Pierre Janin este psiholog si psihoterapeut. Locuieste undeva in sudul Frantei si este cunoscut pentru abordarile sale neconventionale in ceea priveste psihoterapia. Face parte dintre specialistii cu o viziune larga asupra interiorului omenesc si care cred ca dincolo de mintea si de gandurile noastre mai e ceva. Sufletul!
L-am cunoscut la Bucuresti, unde venise pentru un seminar, invitat de Asociatia de Terapii Transpersonale (ATT). Mi-a atras atentia subiectul comunicarii lui: psihologie si spiritualitate. O tema care il plaseaza pe Pierre Janin in avangarda europeana a psihologiei, la pol opus fata de psihologia academica, care are aroganta de a crede ca stie totul despre vartejurile noastre launtrice, crezand ca starilor sufletului omenesc ii pot fi puse etichete.
Primul lucru pe care il remarci la omul acesta este calmul, caldura, empatia lui luminoasa. Calmul il inconjoara ca un halou, emana din priviri, din cuvinte, din tonul sau si din gesturile masurate. Are un fel de prezenta totala atunci cand vorbeste, un fel de a-si focaliza atentia asupra interlocutorului, un fel de a-l asculta, care creeaza de jur imprejur senzatia de caldura.
Am vrut sa stiu cum se vede din perspectiva unui profesionist al psihologiei tendinta planetara de intoarcere a omenirii catre spiritualitate, catre stravechile repere ale sufletului omenesc, si daca solutia pentru profunda criza prin care trece umanitatea ar putea veni din zona spiritualitatii.
"Oamenii simt nevoia sa sparga singuratatea"
- Pierre Janin, in primul rand, care este legatura dintre psihologie si spiritualitate? Psihologia traditionala neaga spiritualitatea, aruncand-o in zona superstitiei si punand-o pe seama fricii oamenilor de a infrunta moartea.
- Dupa parerea mea, nu se mai poate vorbi astazi despre psihologie, fara a vorbi despre spiritualitate, care este un datum fundamental al fiintei omenesti. A neglija aspectul spiritual al fiintei este o eroare grava, o orbire. Psihologia conventionala a trebuit sa recunoasca, in cele din urma, ca nu poate explica si nici rezolva multe dintre bulversarile interioare ale omului. Astfel ca principalele orientari din psihologia mondiala a ultimilor ani pun accentul pe integralitatea fiintei omenesti si pe acele zone ale psihicului pe care le putem asimila spiritualitatii. Abia acum psihologia, stiinta sufletului, isi merita numele. In aceasta viziune asupra psihologiei, trairile mistice, de pilda, nu mai sunt tratate ca manifestari patologice, ci sunt recunoscute ca focalizari ale constiintei cu potential vindecator. Aceasta viziune este cea mai importanta orientare in psihologia acestui moment. De fapt, ea se suprapune peste cunostinte stravechi ale omenirii si reprezinta o intoarcere la cunoasterea pe care oamenii au avut-o dintotdeauna. Este un reper foarte important, pentru ca implica o reprezentare de sine intr-un univers coerent, care are o noima, un fundament spiritual, si este opusul viziunii "stiintifice", in care omul nu este decat un accident singuratic, intr-un univers ca o masinarie. Parcurgem un moment de exceptie: universul isi redobandeste sufletul.
- In lumea occidentala, mai ales in America, psihologul tinde sa ia locul preotului. Toata lumea are un psiholog. De unde vine acesta "moda? Este vorba despre o nevoie a oamenilor de a vorbi, de a fi ascultati, de a se confesa?
- Da, intotdeauna a existat o nevoie de confesiune care, de fapt, este nevoia fundamentala de a comunica, de a fi in relatie, de a avea pe cineva care sa te asculte. De a nu fi singur. Inainte, acestei nevoi fundamentale a omului ii raspundea chiar societatea in care traia, o societate in care legaturile intre oameni erau puternice, legaturile de familie, de clan, de trib. Astazi nu mai exista asa ceva. Societatea in care traim este pulverizata, legaturile familiale sunt slabe sau inexistente si asistam la o disolutie a relatiilor dintre oameni. Rezultatul este insingurarea, alienarea, sentimentul ca nu mai e nimeni imprejur care sa ne asculte si sa ne inteleaga. Religia, care inainte oferea un cadru de referinta important, a intrat intr-un con de umbra, iar preotul, la care oamenii mergeau atunci cand aveau nevoie de cineva care sa le asculte pasurile, a pierdut mult din importanta. Dar nevoia de a impartasi cu cineva problemele sufletesti a ramas aceeasi. Daca privim cu atentie, vom vedea ca in societatile cele mai evoluate tehnologic, cum este cea americana de pilda, exista cea mai mare nevoie a oamenilor de a sparge aceasta singuratate. O nevoie atat de mare, incat sunt dispusi sa plateasca pe cineva ca sa-i asculte. Cel care face asta este un "psi", adica un psiholog sau un psihoterapeut. Aproape fiecare individ occidental are un psiholog. In Europa rasariteana inca nu este cazul, pentru ca aici inca se mai pastreaza ceva din vechile repere. Iar in Romania, daca nu exista inca o nevoie de asa ceva, acest lucru se datoreaza exact faptului fericit, ca societatea nu a ajuns la grade de disolutie echivalente cu cele ale Vestului. Nu cunosc bine societatea romaneasca, dar, dupa cate imi dau seama, romanii sunt mai legati de traditiile lor si sunt mai apropiati de spiritualitatea lor decat in Occident. Psiholog inseamna, literalmente, un fel de doctor al sufletului, si daca pana acum psihologia se credea o stiinta obiectiva, in ultimii zeci de ani ea a trebuit sa accepte asumarea spiritualitatii ca parte fundamentala a psihismului omenesc, astfel ca un psiholog trebuie sa fie pregatit sa intampine dimensiunea spirituala a clientilor sai. Spiritualitatea nu mai poate fi exclusa din psihologie, fara riscul de a ramane o stiinta goala, fara obiect, pentru ca esenta fiintei omenesti este una spirituala.
