Urmarind traiectoriile pe care au trebuit sa le urmeze romanii de la finele celui de al doilea razboi mondial si pana in prezent, cauzele par provocate de un determinism implacabil, aproape mistic. Iar raul cel mare, transformarea tarii in lagar comunist de exterminare fizica si mai ales morala, cand s-a cautat sa se extirpe din sufletul romanului vechile radacini, traditiile si credinta in Dumnezeu, a inceput imediat dupa izgonirea Majestatii Sale Regele Mihai I, de catre agentii sovietici. Este o certitudine istorica, confirmata de toate documentele, fara exceptie. Pana atunci, nici Stalin, nici agentii lui, majoritatea alogeni, nu cutezasera sa-si dea arama pe fata. De ce? Pentru ca atat timp cat "Unsul lui Dumnezeu" era printre ei, romanii se simteau ocrotiti, aveau pentru cine si de ce sa lupte: deviza "Pentru Rege si Patrie", care ii condusese in lupte victorioase, le era adanc infipta in suflet. Cu siguranta s-ar fi strans ca un zid in jurul celui care semnifica Pronia Cereasca si care le fusese incredintat de Ferdinand Intregitorul, inca de la nastere. Intre ei si El exista o reciprocitate de care pana si rechinii rosii s-au temut. Nu eliberasera trupele romane orasul Carei, de ziua Lui de nastere, pe 25 octombrie 1944?!
Pentru a-si duce planurile la bun sfarsit, se impunea inlaturarea regelui Mihai. Raspunzand tot simbolic, "tovarasii" au actionat ca atare, in ziua aniversarii fondarii URSS. Pe 30 decembrie 1947, tanarul monah a avut de ales intre mentinerea pe un Tron devenit nesigur si executia unui numar de 1000 de studenti antibolsevici, ori plecarea in exil si salvarea acestora. A ales varianta salvarii celor 1000 de eroi necunoscuti. Romanii nu mai aveau intre ei simbolul pe care sa-si sprijine speranta, pe cel care prin actul de la 23 August 1944 evitase cucerirea armata de catre rusi si prefacerea pamantului romanesc in "pamant rusesc", devenisera proscrisi in propria tara, decazuta in rang, pana la nivel de gubernie, sub denumirea - tradusa pentru a nu-i fi inteles sensul - de "republica populara", adica sovietica. Au plans amarnic romanii la despartirea de El. Multi, chiar o viata. Natiunea romana fusese ultimul bastion ce rezistase comunizarii, iar Romania, ultimul stat european cazut in mainile bolsevicilor.
Aceasta este, pe scurt, rememorarea unui destin de om-simbol, cu nume de arhanghel, si de prim Unificator al tuturor romanilor. Si-a respectat menirea, Coroana, Tronul, credinta in Dumnezeu, in fiecare dintre aceste valori, iubirea pentru natiunea romana constituind osatura. Sa nu se uite ca este primul Suveran al tuturor romanilor nascut in Romania Reintregita, un motiv in plus pentru rememorarea momentului nasterii Sale si dezlegarea "misterului" din jurul numelui Sau, incarcat de glorie.
Chiar daca putin mai tarziu, La multi ani, Maiestate!
________________________
Documentele unui eveniment istoric
25 OCTOMBRIE 1921
Monitorul Oficial. Editie Speciala
Ferdinand I
Prin gratia lui Dumnezeu si vointa nationala Rege al Romaniei.
La toti de fata si viitori sanatate!
Astazi Pronia Cereasca a harazit Dinastiei un nou vlastar.
A.S.R. Principesa Mostenitoare Elena a Romaniei a dat nastere unui fiu care a primit numele de Mihai.
Sunt incredintat ca intreg poporul roman, care in clipele de bucurie ca si in cele de griji a fost totdeauna sprijinul Tronului si Dinastiei, va sarbatori cu insufletire fericitul eveniment impreuna cu Mine si Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit incredintez pe principele nou-nascut.
Dat in Palatul Regal in ziua de 25 octombrie 1921.
No. 4266
Ferdinand
Buletinul medical al nasterei
In seara zilei de 24 Octombrie ivindu-se in starea sanatatii A.S.R. Principesei Mostenitoare simptome care puteau repede aduce complicatii serioase, o interventie a fost judecata ca indispensabila. Ea a avut loc cu succes in ziua de 25 Octombrie dupa amiaza. A.S.R. a dat nastere la orele 19,40 unui principe de constitutie destul de satisfacatoare. Starea Augustei Mame este ameliorata.
Castel Foisor
Profesor Dr. Louros
D-na Dr. Manicatide-Venert
Dr. Romalo
Felicitarile Senatului
In numele Senatului si al meu personal, rog Altetele Voastre Regale sa binevoiasca a primi expresiunea sincerei noastre bucurii pentru fericitul eveniment al nasterii noului vlastar al iubitei noastre Familii Regale, care vine sa intareasca succesiunea la Tronul Tarii.
Presedintele Senatului
General C. Coanda
Felicitarile Camerei
Altetei Sale Regale
Principelui Mostenitor
Sinaia
Acesta este primul vlastar al Familiei Regale nascut pe pamantul Romaniei Mari si sunt incredintat ca Pronia Cereasca ni l-a trimis ca pe un crainic de glorie si chezas de fericire.
Presedintele Camerei
Duiliu Zamfirescu
Felicitarile Guvernului
Cuvantarea generalului Averescu in rotonda Palatului Regal din Bucuresti, orele 11,15
Sire,
Lastarul pretios rasarit ieri din tulpina scumpei noastre Dinastii, asigurand viitorul, va intari si mai puternic temeliile pe care sunt asezate legaturile dintre Tara si Tron, deja solid cimentate printr-un sir de fapte nepieritoare.
Cu un sentiment de netarmurita bucurie, guvernul se foloseste de acest prilej pentru a depune la picioarele Tronului expresiunea sincera a desavarsitului sau devotament si facandu-se ecoul sentimentului intregii Tari, roaga respectuos pe Majestatea Voastra de a primi cele mai adanci si simtite felicitari, urand ca Pronia Cereasca sa rezerve Principelui nou-nascut viata lunga, fericire si slava.
Nicolae Iorga despre numele noului nascut
Numele lui Mihai Viteazul dat copilului al doilea mostenitor de tron inseamna intrarea nu numai in traditia romaneasca, dar si in cele mai energice amintiri ale ei, si o juruinta de a pastra ceea ce se castigase, pe drumul stralucitului erou, de al doilea Rege al Romaniei.
Nicolae Iorga despre Dinastie
Dinastia, transmiterea nu numai a puterilor, dar si a traditiei si a responsabilitatilor intr-o familie guvernand din mila lui Dumnezeu odinioara si astazi si cu adaosul unei vointe nationale care nu trebuie innoita la fiecare alegere, a fost, de la inceput, temeiul vietii oranduite a poporului romanesc. Ea nu se datoreaza unui imprumut aiurea, ci unui fenomen adanc, in sufletul insusi al acestui popor.