"N-ai nevoie de foarte multe, ca sa fii fericit/ E de-ajuns o mana de prieteni, in asfintit...". Cantate molcom, la sfarsit de zi, pe o scena improvizata sub un bec chior, la o aruncatura de bat de gura unei pesteri, versurile lui Dinu Olarasu se potrivesc perfect cu atmosfera festivalului ce s-a desfasurat in ultimele trei zile ale lunii august, langa Petrosani. Un festival unic in Romania, fara bilete, fara promovare, fara lumini de scena, in care totul se intampla firesc, spontan, improvizat. Asa cum exista o Romanie paralela, ce nu se vede la televizor, asa avem si o lume frumoasa a artistilor neconventionali, valorosi si prea putin cunoscuti. O parte dintre acestia au stralucit pe mica scena de la gura Pesterii Bolii, situata intr-un loc superb, intre munti. Insa nu doar scena a definit acest festival, ci mai ales ce s-a intamplat in jurul ei. Pentru ca a insemnat mai mult decat un festival: a fost un prilej foarte rar de a te afla, timp de trei zile, in mijlocul unor oameni pentru care epoca superficialitatii si a consumismului nu a venit inca, oameni pentru care cultura este o pasiune, iar prietenia o credinta.
"Poate nici nu ar trebui sa se numeasca "festival", oamenii se gandesc automat la "Cerbul de Aur", Mamaia, si nu e cazul. Mai bine sa spunem "Intamplarile de la Pestera Bolii"", crede scriitorul si caricaturistul Ion Barbu, initiatorul si organizatorul evenimentului. Mai intai a fost festivalul "Om rau" - denumire ce ironiza festivalul bucurestean de folk "Om bun", ce s-a desfasurat timp de sase editii, in curtea casei lui Barbu, de la Petrila.
Chiar daca editiile trecute ale festivalului "Om rau" au fost onorate de artisti precum Grigore Lese, Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, multi dintre "veteranii" festivalului sustin ca aceasta editie tinuta la gura pesterii a fost cea mai reusita. Peste 20 de artisti de clasa, din stiluri foarte diferite, au incantat spectatorii stransi pe bancutele din lemn.
Timisorenii au fost la inaltime si prin exceptionalul trio chitaristic format din Ilie Stepan, Horea Crisovan si Dixie Krauser, ce a propus un recital acustic cu piese proprii, dar si cu prelucrari inedite ale unor cantece faimoase din repertoriul Sting sau Eagles. Fost component al trupelor Phoenix si Pro Musica, Dixie Krauser, profesor de muzica in Germania, a profitat de vacanta de vara si s-a intors la Timisoara, pentru a-i da o mana de ajutor lui Stepan, la inregistrarile ultimului disc (dintr-o foarte ambitioasa trilogie). Primul concert in aceasta formula de trio l-au sustinut cu doar cateva saptamani inainte, la festivalul de folk de la Garana. "Am cantat mult, cu fiecare din ei separat, atat cu Dixie, cat si cu Horea, si mi-am dat seama ca se vor potrivi imediat", spune Stepan. "Cu Horea am mai participat la cateva editii ale festivalului "Om rau", si de fiecare data imi face mare placere sa ma intalnesc cu prietenul meu de-o viata, Ion Barbu.
La final, o reverenta catre maestrul de ceremonii a acestui festival al mintilor deschise, mai vechiul prieten al revistei noastre, Nucu Pandrea. In prima zi a cantat la frunza, asa cum numai el stie sa o faca, iar in a doua, a plecat la Simeria, la o... nunta, pentru ca apucase omul sa promita. Dar apoi a revenit in forta, a acompaniat la frunza si la muzicuta mai multi artisti, a spus glume in pauzele dintre muzici, a fost sufletul petrecerii. "D'apai mai copile, atmosfera mai faina ca aici n-am vazut eu de cand mama m-o facut, asa sa stii!".
(Fotografiile autorului)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
