speram sa iasa pe piata la inceputul verii.

- Cu atatea treburi si proiecte profesionale, mai aveti timp si de dumneavoastra, de viata personala?

- Sunt casatorit de anul trecut. Sincer sa fiu, la inceput, cand i-am impartasit sotiei mele gandul ca vreau sa fac o treaba serioasa si din muzica, n-a primit foarte bine vestea. Stia ca o sa fiu si mai ocupat decat acum, o sa fiu pe drumuri, o sa fiu departe de ea, o sa apara tentatii... Dar a acceptat ideea, in cele din urma. Si e alaturi de mine. Mergem impreuna peste tot. Am fost si la Eurovision impreuna. Familia este pe primul loc, asa ca nu incape discutie. Ma cunosc bine si stiu sa fac tot posibilul sa-mi iasa toate lucrurile asa cum trebuie. E drept ca ambele directii cer dedicare, exclusivitate si profesionalism. Dar eu cantaresc bine lucrurile inainte de-a face un pas.

- Cum e la Dudestii Noi, e frumos?

- Mie-mi place. M-am nascut la Timisoara si am locuit acolo pana la varsta de zece ani. Dupa revolutie, ne-am mutat la Dudestii Noi si, sincer, nu m-as mai duce inapoi la bloc. Imi place libertatea si linistea date de spatiul mai larg de la sat. Comuna a suferit schimbari majore in ultimii patru ani. Daca inainte oamenii mergeau cu cizme de cauciuc prin noroaie, pe strazi, si cu lanterna, sau cu 15 km/ora din cauza gropilor, daca atunci nu aveau apa curenta in case si canalizare, acum ma pot lauda ca toate strazile sunt iluminate, jumatate dintre ele sunt asfaltate, celelalte sunt pietruite si, deci, practicabile, se face canalizare, se aduce apa in toate casele. Am amenajat terenuri pentru case noi, case pentru tineri. Deja, cateva zeci de familii de tineri si-au ridicat case intr-o zona noua, rezidentiala, din Dudestii Noi si inca cateva zeci vor primi teren anul viitor. Mai sunt institutiile din comuna: scoala, primarie, camin cultural, gradinita, care au fost renovate si modernizate. In 2004, cand am intrat in localul primariei, nici scaun n-aveam. M-am imbolnavit de pneumonie fiindca ploua inauntru si era umezeala pe pereti. Dar acum e o diferenta foarte mica intre satul nostru si oras. Mai ales ca in vara asta se va demara si proiectul de canalizare, comuna noastra fiind prima din Timis si prima din tara care a semnat contractul de finantare pe fondul european pentru agricultura si dezvoltare rurala. Un fond structural, care spune multe despre cum ne-am miscat in ceea ce priveste accesarea fondurilor.

- Ati merita sa intrati si in finala pe tara a celor mai buni primari...

- Exista si un risc in a face multe lucruri la inceput. Trebuie sa pastrezi acelasi elan, aceeasi intensitate in munca, pentru ca daca nu, oamenii observa si devin nemultumiti daca te lasi pe tanjeala. Oamenii cand au mult vor si mai mult. Dudestii Noi a fost o comuna formata 100% din etnici germani, care au plecat succesiv, dupa al doilea razboi mondial. Au venit in loc oameni din toate colturile tarii. Si coeziunea sociala, unitatea dintre ei a lasat de dorit, pentru ca moldoveanul cu olteanul si cubanateanul nu s-au prea inteles la inceput. Si a trebuit sa fac cumva, prin manifestari sociale, sa-i aducem laolalta, sa se cunoasca unii pe altii, sa cream o traditie locala. N-a fost usor, dar acum avem o seama de manifestari pe care le facem anual, care au devenit deja traditie si la care participa practic toata suflarea comunei. Ma atrage foarte mult viata aceasta sociala pe care am construit-o impreuna. Am adus la viata o comunitate si imi place sa traiesc in mijlocul ei. Am infiintat un cor al bisericii ortodoxe din localitate, in care avem chiar si o doamna de 74 de ani, etnica germana, catolica. Ea vine cu noi la biserica, in fiecare duminica, la ortodocsi, si canta in corul bisericii. Asta mi se pare extraordinar. Inainte nu mergeam foarte des la biserica, dar cum sotia mea e fata de preot, acum mergem impreuna si imi place. In comunitatea noastra sunt patru biserici, una penticostala, una adventista, una catolica si una ortodoxa. Deci, o multitudine de etnii si o multitudine de religii. Dar intre ele exista o toleranta deplina. Acest lucru zic ca e un castig pentru noi.

Foto: C-tin Duma (2), Ovidiu Roteliuc (2)