Stefan Banica - 7 concerte la rand

"Sa poti sa aduci emotie si bucurie in sufletul atator oameni e un dar de la Dumnezeu"

- A mai trecut un an si Craciunul ne bate la usa. Il mai astepti ca in anii copilariei sau emotia lui s-a pierdut in urgentele cu care ne copleseste viata de zi cu zi?

- Nici vorba sa se piarda! Doar ca la mine emotia e impartita. Pe de-o parte, am Craciunul petrecut acasa, in familie, pe de alta parte, am Craciunul de la Sala Palatului, pe care-l sarbatoresc impreuna cu mii de oameni. Anul asta chiar batem un record, desi nu asta am urmarit: o sa avem sapte concerte la rand, va fi saptamana concertelor Stefan Banica (16-22 decembrie). Ma rog la Dumnezeu sa le pot duce la bun sfarsit, sa ma tina puterile si sa ajung, dupa cea de-a saptea seara, sa zic: "A fost bine". Nu in sensul ca ma bucur ca s-a terminat, ci in sensul ca totul a iesit asa cum mi-am dorit. Si anul asta, unul dintre concerte va fi inregistrat, dupa care va fi difuzat de Pro TV. De sapte ani lucram impreuna. Sunt un tip constant in ceea ce priveste persoanele cu care lucrez. Imi plac oamenii seriosi, cand vine vorba de treaba. Difuzarea pe TV implica o alta munca. Niciodata televizorul nu va transmite acea emotie, acea vibratie care se naste numai in sala. Spectacolul de televiziune este altceva: montajul, calitatea imaginii, efectele, toate astea implica o noua regie. O munca in plus, pentru mine, dar care merita, pentru ca inregistrarea ramane peste ani. Si ca sa-ti raspund la intrebarea pe care stiu ca vrei sa mi-o pui: da, si anul acesta voi avea, in concerte, invitati-surpriza. Iar unul dintre ei va fi mare cu-adevarat. O sa cantam si colinde, dar si gospeluri (muzica religioasa a negrilor americani - n. red.). Chiar daca eu sunt crestin ortodox, nu cred ca Dumnezeu are bariere de religie. Oamenii au. Gospelul e foarte apropiat de sufletul meu. Are armonii superbe si mesaje frumoase. Imi face mare placere sa le cant. Muzica asta imi transmite emotie, iar eu trebuie sa fiu un catalizator al ei, s-o transmit catre public.

- Deci, pana la Craciun esti "amanetat" de emotia concertelor de la Sala Palatului. Mai ai timp sa te pregatesti sufleteste si pentru sarbatoarea de-acasa?

- Cea mai mare placere pentru mine de Craciun este sa vad fetele alor mei, cand deschid cadourile. Si mai ales fetele copiilor mei. Violeta e inca prea mica sa se bucure pe de-a-ntregul, dar numai de sarbatori nu duce lipsa: nu e numai Craciunul, ci si ziua ei. Pe 15 decembrie implineste un an. Apoi urmeaza si ziua Andreei. Deci, pana in Craciun, imi aniversez fetele.

- Colindele si bradul impodobit ne starnesc tuturor nostalgia copilariei! Ai si tu o amintire care sa-ti poposeasca pe umar, odata cu lumanarile aprinse in brad?

