In ciuda politiei politice si a cenzurii, in URSS a existat permanent o miscare artistica subterana, pentru ca rusii de rand isi iubesc artistii si scriitorii (recitalurile de poezie si lecturile cu public aduna si azi numerosi amatori). In anii dictaturii comuniste, autorii ce refuzau sa se lase inregimentati au continuat cu toate riscurile sa scrie lucruri neconvenabile regimului si sa le faca sa circule in samizdat, batute la masina, multiplicate artizanal sau chiar copiate de mana de cititorii care le apreciau si le dadeau mai departe. Unele din aceste manuscrise ajungeau pe filiere diplomatice in Occident si erau tiparite acolo, producand cutremure de constiinta (cel mai celebru caz e cel al lui Aleksandr Soljenitin - omagiat de lumea intreaga la disparitia lui, la inceputul lui august). Vladimir Sorokin, care are acum 53 de ani, s-a format in cercul artistilor underground moscoviti, deopotriva ca pictor si grafician, dar si ca scriitor (romancier, dramaturg, scenarist), de o verva satirica si o forta a imaginatiei - socante, in raspar cu politica oficiala din domeniul culturii. Asa ca a fost nevoit sa debuteze... la Paris, in 1985, cu un roman, "Coada", si sa fie mult apreciat in Occident, inainte de a deveni un nume emblematic al noii literaturi ruse in patria lui, dupa 1991. La noi a fost tradus prima oara in 2005, tot in colectia "Byblos" de la Editura "Curtea Veche", coordonata de Livia Sasz, exceptionala ca selectie si calitate a traducerilor, cu o capodopera, romanul "Gheata" din 2002, "despre totalitarism si cautarea paradisului pierdut al sufletului". Acum va recomand cel mai recent roman al lui Sorokin, "Ziua opricinicului" (aparut in romaneste in acelasi timp cu traducerea lui in Franta!), a carui actiune e situata in 2028, intr-o Rusie ce ar fi impins pana la absurd anumite tendinte ale regimului Putin. In primul rand sa va lamuresc ce e un opricinic. In timpul lui Ivan cel Groaznic, asa erau numiti membrii unei bande de talhari cruzi, deveniti un fel de garzi de corp ale tarului, care-i lasa sa fure, sa violeze si sa ucida pentru a semana groaza si a-si mentine tirania. "Opricinina" din 2028 e formata din ofiteri devotati trup si suflet conducatorului omnipotent caruia ii executa ordinele crude si supravegheaza permanent populatia pentru a-i depista pe rebeli si a-i lichida. Totul "pentru binele Rusiei", definitiv taiata de lume. Andrei Danilovici Komiaga, naratorul romanului, un astfel de opricinic modern, isi povesteste o zi obisnuita de munca: daca i se semnaleaza un recalcitrant fata de regim, organizeaza cu oamenii lui represalii pentru a-l anihila. Intre aceste represalii, participa ca bun crestin la o slujba religioasa, face o vizita unei prezicatoare si isi incheie ziua cu un gigantic dezmat intre membrii frateriei lui "patriotice". Mai mult decat o parabola a statului autoritar si a betiei de putere, romanul e o satira coroziva a noii Rusii, vazuta din viitorul apropiat, prin prisma unei politii ultraperfectionate. Citit in aceste zile ale razboiului din Georgia, cand se dovedeste ca, sub acoperirea progresului si a expansiunii economice, se revine la barbarie, romanul lui Sorokin capata o rezonanta infernala.
SELECTIA FORMULA AS
Vladimir Sorokin, "Ziua opricinicului", traducere si note de Mihail si Alexandru Vakulovski, Editura "Curtea Veche" (tel. 021/222.25.36), 172 pag.
In ciuda politiei politice si a cenzurii, in URSS a existat permanent o miscare artistica subterana, pentru ca rusii de rand isi iubesc artistii si scriitorii (recitalurile de poezie si lecturile cu public aduna si azi numerosi amatori). In anii dictaturii comuniste, autorii ce refuzau sa se lase inregimentati au continuat cu toate riscurile sa scrie lucruri neconvenabile regimului si sa le faca sa circule in samizdat, batute la masina, multiplicate artizanal sau chiar copiate de mana de cititorii care le apreciau si le dadeau mai departe. Unele din aceste manuscrise ajungeau pe filiere diplomatice in Occident si erau tiparite acolo, producand cutremure de constiinta (cel mai celebru caz e cel al lui Aleksandr Soljenitin - omagiat de lumea intreaga la disparitia lui, la inceputul lui august). Vladimir Sorokin, care are acum 53 de ani, s-a format in cercul artistilor underground moscoviti, deopotriva ca pictor si grafician, dar si ca scriitor (romancier, dramaturg, scenarist), de o verva satirica si o forta a imaginatiei - socante, in raspar cu politica oficiala din domeniul culturii. Asa ca a fost nevoit sa debuteze... la Paris, in 1985, cu un roman, "Coada", si sa fie mult apreciat in Occident, inainte de a deveni un nume emblematic al noii literaturi ruse in patria lui, dupa 1991. La noi a fost tradus prima oara in 2005, tot in colectia "Byblos" de la Editura "Curtea Veche", coordonata de Livia Sasz, exceptionala ca selectie si calitate a traducerilor, cu o capodopera, romanul "Gheata" din 2002, "despre totalitarism si cautarea