Nici o alta etapa istorica nu a suscitat atatea dezbateri ca "sangerosul secol XX", numit si "secolul ideologiilor". Numerosi cercetatori de renume au incercat sa inteleaga si sa explice evenimentele majore petrecute intre 1900 si 2000, in principal in spatiul european si cu profunde consecinte asupra lui. Primul Razboi Mondial, revolutia rusa, ascensiunea fascismului si nazismului, Al Doilea Razboi Mondial, razboiul rece si prabusirea comunismului s-au "jucat" in primul rand pe scena europeana si - raportate la timpul umanitatii - intr-o perioada foarte scurta, afectand viata catorva generatii si marcandu-le memoria. Se spune mereu ca uitarea trecutului condamna la repetarea lui. Studiul evenimentelor istorice, debarasat de orice parti-pris ideologic, este de aceea necesar, concluziile lui permitand evitarea in viitor a conjuncturilor si utopiilor ce le-au provocat. Cartea lui Tony Judt, istoric american (de origine engleza) este o cercetare obiectiva si in profunzime a evolutiei batranului continent de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi si pana azi, cu formulari si concluzii transante, lipsita de iluzii sau convingeri utopice (fie si numai descrierea "experimentului comunist", ai carui cobai am fost, este revelatoare in acest sens). Lucrarea, esentiala pentru cei ce au trait toata perioada ca si pentru noua generatie, e structurata in patru parti: "Dupa razboi" (1945-1953), "Prosperitatea si neajunsurile ei" (1953-1971), "Actul final" (1971-1989) si "Dupa caderea comunismului" (1989-2003). Ea acopera astfel etapele evolutiei Europei postbelice - reconstructia continentului divizat, decolarea economica a Vestului si competitia cu Estul, consolidarea si unificarea Occidentului, concomitenta cu stagnarea si prabusirea tarilor din lagarul comunist si, in sfarsit, postcomunismul si globalizarea in U.E. Tony Judt analizeaza minutios miscarile actorilor principali ai istoriei din perioadele succesive, dezvaluind resorturile ce le-au declansat si efectele lor multiple (unele chiar pervese) in structurile si suprastructurile societatii europene. O abundenta informatie culturala si o patrunzatoare comprehensiune psihologica coloreaza viu si subtil paginile care se citesc precum un roman cu o intriga extrem de tensionata. Atat Vestul, cat si Estul au traversat perioade dramatice, dar si momente de relaxare si speranta, pana la tentativa de reunificare finala, privita cu scepticism, pentru ca mentalul european este inca divizat si predispus la uitarea selectiva (si subiectiva) a trecutului. Cum s-a ajuns totusi la aceasta incercare de unificare, dupa ce decenii la rand cele doua parti ale Europei pareau a merge in directii divergente si ireconciliabile? Ca sa raspunda la intrebare, Tony Judt foloseste mult material documentar nu numai din trecutul recent, ci si din interbelic si chiar de la sfarsitul secolului XIX, cand, pentru prima oara, "chestiunea germana" incepe sa devina de neocolit in existenta europenilor. Ridicarea Prusiei - "un aparat de securitate dotat cu un stat" - a dus la unificarea Germaniei si, inevitabil, la declansarea Primului Razboi, din care aceasta a iesit, culmea!, mai puternica, dar si mai deschisa spre abandonul in fata utopiilor totalitare si spre aventuri revizioniste. Infrangerea Germaniei naziste a dus la sectionarea Europei, la punerea in paranteza a aspiratiilor ei antebelice, la pierderea echilibrului omogenizant dorit in sec. XIX. Cu o jumatate de continent martirizata de puterea comunista ce o ocupase, cu cealalta jumatate - prospera si dinamica sub tutela americana, Europa a preferat sa-si uite trecutul, cu inocentele sau vinovatiile lui. Ajutat de americani prin "planul Marshall" si aparat de ei, Vestul a trecut relativ usor peste pierderea imperiilor coloniale, peste asaltul ideologic al comunismului si agresivitatea terorismului rosu, instalandu-se intr-o bunastare ce-i permitea sa uite partea lui de vina in declansarea barbariilor totalitare, in timp ce Estul s-a transformat intr-o "inchisoare a popoarelor", cu natiuni captive, supuse unui proces arbitrar, crud si alienant de reconstructie sociala. Tony Judt surprinde competitia si confruntarea surda dintre cele doua parti, diferentele dintre "vitrinele" lor si realitate, intelegerile si compromisurile dintr-o batalie in care cinismul si calculul rece au prevalat nu de putine ori. Judecatile istoricului sunt exacte si convingatoare, bazate pe fapte perfect documentate, pe motivatii de fond, ascunse sub aparente. Romania este prezenta si ea in vasta analiza, de la instalarea cu tancurile sovietice a comunismului la avatarurile acestuia sub Dej si Ceausescu si de la "internationalismul proletar" la "stalinismul national" care a transformat-o intr-o "societate inchisa, oprimata, condusa tiranic de un autocrat local, paranoic si atotputernic". Caderea comunismului, decisa de esalonul secund al P.C.R., i-a gasit pe romani intr-o deruta totala, ceea ce i-a permis acestuia sa-si prezerve privilegiile si sa si le sporeasca nemasurat. Se explica astfel de ce noi am avut o atat de ezitanta si tarzie deschidere spre Europa, spre valorile pe care aceasta le-a reconsiderat in contextul reunificarii ei. Epoca postbelica e cea mai convingatoare si riguroasa sinteza a perioadei 1945-2003 si o lectura obligatorie pentru intelegerea responsabila a lumii in care traim.
