Noaptea de Santandrei

Practici magice romanesti

E noaptea de Santandrei. Noaptea vrajitoarelor si a strigoilor. Cand rasar primii zori, cand ceturile reci se desfac in fasii peste campia adormita, la ceasul cand oameni si vite si chiar cainii din sat cad intr-un somn ca de moarte, bosorcaile, femei inrudite cu duhuri necurate si "piaza-rea", inconjoara grajdurile gospodarilor cu vite manoase, purtand o cana de tabla in mana si bolborosind cuvinte neintelese. Dar nici descantatoarele satului n-au stare in noaptea de Santandrei, ci cauta leacuri de sanatate pentru oameni si animale, ori leacuri pentru dragoste si deochi. Ajutate de duhuri bune, prin rugaciuni rostite cu incantatii si intarite cu gesturi magice neschimbate de sute de ani, ies si ele afara in bezna ultimei nopti de noiembrie si inconjoara vacile cu seminte de mac, pentru ca vrajitoarele sa nu le ia laptele si vitele sa ramana sanatoase tot anul. Vrajile albe in lupta cu vrajile negre. Mostenirea pagana a satelor romanesti in lupta cu frica de Dumnezeu. Dar toate acestea le-a adunat si le stie mai bine ca nimeni, chiar "Doamna cu vrajitoarele", cum ii este porecla: Camelia Burghele, etnolog, cercetator stiintific la Muzeul de Istorie si Arta din Zalau, judetul Salaj. Ea ne va ajuta sa deslusim intelesurile tainice ale unei lumi de care civilizatia moderna incearca sa se desprinda, dar cu care civilizatia satelor are inca legaturi extrem de puternice: lumea de dincolo de frontierele realitatii.
CAMELIA BURGHELE,
etnolog, cercetator la Muzeul de Istorie si Arta din Zalau

"M-au fascinat totdeauna cadrele irealului"

- Ati studiat din perspectiva omului de stiinta si cunoasteti ca nimeni alta, practicile magice din zona Salaj, Codru, Oas, Maramures. Ce semnificatii are noaptea aceasta, atat de speciala, a Sfantului Andrei, pe care o celebram pe 30 noiembrie?

- Sfantul Andrei, "cap de iarna" si "patronul lupilor", deschide portile celor doua lumi, iar din cea de "dincolo" ies strigoii, moroii, bosorcaii, pocitorii, deochitorii, toate duhurile rele sau nehotarate care, intrupate in oameni vii (care au fost conceputi din impreunarea in zilele de post), sau in mat, sau in iepure, sau in roata de foc, par sa se amuze, provocandu-le oamenilor neprotejati magic diverse neplaceri sau suferinte, sau luand mana vacilor, oilor si "ghibolilor". (Trebuie facuta diferenta intre acestia si strigoii iesiti din morti, care provoaca neplaceri mult mai mari, indeosebi familiilor lor.) Strigoii isi imparteau "zonele de influenta" in noaptea de Sangeorz, atunci avea loc sfada pe hotare, si un an intreg, fiecare mergea numai pe hotarul lui, ca sa ia mana. Iar noaptea de Santandrei permitea oamenilor cu pieze-rele sa se metamorfozeze in strigoi, caini sau lupi. Unul dintre satenii pe care i-am cunoscut in cercetarile mele, batranul Ioan Chirila din satul Marin, mi-a spus cum un consatean de-al sau, Burla, "se facea lup intre hotara, langa padure, ca era stragoi. Odata o trecut chiar muierea lui pa langa padure si iel o sarit la femeie s-o zdarie (zgarie). Iea o stragat si lupu' s-o bagat in padure si-o iesit Burla, da intre dinti avea zadia muierii lui, pa care o sfartecase cand o fost lup si tata lume o stiut ca-i stragoi".
Dar si demersurile de magie erotica incep cu sarbatoarea Sfantului Andrei, denumita, de altfel, in calendarul popular, Indreiul fetelor, denumire conservata si de unele sate din Salaj. Cele mai multe practici tin de "aflarea orandei" fetelor nemaritate si de ghicirea numelui celui ce le va fi harazit ca sot. Scenariul impune un post sever, uneori cu specificatia de a nu bea nici apa sau alte lichide, mancandu-se doar o turta foarte sarata. O batrana dintr-un sat salajean, Maria Pop, mi-a povestit ca: "De la Indrei faceau turte sarate. Fiecare fata facea una si o manca sara, cand se culca. Nu era voie sa beie apa si noaptea il visa pa feciorul cu care s-a marita in anul ala".

