S-a reeditat de curand, inaugurand o serie de autor, acest superb roman autobiografic din 1979, care a sedus o lume intreaga. Gregor von Rezzori (n. Cernauti 1914 - m. Toscana, 1998) e un mare povestitor si are o legatura speciala cu tara noastra: s-a nascut si a copilarit in Bucovina, iar prima tinerete si-a petrecut-o in Bucuresti - locuri ce l-au marcat adanc si care joaca un rol important in autofictiunea lui. Ttia bine romaneste - pe langa germana, italiana, franceza, engleza, polona si rusa - fiindca, cetatean roman fiind, isi daduse bacalaureatul atat la Viena, cat si la un liceu romanesc. "Asa am descoperit frumusetile limbii si literaturii romane", spune el intr-un interviu dat revistei "Lire" la inceputul anilor '90, in care se autodefineste ca un homo ludens - un jucator si un jucaus, pe care o mare cantitate de viata, de existente succesive l-au transformat in scriitor. Nu doar prozator, ci si gazetar, om de radio, critic de arta, scenarist, ba chiar si actor (a jucat un rol episodic in "Viva Maria" al regizorului Louis Malle). "Memoriile" pornesc din provincia natala, de la parinti si copilarie. Tatal, aristocrat ce lucra in fosta administratie imperiala, descindea dintr-o familie ce-si confunda istoria cu aceea a Habsburgilor si se simtea uitat de metropola in indepartata colonie din Estul Europei, dupa ce, din 1918, devenise cetatean roman apartinand minoritatii germanofone. Isi petrecea mai tot timpul la vanatoare prin imensele paduri ale Bucovinei, facand din aceasta indeletnicire un fel de protest impotriva universului, a sfarsitului Imperiului si a disperarii ofensive a sotiei lui. Care incerca sa recreeze, la seratele ei, ceva din atmosfera imperiala vieneza dar, intransigenta si de o maladiva fragilitate nervoasa, neglijata de sot si bovarica - era profund nefericita. De fapt, ambii soti sufereau de nevroza proprie germanofonilor cu complexe de superioritate, deveniti o minoritate a Romaniei. Se simteau farame de imperiu pierdute in amestecul de nationalitati "inferioare" ale "marginii" (romani, ruteni, polonezi, evrei, unguri) care era Bucovina, divizata acum intre Ucraina si Romania. Gregor von Rezzori a trait pe rand, datorita magnificei provincii in care s-a nascut si istoriei ei zbuciumate, varii vieti. De pilda, cea de seniori feudali, la mosia unchiului Hubert si a matusii Sofia, rude fara copii, unde fusese trimis spre educare, dupa esecurile pedagogice de la domiciliul cernautean. Acolo isi descopera baiatul de 13 ani interesul pentru arte grafice si lecturi. Acolo il cunoaste pe Stiassny - un fel de geniu ratat, oaspete umil permanent la mesele familiei, fata de care adolescentul are aceeasi fascinatie-repulsie ca si pentru Wolf Goldmann, fiul rebel al doctorului evreu bibliofil, cu un talent muzical si aptitudini intelectuale iesite din comun. E un prilej pentru romancier de a infatisa structura sociala rigida a acelei lumi provinciale, in care intelectualii evrei, chiar si cei foarte cultivati, erau "nefrecventabili", si de a observa, prin ochii baiatului care a fost, nationalismul german, teutonomania dispretuitoare de alteritate. Adolescentul si apoi tanarul aristocrat, el insusi supravietuitor, prin mentalitatea inculcata, al Imperiului, isi povesteste anii de formare si de dureroasa desprindere de prejudecati, prin intermediul mai multor intalniri cu evrei, in special cu femei evreice, fata de a caror tristete atavica, misterioasa, simte o atractie transformata uneori in pasiune amoroasa. Tribulatiile profesionale, de comis voiajor si decorator de vitrine in Bucurestiul interbelic, si cele amoroase, de la iubirea platonica pentru o fata infirma la aceea, impartasita, cu o negustoreasa vaduva de pe Calea Vacaresti sau cu independenta, bataioasa Minka - sunt povestite cu un amestec de gravitate, (auto)ironie, necrutare si patrundere psihologica, absolut seducatoare pe tot parcursul cartii (aceasta capacitate de seductie, datorata si stilului, ramane intacta in romaneste gratie foarte bunei traduceri a lui Catrinel Plesu). Personajele autofictiunii, cu psihologia lor marcata de traume ale istoriei, sunt inviate cu mana de mare romancier, care stie deopotriva sa reconstituie atmosfera Bucovinei Natale, cu peisaje paradisiace si tablou uman pestrit, a Bucurestiului balcanic din deceniul al IV-lea, a Vienei din perioada ascensiunii nazismului. Cu un stil personal, o lume si o miza mare, cartea cosmopolitului supravietuitor al tragediilor din secolul trecut nu poate sa nu aiba rezonante speciale pentru cititorul roman.