Selectia "Formula AS"
Tony Judt, "Epoca postbelica. O istorie a Europei de dupa 1945", traducere de Georgiana Perlea, postfata de Mircea Mihaies, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 806 pag.
Nici o alta etapa istorica nu a suscitat atatea dezbateri ca "sangerosul secol XX", numit si "secolul ideologiilor". Numerosi cercetatori de renume au incercat sa inteleaga si sa explice evenimentele majore petrecute intre 1900 si 2000, in principal in spatiul european si cu profunde consecinte asupra lui. Primul Razboi Mondial, revolutia rusa, ascensiunea fascismului si nazismului, Al Doilea Razboi Mondial, razboiul rece si prabusirea comunismului s-au "jucat" in primul rand pe scena europeana si - raportate la timpul umanitatii - intr-o perioada foarte scurta, afectand viata catorva generatii si marcandu-le memoria. Se spune mereu ca uitarea trecutului condamna la repetarea lui. Studiul evenimentelor istorice, debarasat de orice parti-pris ideologic, este de aceea necesar, concluziile lui permitand evitarea in viitor a conjuncturilor si utopiilor ce le-au provocat. Cartea lui Tony Judt, istoric american (de origine engleza) este o cercetare obiectiva si in profunzime a evolutiei batranului continent de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi si pana azi, cu formulari si concluzii transante, lipsita de iluzii sau convingeri utopice (fie si numai descrierea "experimentului comunist", ai carui cobai am fost, este revelatoare in acest sens). Lucrarea, esentiala pentru cei ce au trait toata perioada ca si pentru noua generatie, e structurata in patru parti: "Dupa razboi" (1945-1953), "Prosperitatea si neajunsurile ei" (1953-1971), "Actul final" (1971-1989) si "Dupa caderea comunismului" (1989-2003). Ea acopera astfel etapele evolutiei Europei postbelice - reconstructia continentului divizat, decolarea economica a Vestului si competitia cu Estul, consolidarea si unificarea Occidentului, concomitenta cu stagnarea si prabusirea tarilor din lagarul comunist si, in sfarsit, postcomunismul si globalizarea in U.E. Tony Judt analizeaza minutios miscarile actorilor principali ai istoriei din perioadele succesive, dezvaluind resorturile ce le-au declansat si efectele lor multiple (unele chiar pervese) in structurile si suprastructurile societatii europene. O abundenta informatie culturala si o patrunzatoare comprehensiune psihologica coloreaza viu si subtil paginile care se citesc precum un roman cu o intriga extrem de tensionata. Atat Vestul, cat si Estul au traversat perioade dramatice, dar si momente de relaxare si speranta, pana la tentativa de reunificare finala, privita cu scepticism, pentru ca mentalul european este inca divizat si predispus la uitarea selectiva (si subiectiva) a trecutului. Cum s-a ajuns totusi la aceasta incercare de unificare, dupa ce decenii la rand cele doua parti ale Europei pareau a merge in directii divergente si ireconciliabile? Ca sa raspunda la intrebare, Tony Judt foloseste mult material documentar nu numai din trecutul recent, ci si din interbelic si chiar de la sfarsitul secolului XIX, cand, pentru prima oara, "chestiunea germana" incepe sa devina de neocolit in existenta europenilor. Ridicarea Prusiei - "un aparat de securitate dotat cu un stat" - a dus la unificarea Germaniei si, inevitabil, la declansarea Primului Razboi, din care aceasta a iesit, culmea!, mai puternica, dar si mai deschisa spre abandonul in fata utopiilor totalitare si spre aventuri revizioniste. Infrangerea Germaniei naziste a dus la sectionarea Europei, la punerea in paranteza a aspiratiilor ei antebelice, la pierderea echilibrului omogenizant dorit in sec. XIX. Cu o jumatate de continent martirizata de puterea