- Am, si e legata de prietenul meu cel mai bun, care e ca si fratele meu. Mamele noastre sunt cele mai bune prietene inca din scoala generala, iar noi suntem cei mai buni prieteni de cand ne-am nascut. Diferenta dintre noi e de doua luni. Eu si Costin facem Craciunul impreuna de cand ne stim. Nu cred sa existe vreun an in care sa nu fi fost impreuna. La randul lui, si el are doua fetite, de varsta baietelului meu, asa ca si copiii ni-i crestem in spiritul traditiilor adevarate. Si apropo de traditiile adevarate, fac o paranteza: la scoala, pe vremea mea, ni se spunea ca nu exista Mos Craciun, ci Mos Gerila. Norocul meu a fost ca ai mei m-au crescut fara minciuni de-astea. Bunicul meu a si suferit, pe nedrept, din cauza comunistilor, asa ca atmosfera din casa noastra era total impotriva regimului. Deci, eu stiam clar ca exista Mos Craciun, nu Mos Gerila. Si revin: tin minte ca aveam vreo cinci sau sase ani si stateam in casa, cu bunicii mei - Dumnezeu sa-i ierte - dar si cu matusa mea. In anul ala, nu stiu ce tampenie facusem si ai mei mi-au zis ca Mosul n-o sa mai vina. Eram disperat. In seara de Ajun, stateam intr-o camaruta cu Costin si ne jucam, da' eu il tot bodoganeam pe Costin, ca "din cauza ta nu mai vine". Cand a aparut Mosul. E imaginea de care-mi aduc aminte si azi: Mosul care-a intrat pe usa, cu zapada pe cizme si inconjurat de-un halou de lumina. Am avut o senzatie de ireal, de poveste. Ce mai conta ca Mosul era, de fapt, matusa-mea, deghizata in niste haine de la teatru, ca vorbea in romaneste - abia mai tarziu m-am intrebat daca Mosu' stie toate limbile pamantului - si ca avea voce de femeie? Am zis repede o poezie balbaita si i-am tras un cot si lui Costin, sa spuna si el ceva. Eram fascinat de aparitie si de faptul ca Mosul trebuia sa scoata darurile. In ziua de azi, bucuria asta s-a cam pierdut. Anul trecut ma pomenesc ca fiu-meu zice: "Tati, da' eu il stiu pe Mos Craciun asta. Nu e Cove?". Toata informatia asta care da buzna peste noi, si mai ales peste copii, Internetul, reclamele de la televizor, ii fac sa piarda povestea, taina Craciunului. Pe vremea copilariei mele, credeai! Eu am crezut, intr-un an, ca l-am vazut si pe Iepurasul. Nu voiam sa port spilhozen si maica-mea imi tot baga in cap ca si Iepurasul tot cu spilhozen e imbracat. Si-ntr-o zi l-am vazut, in curtea noastra, pe Iepuras, cu nadragi din aia cu marsupiu! (rade) Copilaria mea a fost foarte frumoasa, tocmai fiindc-am crezut in lucruri din astea. Repere de acest fel te-apropie de Dumnezeu, iti pastreaza inocenta. Eu parca l-as mai astepta pe Mosu' cu halou si-acum, da' sigur ca el nu mai vine. Insa mi-a ramas starea aia de spirit speciala. Imi pun "Silent Night", cu Mahalia Jackson, stau langa brad si sunt linistit. E o liniste atemporala, ca o farama de dumnezeire.

Sanatate, ca-i mai buna decat toate

- Merita, oare, sa mai salvam povestea Craciunului? Merita sa facem eforturi ca sa pastram traditia?

- Da. Merita. Eu sunt de parere ca fiecare generatie vine cu ceva nou. Unele generatii aduc societatii mai mult, altele mai putin, dar orice generatie face un pas inainte. Important e insa ca atunci cand vii cu ceva nou sa nu arunci si lucrurile vechi care, tocmai prin timp, si-au dovedit valoarea. Si-aici intra si traditiile. Eu asa imi educ si copiii.

- Acesta e primul Craciun adevarat pentru fetita ta, Violeta

- Da, dar la un an de zile nu intelege mare lucru. Stie cine-i mami, cine-i tati, cine-i frate-sau, cine-s oamenii apropiati. Lucrurile astea copiii le prind din zbor, mai repede decat ne inchipuim noi. Mosul o sa vina, oricum, si la ea. Nu doar prin intermediul cadourilor, ci o s-avem si-un Mos in carne si oase.

- Dar tie ce-ai vrea sa-ti aduca Mosul? Ce cadou care nu poate fi cumparat ai vrea sa primesti?

- Sanatate! Sanatatea e chiar mai buna decat toate. Orice poti sa faci daca esti sanatos, chiar daca n-ai un ban in buzunar. Si poti sa ai munti de bani, ca daca suferi de-o boala grea, la ce-ti mai sunt buni? Eu aflu saptamanal la "Dansez pentru tine" povesti ale unor oameni care se transforma, aproape peste noapte, din niste oameni vii, in plina putere, in niste umbre a ceea ce-au fost. Asta imi doresc: sanatate.
- "Dansez pentru tine" si concertele de Craciun sunt doua "patente" Stefan Banica, care iti aduc o popularitate uriasa. A trebuit sa suplimentezi serile de cantare la Sala Palatului pentru ca nu incapea toata lumea. Cum iti explici dragostea asta fatisa a publicului fata de tine?