Selectia "Formula AS"
Gregor von Rezzori, "Memoriile unui antisemit", traducere de Catrinel Plesu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Raftul Denisei", 308 p.
S-a reeditat de curand, inaugurand o serie de autor, acest superb roman autobiografic din 1979, care a sedus o lume intreaga. Gregor von Rezzori (n. Cernauti 1914 - m. Toscana, 1998) e un mare povestitor si are o legatura speciala cu tara noastra: s-a nascut si a copilarit in Bucovina, iar prima tinerete si-a petrecut-o in Bucuresti - locuri ce l-au marcat adanc si care joaca un rol important in autofictiunea lui. Ttia bine romaneste - pe langa germana, italiana, franceza, engleza, polona si rusa - fiindca, cetatean roman fiind, isi daduse bacalaureatul atat la Viena, cat si la un liceu romanesc. "Asa am descoperit frumusetile limbii si literaturii romane", spune el intr-un interviu dat revistei "Lire" la inceputul anilor '90, in care se autodefineste ca un homo ludens - un jucator si un jucaus, pe care o mare cantitate de viata, de existente succesive l-au transformat in scriitor. Nu doar prozator, ci si gazetar, om de radio, critic de arta, scenarist, ba chiar si actor (a jucat un rol episodic in "Viva Maria" al regizorului Louis Malle). "Memoriile" pornesc din provincia natala, de la parinti si copilarie. Tatal, aristocrat ce lucra in fosta administratie imperiala, descindea dintr-o familie ce-si confunda istoria cu aceea a Habsburgilor si se simtea uitat de metropola in indepartata colonie din Estul Europei, dupa ce, din 1918, devenise cetatean roman apartinand minoritatii germanofone. Isi petrecea mai tot timpul la vanatoare prin imensele paduri ale Bucovinei, facand din aceasta indeletnicire un fel de protest impotriva universului, a sfarsitului Imperiului si a disperarii ofensive a sotiei lui. Care incerca sa recreeze, la seratele ei, ceva din atmosfera imperiala vieneza dar, intransigenta si de o maladiva fragilitate nervoasa, neglijata de sot si bovarica - era profund nefericita. De fapt, ambii soti sufereau de nevroza proprie germanofonilor cu complexe de superioritate, deveniti o minoritate a Romaniei. Se simteau farame de imperiu pierdute in amestecul de nationalitati "inferioare" ale "marginii" (romani, ruteni, polonezi, evrei, unguri) care era Bucovina, divizata acum intre Ucraina si Romania. Gregor von Rezzori a trait pe rand, datorita magnificei provincii in care s-a nascut si istoriei ei zbuciumate, varii vieti. De pilda, cea de seniori feudali, la mosia unchiului Hubert si a matusii Sofia, rude fara copii, unde fusese trimis spre educare, dupa esecurile pedagogice de la domiciliul cernautean. Acolo isi descopera baiatul de 13 ani interesul pentru arte grafice si lecturi. Acolo il cunoaste pe Stiassny - un fel de geniu ratat, oaspete umil permanent la mesele familiei, fata de care adolescentul are aceeasi fascinatie-repulsie ca si pentru Wolf Goldmann, fiul rebel al doctorului evreu bibliofil, cu un talent muzical si aptitudini intelectuale iesite din comun. E un prilej pentru romancier de a infatisa structura sociala rigida a acelei lumi provinciale, in care intelectualii evrei, chiar si cei foarte cultivati, erau "nefrecventabili", si de a observa, prin ochii baiatului care a fost, nationalismul german, teutonomania dispretuitoare de alteritate. Adolescentul si apoi tanarul aristocrat, el insusi supravietuitor, prin mentalitatea inculcata, al Imperiului, isi povesteste anii de formare si de dureroasa desprindere de prejudecati, prin intermediul mai multor intalniri cu evrei, in special cu femei evreice, fata de a caror tristete atavica, misterioasa, simte o atractie transformata uneori in pasiune amoroasa. Tribulatiile profesionale, de comis voiajor si decorator de vitrine in Bucurestiul interbelic, si cele amoroase, de la iubirea platonica pentru o fata infirma la aceea, impartasita, cu o negustoreasa vaduva de pe Calea Vacaresti sau cu independenta, bataioasa Minka - sunt povestite cu un amestec de gravitate, (auto)ironie, necrutare si patrundere psihologica, absolut seducatoare pe tot parcursul cartii (aceasta capacitate de seductie, datorata si stilului, ramane intacta in romaneste gratie foarte bunei traduceri a lui Catrinel Plesu). Personajele autofictiunii, cu psihologia lor marcata de traume ale istoriei, sunt inviate cu mana de mare romancier, care stie deopotriva sa reconstituie atmosfera Bucovinei Natale, cu peisaje paradisiace si tablou uman pestrit, a Bucurestiului balcanic din deceniul al IV-lea, a Vienei din perioada ascensiunii nazismului. Cu un stil personal, o lume si o miza mare, cartea cosmopolitului supravietuitor al tragediilor din secolul trecut nu poate sa nu aiba rezonante speciale pentru cititorul roman.