comunista ce o ocupase, cu cealalta jumatate - prospera si dinamica sub tutela americana, Europa a preferat sa-si uite trecutul, cu inocentele sau vinovatiile lui. Ajutat de americani prin "planul Marshall" si aparat de ei, Vestul a trecut relativ usor peste pierderea imperiilor coloniale, peste asaltul ideologic al comunismului si agresivitatea terorismului rosu, instalandu-se intr-o bunastare ce-i permitea sa uite partea lui de vina in declansarea barbariilor totalitare, in timp ce Estul s-a transformat intr-o "inchisoare a popoarelor", cu natiuni captive, supuse unui proces arbitrar, crud si alienant de reconstructie sociala. Tony Judt surprinde competitia si confruntarea surda dintre cele doua parti, diferentele dintre "vitrinele" lor si realitate, intelegerile si compromisurile dintr-o batalie in care cinismul si calculul rece au prevalat nu de putine ori. Judecatile istoricului sunt exacte si convingatoare, bazate pe fapte perfect documentate, pe motivatii de fond, ascunse sub aparente. Romania este prezenta si ea in vasta analiza, de la instalarea cu tancurile sovietice a comunismului la avatarurile acestuia sub Dej si Ceausescu si de la "internationalismul proletar" la "stalinismul national" care a transformat-o intr-o "societate inchisa, oprimata, condusa tiranic de un autocrat local, paranoic si atotputernic". Caderea comunismului, decisa de esalonul secund al P.C.R., i-a gasit pe romani intr-o deruta totala, ceea ce i-a permis acestuia sa-si prezerve privilegiile si sa si le sporeasca nemasurat. Se explica astfel de ce noi am avut o atat de ezitanta si tarzie deschidere spre Europa, spre valorile pe care aceasta le-a reconsiderat in contextul reunificarii ei. Epoca postbelica e cea mai convingatoare si riguroasa sinteza a perioadei 1945-2003 si o lectura obligatorie pentru intelegerea responsabila a lumii in care traim.
Nici o alta etapa istorica nu a suscitat atatea dezbateri ca "sangerosul secol XX", numit si "secolul ideologiilor". Numerosi cercetatori de renume au incercat sa inteleaga si sa explice evenimentele majore petrecute intre 1900 si 2000, in principal in spatiul european si cu profunde consecinte asupra lui. Primul Razboi Mondial, revolutia rusa, ascensiunea fascismului si nazismului, Al Doilea Razboi Mondial, razboiul rece si prabusirea comunismului s-au "jucat" in primul rand pe scena europeana si - raportate la timpul umanitatii - intr-o perioada foarte scurta, afectand viata catorva generatii si marcandu-le memoria. Se spune mereu ca uitarea trecutului condamna la repetarea lui. Studiul evenimentelor istorice, debarasat de orice parti-pris ideologic, este de aceea necesar, concluziile lui permitand evitarea in viitor a conjuncturilor si utopiilor ce le-au provocat. Cartea lui Tony Judt, istoric american (de origine engleza) este o cercetare obiectiva si in profunzime a evolutiei batranului continent de la sfarsitul celui de al Doilea Razboi si pana azi, cu formulari si concluzii transante, lipsita de iluzii sau convingeri utopice (fie si numai descrierea "experimentului comunist", ai carui cobai am fost, este revelatoare in acest sens). Lucrarea, esentiala pentru cei ce au trait toata perioada ca si pentru noua generatie, e structurata in patru parti: "Dupa razboi" (1945-1953), "Prosperitatea si neajunsurile ei" (1953-1971), "Actul final" (1971-1989) si "Dupa caderea comunismului" (1989-2003). Ea acopera astfel etapele evolutiei Europei postbelice - reconstructia continentului divizat, decolarea economica a Vestului si competitia cu Estul, consolidarea si unificarea Occidentului, concomitenta cu stagnarea si prabusirea tarilor din lagarul comunist si, in sfarsit, postcomunismul si globalizarea