Sebastian Kneipp - Remedii naturale pentru sezonul rece

Tratamente cu aburi

Practicate pe scara larga in urma cu un secol, baile de aburi terapeutice sunt iarasi la moda, in toate clinicile cu profil naturist

"Ca toate terapiile cu apa, tratamentul cu aburi este, si el, foarte bland, si de aceea complet nepericulos si nevatamator. Dar si in privinta lui, am ajuns la o concluzie: ce-i prea mult strica! Cazurile in care recomand o baie de aburi, cel mult doua pe saptamana, sunt extrem de rare, iar durata tratamentului este de maximum doua saptamani. Atrag atentia, cat se poate de serios, asupra primejdiei bailor prea dese cu aburi. Ele au ca efect o dilatare extraordinara a vaselor de sange, in plus, caldura moleseste si vlaguieste, ba si mai rau, sporeste sensibilitatea organismului. Mai ales pe vreme de iarna, baia de aburi aduce dupa sine raceala, care se raspandeste in tot organismul si de care se scapa foarte greu."
Scrise in urma cu aproape 100 de ani, recomandarile pastorului-terapeut Sebastian Kneipp nu si-au pierdut actualitatea. Dimpotriva, ele sunt reluate pe scara larga, mai ales in Germania, Elvetia si Austria.
Persoanele carora Kneipp le atrage in mod special atentia, cand este vorba de terapia cu aburi, sunt urmatoarele:
1. Pacientii aflati in curs de insanatosire dupa o boala grea.
2. Persoanele anemice.
3. Persoanele masive, corpolente. Acestora le recomanda mai degraba cataplasmele, care au ca efect vaporizarea pielii.
4. Persoanele foarte slabe.
"Folosirea vaporilor de apa cere o mare precautie. De exemplu, persoana care iese afara, in aer rece, dupa baia cu aburi, nu numai ca se poate imbolnavi, dar se poate imbolnavi mortal..."

Sfaturi obligatorii

* Momentul cel mai propriu pentru tratamentul cu aburi este dupa masa, intre orele 15-18.
* La toate procedurile trebuie sa fie prezenta o a doua persoana, care sa tina sub observatie pacientul.
* Aburii sa nu fie prea fierbinti, pentru ca pot provoca arsuri grave.
* Dupa aburi, este interzisa iesirea imediata la aer rece.

REMEDII CU ABURI

Aburi la cap

"Capul intreg trebuie sa transpire si aburii sa patrunda peste tot, atat in piele, cat si in orificii."

Tehnica

Aburii la cap se fac de obicei in pozitie sezand. Pacientul se aseaza pe un scaun, avand in fata un taburet sau o masuta. Se umple un recipient cu apa clocotita (respectiv cu un decoct de plante) si se plaseaza acoperit cu un capac si avand grija sa nu alunece, pe masuta. Pacientul se dezbraca pana la brau, isi leaga un prosop in jurul taliei, ca sa nu-si ude hainele, si-si acopera corpul cu un stergar de in si cu un sal mare de lana, astfel incat sa nu poata iesi aburii afara si sa se piarda.
Capul se tine deasupra recipientului, nici prea departe, dar nici prea aproape, in asa fel incat aburul sa nu friga, dar sa ajunga suficient de cald la cap. De obicei, capul incepe sa transpire dupa 4-5 minute si sudoarea se prelinge pe trunchi.
Durata aburilor la cap este de 18-24 de minute. Mai mult nu este recomandabil, pentru ca ar putea avea repercusiuni nedorite. Dupa epuizarea timpului necesar, se indeparteaza patura de lana si se spala tot trunchiul cu apa rece.
Kneipp recomanda doua tratamente pe saptamana, si doar in cazuri rare, un tratament din doua in doua zile, dar nu mai lung de 15-20 de minute.
"Pentru ca aburii la cap dreneaza si degaja puternic si pentru ca transpiratia abundenta ar putea slabi si molesi prea tare, acest tip de tratament nu trebuie folosit prea frecvent. Efectul aburilor la cap este mult mai puternic atunci cand in apa se adauga plante. Pentru aburii la cap se poate utiliza fenicul, coada-soricelului, urzica, musetel, levantica. Din fiece planta se ia cate-un pumn (alternativ) si se pune in apa fierbinte, cat se afla pe foc."

Efectul

Se deschid porii pielii, se degaja caile respiratorii, nasul, bronhiile, plamanii etc. In cazul racelilor datorate umezelii sau schimbarilor bruste de temperatura, a durerilor de cap, de piept, si a celor reumatice, a contracturilor la ceafa si la umeri, aburii la cap sunt foarte folositori. O singura procedura opreste, de obicei, raceala incipienta. Iar cei care isi simt capul greu, au gatul prins si amigdalele umflate sa faca 2-3 asemenea sedinte pe saptamana.

Aburi la urechi

Atentie: Folosirea neconforma cu prescriptiile poate inrautati boala.

Tehnica

"Cand in urechi s-a instalat o durere convulsiva, provocata, in special, de raceala, se pune musetel intr-un vas mic, se toarna apa fierbinte peste el si se tine cat mai aproape posibil de urechi."
Kneipp recomanda pentru acest tratament nu numai musetel, ci si urzica sau coada-soricelului. Durata aburilor se limiteaza la 10-20 de minute.

Efectul

Aburii la urechi calmeaza durerile.

Aburi la brate

"Aburul nu actioneaza doar asupra capului si a unor parti izolate ale acestuia, ci poate fi folosit cu succes si asupra bratelor."