S-a reeditat de curand, inaugurand o serie de autor, acest superb roman autobiografic din 1979, care a sedus o lume intreaga. Gregor von Rezzori (n. Cernauti 1914 - m. Toscana, 1998) e un mare povestitor si are o legatura speciala cu tara noastra: s-a nascut si a copilarit in Bucovina, iar prima tinerete si-a petrecut-o in Bucuresti - locuri ce l-au marcat adanc si care joaca un rol important in autofictiunea lui. Ttia bine romaneste - pe langa germana, italiana, franceza, engleza, polona si rusa - fiindca, cetatean roman fiind, isi daduse bacalaureatul atat la Viena, cat si la un liceu romanesc. "Asa am descoperit frumusetile limbii si literaturii romane", spune el intr-un interviu dat revistei "Lire" la inceputul anilor '90, in care se autodefineste ca un homo ludens - un jucator si un jucaus, pe care o mare cantitate de viata, de existente succesive l-au transformat in scriitor. Nu doar prozator, ci si gazetar, om de radio, critic de arta, scenarist, ba chiar si actor (a jucat un rol episodic in "Viva Maria" al regizorului Louis Malle). "Memoriile" pornesc din provincia natala, de la parinti si copilarie. Tatal, aristocrat ce lucra in fosta administratie imperiala, descindea dintr-o familie ce-si confunda istoria cu aceea a Habsburgilor si se simtea uitat de metropola in indepartata colonie din Estul Europei, dupa ce, din 1918, devenise cetatean roman apartinand minoritatii germanofone. Isi petrecea mai tot timpul la vanatoare prin imensele paduri ale Bucovinei, facand din aceasta indeletnicire un fel de protest impotriva universului, a sfarsitului Imperiului si a disperarii ofensive a sotiei lui. Care incerca sa recreeze, la seratele ei, ceva din atmosfera imperiala vieneza dar, intransigenta si de o maladiva fragilitate nervoasa, neglijata de sot si bovarica - era profund nefericita. De fapt, ambii soti sufereau de nevroza proprie germanofonilor cu complexe de superioritate, deveniti o minoritate a Romaniei. Se simteau farame de imperiu pierdute in amestecul de nationalitati "inferioare" ale "marginii" (romani, ruteni, polonezi, evrei, unguri) care era Bucovina, divizata acum intre Ucraina si Romania. Gregor von Rezzori a trait pe rand, datorita magnificei provincii in care s-a nascut si istoriei ei zbuciumate, varii vieti. De pilda, cea de seniori feudali, la mosia unchiului Hubert si a matusii Sofia, rude fara copii, unde fusese trimis spre educare, dupa esecurile pedagogice de la domiciliul cernautean. Acolo isi descopera baiatul de 13 ani interesul pentru arte grafice si lecturi. Acolo il cunoaste pe Stiassny - un fel de geniu ratat, oaspete umil permanent la mesele familiei, fata de care adolescentul are aceeasi fascinatie-repulsie ca si pentru Wolf Goldmann, fiul rebel al doctorului evreu bibliofil, cu un talent muzical si aptitudini intelectuale iesite din comun. E un prilej pentru romancier de a infatisa structura sociala rigida a acelei lumi provinciale, in care intelectualii evrei, chiar si cei foarte cultivati, erau "nefrecventabili", si de a observa, prin ochii baiatului care a fost, nationalismul german, teutonomania dispretuitoare de alteritate. Adolescentul si apoi tanarul aristocrat, el insusi supravietuitor, prin mentalitatea inculcata, al Imperiului, isi povesteste anii de formare si de dureroasa desprindere de prejudecati, prin intermediul mai multor intalniri cu evrei, in special cu femei evreice, fata de a caror tristete atavica, misterioasa, simte o atractie transformata uneori in pasiune amoroasa. Tribulatiile profesionale, de comis voiajor si decorator de vitrine in Bucurestiul interbelic, si cele amoroase, de la iubirea platonica pentru o fata infirma la aceea, impartasita, cu o negustoreasa vaduva de pe Calea Vacaresti sau cu independenta, bataioasa Minka - sunt povestite cu un amestec de gravitate, (auto)ironie, necrutare si patrundere psihologica, absolut seducatoare pe tot parcursul cartii (aceasta capacitate de seductie, datorata si stilului, ramane intacta in romaneste gratie foarte bunei traduceri a lui Catrinel Plesu). Personajele autofictiunii, cu psihologia lor marcata de traume ale istoriei, sunt inviate cu mana de mare romancier, care stie deopotriva sa reconstituie atmosfera Bucovinei Natale, cu peisaje paradisiace si tablou uman pestrit, a Bucurestiului balcanic din deceniul al IV-lea, a Vienei din perioada ascensiunii nazismului. Cu un stil personal, o lume si o miza mare, cartea cosmopolitului supravietuitor al tragediilor din secolul trecut nu poate sa nu aiba rezonante speciale pentru cititorul roman.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