- Asta este raspunsul pe care li-l dau celor care ma mazgalesc in fituicile de scandal, in care sunt prezentat ca un tip zgarcit, afemeiat si cu legaturi in lumea interlopa. In ciuda acestor articole, deloc onorante, lumea vine sa ma vada, platind bilet. De ce? Pentru ca tot ceea ce fac pe scena fac cu credinta, cu respect fata de meseria mea si fata de cei care sunt in sala. Oamenii au garantia calitatii, a unui eveniment artistic in care sunt si ei implicati si in care se simt bine. In loc sa citesc magarii de felul asta scrise aproape zilnic, cu intentia clara de a ma discredita, prefer sa imi amintesc mereu ca am primit de la Dumnezeu un dar. Sa poti sa intalnesti atata lume si sa poti sa aduci emotie si bucurie in sufletele atator oameni e un dar de la Dumnezeu. Iar energia benefica pe care o primesti de la public trebuie, ca artist, s-o canalizezi, intr-un procent semnificativ, inapoi, spre Divinitate, si restul catre evolutia ta, ca om.Sigur ca aprecierea publicului iti satisface si orgoliul - ca toti avem si-o doza de orgoliu -, dar te si ajuta sa realizezi ca ai o mare responsabilitate: trebuie sa daruiesti permanent, nu se poate numai sa primesti. Si mai adaug ceva in legatura cu revistele de scandal: am luat atitudine, atat eu, cat si sotia mea, Andreea. Am dat in judecata revista "Star" si am castigat, pentru prima oara in Romania, o suma considerabila: 20.000 euro. E un inceput si am sa lupt in continuare, mai ales pentru siguranta copiilor nostri, care sunt prezentati in publicatii, fara acordul nostru, ca parinti, si fara a avea macar acea banda pe ochi de protectie a identitatii. Scopul meu in viata nu e sa stau prin tribunale, dar am sa recurg la justitie, ori de cate ori e nevoie, pentru a-mi apara familia, copiii si munca.

- Prin concertele tale ai instituit in Romania o noua traditie de Craciun. Lumea iti este profund recunoscatoare pentru acest dar

- Sunt foarte fericit pentru ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus: sa transform concertele mele de Craciun intr-o traditie. Si-asa suntem vaduviti de traditii, care au fost calcate in picioare de anii comunismului. Noi, romanii, am ramas cu niste sechele care se simt chiar si acum, dupa 20 de ani. Am ajuns o tara lipsita de traditii. Desi avem mare nevoie de ele.

- Crezi ca anul acesta romanii vor avea parte de Craciunul pe care-l merita?

- Intrebarea ta vine intr-o perioada in care la noi e o criza psihologica, mai mult chiar decat o criza economica. Toata lumea e speriata. Nu e cea mai optimista perioada. Si-atunci, spiritul Craciunului va fi trait dupa cum gandeste si simte fiecare in parte. Ce stiu sigur e ca poti sa faci Craciunul intr-un palat proprietate personala, cu doua sute de camere, sau intr-o simpla garsoniera de bloc si, in ambele situatii, poti sa fii la fel de fericit daca simti farama aia de dumnezeire de care vorbeam la inceput. Sa nu uitam care e mesajul Craciunului: ca fiecare trebuie sa incerce sa fie mai bun, mai ingaduitor. Sa nu facem cum am zis eu intr-un monolog: "pe 24-25 te iubesc, crestine, iar pe 26, pot sa-ti dau in cap, ca s-a terminat Craciunul".

- Ce le doresti romanilor de Craciun, Stefan?

- Sa aiba constiinta. Eu n-am un patriotism exagerat, dar sunt mandru ca sunt roman. Si ma doare ca, de pilda, in filmele noastre scoase la export, aratam mai tot timpul ca suntem o natie de parliti, spre deliciul strainilor. Prea suntem asociati numai cu emigrantii si tiganii care fura din tramvaie. Avem si din astia, si ei nu sunt o buba de neluat in seama, dar avem si multi oameni de valoare. E pacat ca ne aducem aminte de ei numai cand mor.