Tia Serbanescu - Analiza politica a lunii noiembrie

"Este prima data, dupa marea criza economica a Romaniei din 1999, cand un guvern este pus in fata unei probleme majore, in care trebuie sa-si dovedeasca priceperea"

"PSD a recuperat prin prestatia aparatului sau de campanie electorala"

- Am intrat in luna decembrie si putem arunca o privire retrospectiva asupra evenimentelor politice ale intregului an. Care sunt, in opinia dvs, primele trei intamplari ce au marcat anul politic 2008 si pot avea consecinte speciale in 2009?

- 2008 a fost un an dominat de batalia electorala. Intai pentru puterea locala, apoi pentru Parlament. Principalul eveniment a fost votul uninominal, care este menit unei primeniri a clasei politice. Dincolo de alegeri, am inregistrat unele evenimente negre ca, de pilda, modificarea legii de functionare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, care face dificila curatarea pe criterii morale a clasei politice. Dar acest demers se inscrie intr-o serie de alte fapte cu consecinte nefaste: Parlamentul si-a atribuit abuziv si neconstitutional si rolul Justitiei, blocand continuarea cercetarii penale a unor parlamentari ca Adrian Nastase si Miron Mitrea; Curtea Constitutionala a fost transformata intr-un actor politic, pe deasupra Constitutiei, dand interpretari dintre cele mai contestabile unor acte politice si fiind aliat cand al unui partid, cand al altuia. De asemenea, s-a consolidat o clasa transpartinica oligarhica si ea incepe sa-si impuna vointa in politica mai pregnant decat pana acum. Multe dintre masurile legislative, economice sau strict politice nu-si afla originea in programele partidelor de la guvernare, ci in interesele acestor oligarhi.

- Sa ne intoarcem la ultimul eveniment notabil al anului: alegerile parlamentare. Va surprinde rezultatul lor?

- Ma surprinde doar finisul la fotografie al PSD si PD-L. Ma asteptam sa existe o diferenta, chiar daca minima, intre cele doua partide, ba chiar la un usor avantaj al PD-L. Activitatea lui parea mai clara in memoria electoratului, PD-L a fost mai decis in opozitie, pe cand PSD a sprijinit guvernul si deci si-a luat, fie si simbolic, o parte din responsabilitatea guvernarii. In plus, credeam ca este mai mare spaima de intoarcere a PSD la guvernare, cu naravurile pe care i le stim. De asemenea, promisiunile fantasmagorice ale lui Mircea Geoana erau de natura sa reduca intentiile de vot de partea PSD. Dar PSD a recuperat spectaculos prin prestatia aparatului sau de campanie electorala, cel mai bine pus la punct dintre ale tuturor partidelor. PSD are soldati credinciosi, fiecare stie ce are de facut in campanie si cum sa aduca oamenii la vot. In schimb, chiar ajutat de presedintele Traian Basescu, prin simpla prezenta a acestuia, PD-L nu s-a descurcat prea bine in campanie, desi partidul are o ereditate comuna cu PSD si ar fi de asteptat sa stapaneasca la fel de bine tehnica organizarii unei campanii electorale. De aceasta data insa, candidatii PD-L nu s-au prea vazut, au fost inhibati sau chiar absenti cu totul in unele colegii. Pe scurt, au ratat aceasta campanie. Ceea ce i-a salvat, totusi, si au obtinut un scor bun, a fost comportamentul agresiv, arogant si sigur pe victorie al PSD. Acest fel ofensiv de a se comporta, cu afise si camasi rosii, cu declaratii sforaitoare despre iminenta victorie a PSD, a declansat alarma si a mobilizat o parte din electoratul care nu simpatizeaza neaparat cu PD-L, dar isi spune ca alege raul mai mic. Si s-a dat un vot politic. Asa se face ca au iesit invingatori candidati necunoscuti ai PD-L, in dauna altora, notorii, ai PSD sau ai PNL. Politicieni pe care i-ai fi crezut ca or sa castige fara probleme, ca d-nii Tariceanu sau Crin Antonescu, au ajuns sa primeasca mandate de parlamentari dupa multe emotii, la redistribuirea voturilor.

- Au adus ceva nou campania electorala si alegerile, in viata politica?