Bunica Lodovica, de pe Valea Barcaului

- De ce v-ati ales o profesiune atat de neobisnuita: sa umblati, din sat in sat, dupa babe descantatoare?

- Magia populara e un domeniu de care specialistii s-au ocupat foarte putin, iar atunci cand am inceput eu sa-mi fac cercetarile de teren, in anii '90, era un teritoriu aproape neexplorat. Dar si pentru ca m-au fascinat intotdeauna cadrele acestea ale irealului, ale magiei. De altfel, daca crezi cu adevarat in ea, se si intampla, si aceasta e una din explicatiile pentru care practicile magice mai dureaza si azi. Ele au cu adevarat o finalitate. E prima conditie. E o alta lume, o dedublare a celei reale. Am avut sansa de a avea o bunica foarte priceputa la toate si care cred ca mi-a insuflat pasiunea aceasta, firea iscoditoare de a dibui ce se afla in spatele lucrurilor reale, a intamplarilor, a vietii. Am copilarit intr-un sat de pe Valea Barcaului, gradina noastra dadea chiar in Barcau, am amintiri foarte frumoase de acolo, imagini care-mi revin si care ma incarca de prospetime si de putere atunci cand sunt cu potentialul fizic si moral scazut. In acest petic de rai, bunica Lodovica era un personaj cu adevarat fascinant. De fapt, nu facea nimic mai mult decat alte femei batrane, obisnuite la vremea ei, din satele salajene, care practicau ceea ce se numeste magia domestica, magia comuna. Cu ochii mei de copil priveam fascinata cum puneau in scena niste ritualuri menite sa le fereasca familia, casa si animalele de influente nefaste ale Raului. Bunica mea, care avea "leac", sunt convinsa, stia sa descante copiii de deochi, de sperietura, lauzele de vreun betesug, oamenii de bube ori de junghi ori de dureri de cap, vitele de ferit de strigoi ori de luarea manei.Mergand pe jos, cu ea, de la un sat la altul, imi arata locurile unde se intalnise cu strigoi, "mejia" (hotarul dintre trei sate) unde se faceau vraji si unde nu era bine sa calci, locurile unde se putea intoarce urma si vindeca oamenii de diverse boli, rascrucile de drumuri unde sta Necuratul si unde erau puse, de obicei, cate o troita cu Rastignirea, ca sa te poti ruga si sa nu te poarte Raul pe drumuri necunoscute, ori sa ti le incurce. Ea imi povestea despre felurile de descantece, invatandu-ma cum trebuie facute, ce "recuzita" iti e necesara, ce zi anume sau ce ceas trebuie sa alegi, cum sa te porti in momentele acelea. si o facea cu un aer foarte firesc, ca o invatatura de viata ce era in datoria ei sa o transmita mai departe. Numai ca am trecut prin multe scoli in afara celei a bunicii mele, viata mea e acum la oras si nu la tara, in universul acela rural-cosmogonic in care au trait pana la mama, inaintasele familiei mele. Nu practic acele invataturi de viata ci le studiez si, probabil, cuvintele de invatatura ale bunicii si-au gasit un loc absolut privilegiat in sufletul meu de copil, de vreme ce, dupa ani buni, am ales sa le cercetez.Am absolvit la Cluj Litere si Jurnalistica, iar lucrarile mele de masterat si doctorat s-au axat pe studii de antropologie a sanatatii, respectiv, magie terapeutica. Mi-am facut o profesie din studiul acestei lumi si ma dedic ei cu pasiune, cu seriozitatea specialistului care stie ca o astfel de lume piere sub ochii nostri, iar noi trebuie sa dam marturie, sa lasam scrise urmele trecerii ei pe acest pamant.

- Batranii cu care vorbiti sunt dispusi sa-si dezvaluie fara teama "stiinta" asa de anacronica in lumea de azi?

- Desigur, de cele mai multe ori, nu ne prezentam ca cercetatori stiintifici, pentru ca asta ar crea, de la inceput, un zid de necomunicare, un refuz categoric de a destainui tainicele resorturi ale functionarii magiei. La mijloc este si o problema de moralitate, de deontologie profesionala, pentru ca, din perspectiva celor neinformati, noi, etnologii de serviciu, parem niste curiosi amatori de senzational, dar motivatia noastra stiintifica, condescendenta cu care ne aplecam asupra acestei lumi si a "functionarilor" ei ne justifica pe deplin demersul.