Tehnica

"Se ia un recipient, se toarna in el apa fierbinte, se-ntinde bratul in zona cu aburi si se acopera cu un prosop. Foarte repede se produce o caldura mare si bratul va incepe sa transpire."
Si aici, durata este de 10-20 de minute. Pentru o mai buna lamurire, un exemplu:
"Theresia a inceput sa aiba dureri grozave la degetul mare, probabil ca se intepase cu ceva, fara sa observe. In scurt timp, bratul s-a umflat iar durerile devenisera insuportabile. Degetul era albastru spre negru si, in jurul locului dureros, aparuse o roseata. Ii era frica - si pe buna dreptate - de septicemie, asa cum se intampla frecvent. Curand, n-o mai durea doar degetul, ci tot bratul, si mai ales la subsuoara. La inceput, a folosit o alifie, dar n-a avut nici un efect. Apoi si-a pus comprese fierbinti cu flori de fan, atat cat putea sa suporte. Compresele i-au facut bine, dar cand i-am invelit bratul in flori de fan si i-am facut si aburi, efectul a fost cu mult mai puternic. Durerile au cedat si din brat i-a curs toata mizeria, astfel ca pericolul a disparut in scurt timp."

Efectul

Aburii la brate sunt eficienti in cazul intepaturilor de insecte si al ranilor infectate. Kneipp recomanda aceasta terapie si ca o masura de prim-ajutor, inainte de venirea medicului, in cazul persoanelor muscate de animale posibil turbate.

Aburi la picioare

Tehnica

Pacientul se dezbraca, se aseaza pe un scaun, pe care s-au asternut mai intai o patura de lana si pe urma un stergar de in. Se umple un recipient (un lighean sau o vanita) cu apa fierbinte, respectiv decoct de plante, si se aseaza - acoperit cu un capac - in fata bolnavului. Distanta dintre recipient si picioare trebuie sa fie comoda. Se ia apoi capacul si se pun peste recipient un gratar sau cateva scandurele pe care sa-si sprijine picioarele. Patura cu stergarul se infasoara in asa fel, in jurul partii inferioare a corpului, incat sa se formeze un soi de cort si aburul sa nu se iroseasca ci sa ridice in sus, spre labele picioarelor si gambe. Aburul poate fi mai puternic, daca se introduce in apa vreme de cateva secunde o caramida incinsa, dar cu mare grija, ca sa nu sara stropi clocotiti.
"Nu se lasa pietrele sa cada in apa, care stropind ar putea produce arsuri. Cand intra in apa, piatra incinsa sfaraie tare, caldura creste si aburul devine mai puternic. Dupa 5-6 minute, transpiratia incepe sa curga pe picioare, iar daca labele si gambele sunt acoperite bine, in 18-20 de minute, se degaja si se elimina multa materie bolnava si stricata."
Kneipp recomanda si aici sa nu se aplice tratamentul prea des. O data pe saptamana este suficient.

Efectul

Terapia cu aburi la picioare se aplica in special in cazul unor afectiuni cum ar fi: transpiratie puternica si urat mirositoare, picioare umflate (ca urmare a stazei sanguine), dureri abdominale, provocate mai ales de frig, raceli si dureri de vezica, dureri de cap datorate picioarelor reci.

Aburi la sezut

Pentru acesti aburi nu se foloseste niciodata apa simpla. Ea trebuie amestecata intotdeauna cu plante, si anume, cu aceleasi binecunoscute flori de fan, paie de ovaz si, mai ales, strugurii-ursului.

Tehnica

Se foloseste un scaun special, cu gaura la mijloc, pe care se aseaza pacientul dezbracat (in partea inferioara a corpului). Se umple o oala cu decoct fierbinte de plante (cam 4 l) si se plaseaza sub scaun. In jurul pacientului si a scaunului se pun o patura de lana si un stergar de in, pentru ca aburul sa nu poata scapa.
"Cand aburii ajung la corp, incalzesc tot pantecele. Cu cat baia dureaza mai mult, cu-atat incalzeste mai tare abdomenul. Dupa 5-6 minute, tot corpul incepe sa transpire si nu dureaza mult pana ce transpiratia devine abundenta. O astfel de terapie dureaza de regula 15-20 de minute, dupa care bolnavul se culca in pat, unde transpiratia se produce in continuare, dar mai slab. Transpiratia nu trebuie mentinuta cu ajutorul unor paturi prea groase, ci trebuie sa scada, treptat-treptat, si sa se opreasca. In felul acesta, efectul va fi de durata mai lunga."
Dupa care Kneipp recomanda o baie totala (mai ales in cazul persoanelor foarte bolnave) sau o baie partiala, cu spalarea trunchiului.
Terapia aceasta trebuie aplicata cel mult o data pe saptamana. Doar la imbolnavirile bruste - cum ar fi retentia urinara sau spasmele (carceii), Kneipp recomanda aplicarea tratamentului de 2-3 ori, in decurs de 2 zile.

Efectul

Aburii la sezut se folosesc, de obicei, in caz de retentie urinara provocata de raceli si in starile convulsive. Pentru pietrele la rinichi se folosesc aburi de paie de ovaz; pentru carcei sau dureri reumatice in partea inferioara a corpului, se recomanda aburii de flori de fan. "Cele mai neasteptate si uimitoare rezultate le-am obtinut cu aburi de barba-ursului", spune Kneipp, "si anume, in cazuri dintre cele mai grele, in care urinatul devenise imposibil si pacientul era chinuit de cele mai infioratoare dureri, care il adusesera la disperare. Durerile de vezica au disparut in scurt timp de la folosirea aburilor fierbinti de barba-ursului, iar organul si-a reluat activitatea lui de curatire."