- Sunt cateva noutati, dincolo de premiera votului uninominal. In primul rand: eliminarea PRM din Parlament, dupa 16 ani de prezenta neintrerupta in legislativul tarii. Iar plecarea PRM a facut frecventabile toate partidele, pentru ca pana acum PRM era oaia neagra si, daca faceai vreo intelegere cu el, erai taxat ca ai colaborat cu extremistii. Era o acuzatie care facea imposibile anumite majoritati sau, dimpotriva, permitea majoritati foarte ciudate din cand in cand. Sigur, mai exista PC, care iar a intrat fara bilet, bagat in Parlament pe furis de catre PSD, nu-mi dau seama din ce motive. Cu adevarat revoltator ar fi ca d-l Dan Voiculescu, fondatorul si liderul PC, sa fie impus ca presedinte al Senatului, asa cum se vehiculeaza. Asta ar fi culmea! Liderul unui partid nevalidat niciodata prin votul popular sa detina a doua pozitie in stat!
A doua noutate semnificativa este ca partidele au fost determinate sa renunte la barierele de comunicare si la interdictiile de colaborare. Ceea ce face posibila orice combinatie la guvernare, in ciuda diferentelor ideologice si doctrinare, ca si a aversiunilor mai vechi sau mai noi. Legat de aceasta, este a treia noutate: disparitia completa a moralitatii din setul de exigente ale vietii politice. Intrebarea este: se va realiza in felul acesta un guvern eficient? Partide care nu s-au inteles pe vreme de pace, de oarecare prosperitate, se vor putea intelege acum, in plina criza economico-financiara? Oricum, pare posibila orice formula de guvernare.

- Chiar este? Ca sa dau un singur exemplu: credeti ca este posibila o colaborare intre adevaratii conducatori ai PD-L si PNL, Traian Basescu si Dinu Patriciu? Sau: in cazul unei aliante PD-L si PSD, nu cumva cele doua partide isi vor dezamagi definitiv electoratul?

- Este greu de anticipat. Dar sunt posibile surprize. Da, d-l Patriciu este eminenta cenusie a d-lui Tariceanu si actioneaza in intelegere cu alti oligarhi porniti contra dlui Basescu, cum e d-l Dan Voiculescu. Insa, la acest nivel, mai importante decat orgoliile sunt deseori interesele personale si de grup, iar ipocrizia este des intalnita in politica. N-ar fi de mirare ca oligarhii din spatele partidelor sa impinga politicienii spre formule de guvernare de neimaginat pana de curand. Sigur, ar fi fost mai bine ca Alianta DA sa nu se fi sfaramat, caci acum ar fi castigat alegerile fara probleme si putea guverna fara sa apeleze la vreo solutie imorala.

- Avem trei scenarii posibile pentru alcatuirea guvernului: PD-L cu PNL, PD-L cu PSD sau PSD cu PNL. Care vi se pare cel mai aproape de realitate?

- Toate trei variantele sunt imorale, tinand cont de evolutia fiecarui partid si de relatiile dintre ele. Insa votul din 30 noiembrie a facut admisibila pana si o formula de necrezut pana acum: PD-L - PSD. Spre asta impinge si PNL, care pune conditii absurde, in situatia sa de al treilea clasat: sa aiba functia de premier. PNL supraliciteaza riscant si se poate trezi in opozitie, desi se considera indispensabil. Dupa opinia mea, solutia cea mai logica si preferabila este insa PD-L - PNL, pentru ca, de bine, de rau, cele doua formatiuni sustin cam aceleasi politici economice liberale si au o viziune de ansamblu, de dreapta.

"In opinia mea, d-l Vasile Blaga ar putea fi premierul acceptat de toata lumea"

- Revenind la viitoarea formula guvernamentala, care dintre candidatii anuntati pentru fotoliul de premier credeti ca are sansele cele mai mari: Tariceanu, Geoana sau Stolojan?

- Sa luam aminte la declaratiile presedintelui Basescu, pe care toata lumea le comenteaza, dar aproape toata lumea le ignora continutul. Din declaratiile sale reiese ca viitorul premier nu va fi nici tehnocrat, nici independent politic si ca, cel mai probabil, este o persoana de la varful PD-L. Este evident ca dnii Geoana si Tariceanu nu vor fi numiti de presedinte sa faca guvernul, pentru ca nu are incredere in ei. Acum, d-l Basescu are un argument suplimentar sa numeasca pe cineva de la PD-L, caci partidul are cele mai multe mandate de parlamentari. Dar si sa fi avut PSD-ul mai multe, presedintele poate numi premier pe cine vrea, daca nici un partid nu a castigat 50% plus unu din voturi. Asa s-a intamplat mereu si nimeni nu a avut nimic de obiectat vizavi de prerogativele constitutionale ale presedintelui Romaniei. Chiar si in 2004, d-l Basescu a numit un premier de la o alianta care nu avea mai multe voturi decat alianta PSD-PC. Apoi, Alianta DA a capatat sustinerea PC, a UDMR si a minoritatilor nationale. In opinia mea, d-l Vasile Blaga ar putea fi premierul acceptat de toata lumea. Nu a avut nici un conflict major cu nici unul dintre liderii celorlalte partide, are suficienta abilitate de comunicare si deschidere pentru conlucrare, este un profesionist serios si a dovedit pricepere cat a fost ministru.