in U.E. Tony Judt analizeaza minutios miscarile actorilor principali ai istoriei din perioadele succesive, dezvaluind resorturile ce le-au declansat si efectele lor multiple (unele chiar pervese) in structurile si suprastructurile societatii europene. O abundenta informatie culturala si o patrunzatoare comprehensiune psihologica coloreaza viu si subtil paginile care se citesc precum un roman cu o intriga extrem de tensionata. Atat Vestul, cat si Estul au traversat perioade dramatice, dar si momente de relaxare si speranta, pana la tentativa de reunificare finala, privita cu scepticism, pentru ca mentalul european este inca divizat si predispus la uitarea selectiva (si subiectiva) a trecutului. Cum s-a ajuns totusi la aceasta incercare de unificare, dupa ce decenii la rand cele doua parti ale Europei pareau a merge in directii divergente si ireconciliabile? Ca sa raspunda la intrebare, Tony Judt foloseste mult material documentar nu numai din trecutul recent, ci si din interbelic si chiar de la sfarsitul secolului XIX, cand, pentru prima oara, "chestiunea germana" incepe sa devina de neocolit in existenta europenilor. Ridicarea Prusiei - "un aparat de securitate dotat cu un stat" - a dus la unificarea Germaniei si, inevitabil, la declansarea Primului Razboi, din care aceasta a iesit, culmea!, mai puternica, dar si mai deschisa spre abandonul in fata utopiilor totalitare si spre aventuri revizioniste. Infrangerea Germaniei naziste a dus la sectionarea Europei, la punerea in paranteza a aspiratiilor ei antebelice, la pierderea echilibrului omogenizant dorit in sec. XIX. Cu o jumatate de continent martirizata de puterea comunista ce o ocupase, cu cealalta jumatate - prospera si dinamica sub tutela americana, Europa a preferat sa-si uite trecutul, cu inocentele sau vinovatiile lui. Ajutat de americani prin "planul Marshall" si aparat de ei, Vestul a trecut relativ usor peste pierderea imperiilor coloniale, peste asaltul ideologic al comunismului si agresivitatea terorismului rosu, instalandu-se intr-o bunastare ce-i permitea sa uite partea lui de vina in declansarea barbariilor totalitare, in timp ce Estul s-a transformat intr-o "inchisoare a popoarelor", cu natiuni captive, supuse unui proces arbitrar, crud si alienant de reconstructie sociala. Tony Judt surprinde competitia si confruntarea surda dintre cele doua parti, diferentele dintre "vitrinele" lor si realitate, intelegerile si compromisurile dintr-o batalie in care cinismul si calculul rece au prevalat nu de putine ori. Judecatile istoricului sunt exacte si convingatoare, bazate pe fapte perfect documentate, pe motivatii de fond, ascunse sub aparente. Romania este prezenta si ea in vasta analiza, de la instalarea cu tancurile sovietice a comunismului la avatarurile acestuia sub Dej si Ceausescu si de la "internationalismul proletar" la "stalinismul national" care a transformat-o intr-o "societate inchisa, oprimata, condusa tiranic de un autocrat local, paranoic si atotputernic". Caderea comunismului, decisa de esalonul secund al P.C.R., i-a gasit pe romani intr-o deruta totala, ceea ce i-a permis acestuia sa-si prezerve privilegiile si sa si le sporeasca nemasurat. Se explica astfel de ce noi am avut o atat de ezitanta si tarzie deschidere spre Europa, spre valorile pe care aceasta le-a reconsiderat in contextul reunificarii ei. Epoca postbelica e cea mai convingatoare si riguroasa sinteza a perioadei 1945-2003 si o lectura obligatorie pentru intelegerea responsabila a lumii in care traim.
Alte articole din acest numar
- Bisericile calatoare din Salaj
- Ingerul cu haina albastra
- Petrecere mare la Sala Palatului: ZDOB si ZDUB, KUSTURICA si "THE NO SMOKING ORCHESTRA"