De "legat" si de "dezlegat"

- Cum se invecinau aceste doua lumi - a credintei crestine si a practicilor magice -, cum se impacau ele?

- In lumea satului, aceste doua lumi nu sunt antagonice. Se suprapun, mai ales ca ortodoxia este putin mai elastica si tolereaza aceste lucruri (vorbim de practicile de magie vindecatoare), fata de catolicism, care le-a infierat, prin Inchizitie, inca din negurile Evului Mediu. Pe mine m-au interesat tocmai aceste descantece terapeutice, iar in ele chiar se accentueaza ca, chiar daca au o structura magica, sunt facute cu ajutorul lui Dumnezeu si al Fecioarei Maria, al lui Iisus Hristos si chiar al Sfantului Petru: "De la mine, descantat,/ De la Dumnezeu Bunul, leac!". Lumile acestea coexista si functioneaza si pe principiul vaselor comunicante, in sensul ca acolo unde este mai multa magie, este mai putina religie si invers, dar de la un punct incolo, efectiv se completeaza.De aceea, gasim multe scenarii magico-ritualice, care pe fond au un categoric filon religios. Am stat de vorba si cu multi preoti care mi-au confirmat ca, desi nu incurajeaza descantecele acestea, nici nu le interzic categoric. O batrana din Rus, Oltean Nastasia, imi explica diferenta dintre vraja de legat si descantecul de dezlegat: "Sunt doua feluri: este fapt legat si fapt nelegat. Fapt nelegat ii ca pojaru, te manca rau si-n uachi si tat-tat-tat te rosesti. Da trece singur. Da' la faptu' legat i-ase, ca ies niste bube, si ori la ce doctor ii mere, nu-i afli leacu'. Si la fapt legat nu poate oricine cota (cauta) pentru iel, ca-ti da popa canon, nu poti cota numa' ase, ca iei apa muta (neinceputa) si un cutat si coti (cauti) in ea". Deci, magicul tine cont de religios. De altfel, crucea, busuiocul, agheasma, fac parte din "recuzita" oricarei "cotatoare", alaturi de "catalul de ai" (usturoi), banul de "argint", leusteanul, carbunii de stins, si multe altele. Si tot aici, trebuie sa spun ca amintirea cea mai draga despre bunica mea este cea a pelerinajului anual pe care ea il facea la Manastirea Nicula, de Santamarie Mare. Bunica mea, in ciuda faptului ca practica o multime de scenarii magice (sau poate tocmai de aceea!), era foarte credincioasa. Treizeci de ani la rand a mers in pelerinaj la Nicula, la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Mergea pe jos, din satul nostru de pe Valea Barcaului, pana la Nicula, trei zile dus, o zi statea acolo, si dupa trei zile revenea. Stiam exact cand revine, cineva statea in clopotnita si cand vedea grupul de pelerini pe drumul spre sat, incepea sa traga clopotele. Ziua revenirii ei era plina de emotie pentru noi, copiii casei, cand o vedeam aparand in capul ulitei, impreuna cu alte femei din sat, parca era complet schimbata, transfigurata de experienta ei spirituala, avea o lumina a fetei pe care n-o voi uita niciodata, parca aducea cu ea pace in casa, o aura de bunatate si de bucurie. Si, intotdeauna, in curtea casei bunicii mele, noi, cei ramasi acasa, faceam o masa mare cu care-i asteptam pe toti pelerinii obositi de asa drum lung.

"Cotatoarele" si oglinzile fermecate

- Ati cunoscut multe asemenea femei descantatoare. Ce au ele atat de special? Cum isi dobandesc acest dar? Cum sunt privite de comunitate?