- Cum va explicati esecul in alegeri ale unor nume cu mare notorietate si, se banuia, cu priza la electorat: Adrian Paunescu, Vadim Tudor, George Becali, Norica Nicolai, Paul Pacuraru etc.?

- E greu sa gasim un numitor comun, un factor determinant al pierderii alegerilor de catre acestia. Unii au fost trasi in jos de propriile partide, caci votul a fost dat politic. Altii probabil ca au esuat pentru ca aveau o imagine proasta. De exemplu, daca la d-l Pacuraru ne-am putea gandi ca are dosar la DNA si asta a cantarit la vot, nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul dlui Adrian Nastase, care are mai multe dosare la Parchet si care a trecut printr-un lung scandal mediatic. Deci, n-a functionat acest criteriu. In cazul d-nei Norica Nicolai, ca si al domnilor Ludovic Orban si Crin Antonescu, lideri ai PNL care nu au primit suficiente voturi pentru a iesi parlamentari din prima, scorul slab este poate o sanctiune a electorilor bucuresteni, data din pricina colaborarii PNL cu PSD, inclusiv in actul de suspendare a presedintelui Basescu. Bucurestenii sunt mai bine informati, iar miscarile politice sunt mai usor de urmarit in capitala. Cred ca astfel poate fi interpretata victoria unor necunoscuti ai PD-L contra unor nume notorii de la PNL. In ceea ce ii priveste pe d-l Vadim Tudor si PRM, n-au avut niciodata succes in Bucuresti. Prestatia acestui partid si a liderului sau s-a deteriorat de la an la an, iar odata cu intrarea in UE, a devenit caduca si neinteresanta, fara priza la realitate. In plus, PRM a fost concurat serios de PNG-ul dlui Becali, care a determinat astfel impartirea voturilor, ce abia ajungeau pentru un partid.

- Absenteismul masiv de la alegerile parlamentare este un fel de a sanctiona clasa politica sau denota lipsa de interes a romanilor pentru politica? Avand in vedere ca si-a exprimat optiunea doar 40% din electorat, partidele care au obtinut cele mai multe voturi, PD-L si PSD, au, in fapt, sustinerea a cam 15% din cetatenii cu drept de vot. Mai este legitima o politica asa de putin creditata de cetateni?

- Absenteismul nu este o surpriza. A fost inregistrat, intr-o proportie tot mai mare, si la alegerile europarlamentare, si la locale, si acum. Este, cu siguranta, o sanctiune la adresa clasei politice, dar nu atat de mare pe cat o arata cifrele. Cateva milioane de persoane active, deci alegatori, au plecat in ultimii ani din tara, iar in strainatate e foarte complicat sa votezi. Pe de alta parte, tinerii nu sunt deloc interesati de politica, deci segmentul lor intra in cota normala de absenteism. (Ei pot fi mobilizati doar in cazuri urgente, asa cum a fost la referendumul pentru demiterea presedintelui.) Asta nu afecteaza insa legitimitatea Parlamentului. Regula democratica spune ca esti legitim daca te voteaza majoritatea celor care vin la vot. Altfel, am ajunge la interpretari de genul ca un presedinte votat azi de doar patru milioane de cetateni ar fi mai putin legitim decat d-l Ion Iliescu, care a fost votat de peste 80% din electori in 1990, sau decat Nicolae Ceausescu, care era votat constant peste 99%. Legitimitatea nu e data de prezenta la vot si nici de procentul mai mare sau mai mic de voturi obtinute. Sigur ca e preferabil sa fii votat de cat mai multi... Nici nu cred ca politicienii vor lua absenteismul ca pe un semnal de alarma. Nu le place, dar nu-i ingrijoreaza. Cel mult ii face sa scoata mai multi bani din buzunar si sa dea mai multe pomeni in campanie.

- Ce am castigat de pe urma alegerilor?

- Ce castigam de obicei: iluzia pe care ti-o da orice nou inceput, ca poate de data asta va fi mai bine. Pe de alta parte, orice nou guvern vrea sa demonstreze ca e mai bun decat precedentul. Asa s-a intamplat de fiecare data. Apar initiative noi, modificari de structura in administratia de stat, propuneri legislative etc. De aceasta data, guvernul este silit sa rezolve, imediat dupa instalare, o problema grava: inlaturarea efectelor crizei economice. Este prima data, dupa marea criza economica a Romaniei din 1999, cand un guvern este pus in fata unei probleme majore, in care trebuie sa-si dovedeasca priceperea.