paradisului pierdut al sufletului". Acum va recomand cel mai recent roman al lui Sorokin, "Ziua opricinicului" (aparut in romaneste in acelasi timp cu traducerea lui in Franta!), a carui actiune e situata in 2028, intr-o Rusie ce ar fi impins pana la absurd anumite tendinte ale regimului Putin. In primul rand sa va lamuresc ce e un opricinic. In timpul lui Ivan cel Groaznic, asa erau numiti membrii unei bande de talhari cruzi, deveniti un fel de garzi de corp ale tarului, care-i lasa sa fure, sa violeze si sa ucida pentru a semana groaza si a-si mentine tirania. "Opricinina" din 2028 e formata din ofiteri devotati trup si suflet conducatorului omnipotent caruia ii executa ordinele crude si supravegheaza permanent populatia pentru a-i depista pe rebeli si a-i lichida. Totul "pentru binele Rusiei", definitiv taiata de lume. Andrei Danilovici Komiaga, naratorul romanului, un astfel de opricinic modern, isi povesteste o zi obisnuita de munca: daca i se semnaleaza un recalcitrant fata de regim, organizeaza cu oamenii lui represalii pentru a-l anihila. Intre aceste represalii, participa ca bun crestin la o slujba religioasa, face o vizita unei prezicatoare si isi incheie ziua cu un gigantic dezmat intre membrii frateriei lui "patriotice". Mai mult decat o parabola a statului autoritar si a betiei de putere, romanul e o satira coroziva a noii Rusii, vazuta din viitorul apropiat, prin prisma unei politii ultraperfectionate. Citit in aceste zile ale razboiului din Georgia, cand se dovedeste ca, sub acoperirea progresului si a expansiunii economice, se revine la barbarie, romanul lui Sorokin capata o rezonanta infernala.
In ciuda politiei politice si a cenzurii, in URSS a existat permanent o miscare artistica subterana, pentru ca rusii de rand isi iubesc artistii si scriitorii (recitalurile de poezie si lecturile cu public aduna si azi numerosi amatori). In anii dictaturii comuniste, autorii ce refuzau sa se lase inregimentati au continuat cu toate riscurile sa scrie lucruri neconvenabile regimului si sa le faca sa circule in samizdat, batute la masina, multiplicate artizanal sau chiar copiate de mana de cititorii care le apreciau si le dadeau mai departe. Unele din aceste manuscrise ajungeau pe filiere diplomatice in Occident si erau tiparite acolo, producand cutremure de constiinta (cel mai celebru caz e cel al lui Aleksandr Soljenitin - omagiat de lumea intreaga la disparitia lui, la inceputul lui august). Vladimir Sorokin, care are acum 53 de ani, s-a format in cercul artistilor underground moscoviti, deopotriva ca pictor si grafician, dar si ca scriitor (romancier, dramaturg, scenarist), de o verva satirica si o forta a imaginatiei - socante, in raspar cu politica oficiala din domeniul culturii. Asa ca a fost nevoit sa debuteze... la Paris, in 1985, cu un roman, "Coada", si sa fie mult apreciat in Occident, inainte de a deveni un nume emblematic al noii literaturi ruse in patria lui, dupa 1991. La noi a fost tradus prima oara in 2005, tot in colectia "Byblos" de la Editura "Curtea Veche", coordonata de Livia Sasz, exceptionala ca selectie si calitate a traducerilor, cu o capodopera, romanul "Gheata" din 2002, "despre totalitarism si cautarea paradisului pierdut al sufletului". Acum va recomand cel mai recent roman al lui Sorokin, "Ziua opricinicului" (aparut in romaneste in acelasi timp cu traducerea lui in Franta!), a carui actiune e situata in 2028, intr-o Rusie ce ar fi impins pana la absurd anumite tendinte ale regimului Putin. In primul rand sa va lamuresc ce e un opricinic. In timpul lui Ivan cel Groaznic, asa erau numiti membrii unei bande de talhari cruzi, deveniti un fel de garzi de corp ale tarului, care-i lasa sa fure, sa violeze si sa ucida pentru a semana groaza si a-si mentine tirania. "Opricinina" din 2028 e formata din ofiteri devotati trup si suflet conducatorului omnipotent caruia ii executa ordinele crude si supravegheaza permanent populatia pentru a-i depista pe rebeli si a-i lichida. Totul "pentru binele Rusiei", definitiv taiata de lume. Andrei Danilovici Komiaga, naratorul romanului, un astfel de opricinic modern, isi povesteste o zi obisnuita de munca: daca i se semnaleaza un recalcitrant fata de regim, organizeaza cu oamenii lui represalii pentru a-l anihila. Intre aceste represalii, participa ca bun crestin la o slujba religioasa, face o vizita unei prezicatoare si isi incheie ziua cu un gigantic dezmat intre membrii frateriei lui "patriotice". Mai mult decat o parabola a statului autoritar si a betiei de putere, romanul e o satira coroziva a noii Rusii, vazuta din viitorul apropiat, prin prisma unei politii ultraperfectionate. Citit in aceste zile ale razboiului din Georgia, cand se dovedeste ca, sub acoperirea progresului si a expansiunii economice, se revine la barbarie, romanul lui Sorokin capata o rezonanta infernala.
Alte articole din acest numar
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