- Nu se transforma psihologul intr-un preot al timpurilor moderne?
- Nu, pentru ca un psiholog nu este moralist. El nu spune trebuie sa faci cutare si cutare lucru si astfel vei fi mantuit, asa cum spun preotii religiilor institutionalizate. Misiunea unui "psi" este aceea de a impartasi o situatie impreuna cu acela caruia ii este greu, de a fi alaturi de el, in primul rand, si abia apoi de a incerca sa gaseasca raspunsuri, sa demonteze mecanisme interioare, sa gaseasca iesiri din situatie. Multi oameni au nevoie, pur si simplu, sa fie ascultati, sa fie auziti, sa stie ca impart cu cineva o situatie dificila, si acest lucru face sa para lucrurile mai usoare. Faptul ca oamenii au atata nevoie de confesiune spune ceva despre felul in care ne-am instrainat unii de altii si despre singuratatea si alienarea in care traim in societatile moderne. Relatiile cu ceilalti determina imaginea pe care o avem despre noi insine. Intr-o lume in care ne simtim singuri, in care universul nu mai pare decat o masinarie cosmica lipsita de suflet, gata sa ne striveasca in orice moment, nu putem fi decat nefericiti, infricosati si insingurati. Aici intervine viziunea spirituala asupra lumii. Intr-o lume care are un fundament spiritual, in care omul este legat prin fire invizibile de toti oamenii si de restul universului, insingurarea si frica sunt mai usor de invins. O viziune spirituala asupra lumii, ca sa fie vindecatoare si ca sa schimbe relatia noastra cu universul, cu ceilalti oameni si cu noi insine, trebuie sa fie traita, nu invatata. Adevarata constiinta a apartenentei la intreg survine numai atunci cand traiesti acest lucru. Exista multe feluri in care oamenii pot fi pusi in contact cu straturile adanci ale propriei lor constiinte, pe care nu e cazul sa le dezvolt aici, dar care au drept rezultat o experienta si nu un rationament sau o informatie. Una este sa citesti despre iubire, asa cum este ea scrisa in cartile sfinte ale religiei, si altceva este sa o traiesti aievea. Spiritualitatea nu se invata. Se traieste. si in interiorul religiilor institutionale exista asemenea oameni, calugari mai ales, care traiesc experiente spirituale si pe care ii poti deosebi imediat, pentru ca emana un "ceva" care nu se poate falsifica. Ortodoxia, mai ales, pastreaza aceasta traditie straveche a experientei mistice, si banuiesc ca aici, in Romania, stiti despre ce este vorba. Revenind la lucrarea unui "psi", cel mai important lucru pe care-l poti face pentru un om ce traverseaza o perioada sufleteasca grea este sa incerci sa-l racordezi la straturile adanci ale propriei sale fiinte, care sunt unul si acelasi lucru cu a-l racorda la suflul intregului univers din care face parte. Contactul cu aceste niveluri ale constiintei determina o regasire a sensului vietii, a echilibrului psihic si, de foarte multe ori, si a celui fizic, pentru ca bolile fizice sunt determinate de dezechilibre psihologice. Ca sa rezum, in vreme ce religia institutionala afirma "urmeaza-ma pe mine", spiritualitatea afirma "cauta in tine insuti, traieste adevarul", si aici ea se intersecteaza cu psihologia transpersonala si cu terapiile de tip experienta.
"Nu suntem singuri"
- Care este lucrul cel mai important pe care il comunicati oamenilor cand lucrati cu ei?
- Este o civilizatie al carei pragmatism poarta semintele nefericirii. Oamenii nu mai fac parte din nimic. Fiecare e pentru el. Este o atitudine autodistrugatoare. Cu zeci de ani in urma, un mare psiholog, pe nume Carl Gustav Jung, demonstra faptul ca fiecare dintre noi este purtatorul a ceea ce el numea "inconstient colectiv". Toata istoria omenirii, experientele tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta sunt depozitate undeva, intr-un spatiu arhetipal al constiintei, iar noi suntem influentati de aceasta lume, acest ocean vast al constiintei omenesti si universale.
- La Divinitate.
- Da.
- Sunteti credincios?
- Da.
P.S. Psihoterapeutul Pierre Janin tine periodic seminarii in Romania si poate fi contactat prin intermediul ATT (Asociatia de Terapii Transpersonale) www.att.org.ro, tel 0731.014.258
Foto: Photoland/ Corbis (2)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