- Cei mai multi dintre cei care "performeaza" magia terapeutica sunt femei. Am intalnit, insa, si cativa barbati. Femeile sunt, probabil, prin structura lor psihica, intelectuala, emotionala si sufleteasca, mult mai predispuse deschiderii spre magic. Dupa aceea, functioneaza si un fel de tipar al chemarii, al harului, al darului, care este, de cele mai multe ori, ereditar. Exista doua perspective asupra femininului, una este benefica, pozitiva, si anume legatura indestructibila dintre feminin si Sfanta Fecioara, iar ele, avand protectia Maicii Sfinte, sunt mult mai pricepute decat barbatii.Pe de alta parte, exista si cealalta perspectiva, negativa, oarecum malefica, si anume ca femeile, care sunt nevoite sa aiba o perioada lunara de necuratie, sunt vulnerabile la contactul cu Diavolul, si atunci pot performa si magie neagra. Dupa ce sunt "iertate", adica intra la menopauza, femeile acestea primesc o dimensiune benefica, mai ales batranele si vaduvele, si ele sunt cele care fac prescurile, care se duc la biserica pentru Sfanta Liturghie, si tot ele, noua la numar, intr-o singura noapte, tes si cos "camasa ciumii", o practica venita din Evul Mediu, cand ciuma secera sate intregi si camasa aceea era menita sa pazeasca asezarea de cumplita boala.
Comunitatea le priveste cu teama si respect pe aceste femei vindecatoare, "cotatoarele". Mi se pare extrem de nimerit acest cuvant pentru ele, ele cauta sa vindece matricea energetica a fiintei atinse de boala, asa cum oglinda, in care, tot asa, "cati", este, de cele mai multe ori, un obiect ritualic, o poarta de trecere in lumea magicului, a duhurilor bune sau rele. Femeile care descanta ori care vrajesc sunt detinatoarele unei puteri speciale si depinde de ele cum o gestioneaza. Daca nu ar avea aceasta putere, nu ar putea sa dezlege ceea ce este legat. Pentru ca legatura se face cu ajutorul unui duh rau, de obicei cu ajutorul Diavolului, si atunci unele sunt in situatia de a anihila puteri malefice cumplite. De aceea, unele dintre ele, indeosebi cele care practica magia neagra, aleg sa se izoleze de comunitate, tocmai pentru a avea spatiul si linistea necesare. Cele care desfaceau facaturile lor aveau, in schimb, mi-au marturisit, protectia lui Dumnezeu, a Maicii Sfinte, dar si a Sfintilor cu puteri vindecatoare (Sfantul Haralambie pentru ciuma, Sfanta Varvara pentru bube dulci, Sfantul Gheorghe pentru friguri, si asa mai departe). O femeie din Maramuresul istoric (Ucraina) avea un mat negru care prelua, mi-a spus ea, din duhurile rele pe care le scotea din "facaturile" vrajitoarelor rele. Cand am vizitat-o, alta data, am vazut ca avea alt mat, iar stapana lui mi-a spus ca acela murise, pana la urma, din cauza ca "stocase" prea multi dracusori, pe care nu mai prididise sa-i "exorcizeze". Si ca, de altfel, ea noptile nu doarme, ci se roaga ca raul din lume sa "nu dea pe-afara" si sa piara omenirea. In lumea satului traditional au existat si mai exista inca, dar in numar tot mai mic, astfel de descantatoare cu puteri absolut speciale. Dar exista si credinta ca raul facut poate sa fie atat de mare, incat poate sa duca pana la moarte. Am intalnit, de exemplu, in Tara Codrului, o familie careia unul din copii, o fetita, murise la doi ani din cauza deochiului si pentru ca nu a fost descantata la timp. De partea cealalta, am intalnit descantatoare care spuneau ca sunt atat de puternice, incat pot sa anihileze chiar si vrajile facute pentru moartea cuiva. Una singura a acceptat sa imi povesteasca si, intr-un moment de extrema deschidere si sinceritate, pe care nici acum nu pot sa mi-l explic, a mers cu mine la miez de noapte, acolo unde se imbina trei hotare, pe "mejie" (gardul viu din tufe ghimpoase care marca aceasta granita), unde lasase "moima" (o papusa impletita din fire albe, rosii si negre, fiecare dintre culori simbolizand ceva), "moima" pe care o aruncase apoi peste cap, peste mejie, gandind rau si rostind un descantec pentru anumite femei din sat care-i facusera rau sau pe care le invidia. Sau facea lucrul acesta la comanda, pentru "clienti", aceasta fiind un soi de afacere in termeni de cerere si oferta. Va marturisesc ca m-a luat "cu friguri" in momentul acela, la miez de noapte, cand a inceput sa "performeze", in reluare, ceea ce facuse intr-o noapte anterioara, cu luna plina. O alta femeie mi-a povestit si mi-a si aratat cum lua mana vacilor din vecini, care erau mai manoase si mai laptoase. In perceptia ei nu era un scenariu negativ, pentru ca imi spunea ca ea are de crescut mai multi copii, vaca ei nu da lapte asa de mult, asa ca i se parea normal sa isi aduca laptele din alta parte.

De la carbunii stinsi la chibrituri

- Ce se va intampla cu lumea aceasta, a magicului si a practicantilor ei? Va disparea?

- Oricat am avea impresia ca ne aflam departe de magie, totusi nu ne-am desprins de ea. Baba vindecatoare face astazi concurenta medicului veterinar din sat, iar la oras, magia contemporana are alte cote, poate mai rafinate. Zilnic, societatea inventeaza noi fenomene magice si califica noi magicieni, promoveaza noi manifestari inedite, in care omul vrea sa controleze incontrolabilul, pentru ca mentalitatea moderna cere organic astfel de socuri. Matricea arhetipala a magicului are ca "agenti": diavolul, strigoii, moroii, deochitorii specializati, locul rau, ceasul rau, piezele-rele etc., pe cand matricea moderna e compusa din droguri, terorism, conflicte interetnice, SIDA, sporturi extreme, jocuri de noroc, cultura de cartier etc. Probabil ca o despartire de magie ar fi mult prea dureroasa, prin insasi smulgerea ideii de magic, de mister, din constiinta noastra umana. Ar insemna negarea fiintei noastre interioare, a "pattern-ului" nostru spiritual ancestral.Asa ca "cotatoarele" isi vor deschide cabinete de magie la oras, iar in apartamentele de la bloc, femeile practicante de magie populara inlocuiesc deja carbunii stinsi cu chibriturile si apa ne-nceputa cu apa de la chiuveta. Vedem ca periferiile Bucurestiului sunt ocupate de diverse descendente ale mamei Omida si ale altor vrajitoare de etnie tiganeasca, care tin o evidenta computerizata a clientilor sau ghicesc viitorul conform unui program pe calculator. (Aici trebuie sa precizez ca "babele mele" sunt numai romance. Chiar daca satele salajene sau ardelenesti sunt locuite de mai multe nationalitati, doar ele, romancele, se ocupa cu practicile magice, iar svabii, sasii sau ungurii apeleaza, nu de putine ori, la ele.) Asupra magiei tiganesti inca nu m-am aplecat, nu am studiat-o aplicat, "pe teren", dar, peste zece ani, cand prin satele romanesti nu vom mai gasi "cotatoare", voi alege ca obiect de studiu si acest domeniu. Cu aceeasi seriozitate a omului de stiinta, desigur!

- Intr-una din cele sase carti publicate pana acum si dedicate domeniului magiei vindecatoare, ati facut un studiu de caz asupra revistei "Formula AS", ca purtatoare de stindard in zona terapiilor neconventionale, recunoscuta si confirmata in cei saptesprezece ani de existenta pe piata presei romanesti.

- "Formula AS" este una dintre cele mai bine cotate aparitii media din Romania post-revolutionara si mi-a fost, de-a lungul cercetarilor mele, prietena buna, dar si instrument de lucru. Pentru ca este o publicatie care dedica un spatiu extrem de generos problemelor de sanatate, fiind chiar un veritabil barometru al pietei terapeutice romanesti actuale. In rubricile sale, se da cuvantul deopotriva medicilor specialisti (pentru a veni cu puncte de vedere biomedicale, stiintifice), preotilor si duhovnicilor (pentru a circumscrie sanatatea credintei, nivelului spiritual), bioenergeticienilor si cunoscatorilor de leacuri naturiste (pentru a aduce magia terapeutica si medicina populara in actualitate), dar se ofera si un cadru amplu de discutie simplilor cititori, care au astfel posibilitatea - nu doar sa schimbe intre ei remedii terapeutice verificate, ci si sa opteze pentru una sau mai multe cai de vindecare, "scanand" de la un pol la altul al pietei de terapii. Doar pentru acest motiv, nemaipunand la socoteala paginile marilor reportaje, prin care redescoperim Romania si legaturile ei cu lumea, si ale interviurilor cu mari personalitati culturale, revista doamnei Sanziana Pop poate fi socotita, cu adevarat, un prieten nepretuit al cititorilor sai, si emblematica pentru imaginea globala a presei romanesti.
Ilustratii de Generalic