Tanti Viorica si nenea Gheorghe din Sinca Noua

Cum se iubesc taranii

Sunt primitori, glumeti, si-un zambet larg le infloreste pe buze cand le calci pragul. In casa lor de sub Muntii Fagarasului, intesata de covoare tesute-n razboi e liniste. Linistea unor oameni care s-au iubit si s-au ajutat toata viata. Au 56 de ani de casnicie si se indreapta cu pasi repezi spre varsta de 80 de ani. Povetele lor le sunt de folos tuturor

"Barbatu' sa nu te stie din brau in sus"

- Cum erau casatoriile pe vremuri, tanti Victoria?

Victoria: Bune, cum sa hie. Ca la noi rar s-o auzit de divorturi. Nici de de-aiestea cum is acuma, casatorii de proba. Acuma stai cate cativa ani cu un om si pa orma poati ca nici nu te mai casatoresti cu el. La noi nu era asa. Cand sa casatorea, ierea cuminti. Apoi cate unele, care nu ierea cuminti, ramanea grele. D-apoi atunci, no, ala trebuia s-o ia!

- Dvs. v-ati luat din dragoste?

Victoria: De mnicuti ne aveam bine. De cand aveam vreo 16, 17 ani. Il placeam, ca era frumos la trup si gras. Apoi io m-am maniat, ca el s-o dus catana si nici n-o vrut sa stie de mine si nici n-o vint sa-mi dea Doamne ajuta, inainte sa plece.

- Ai plans cand s-o dus catana?

Victoria: Ei, am plans! Daca el nici n-o zas la revedere, de ce sa plang? Am zis "du-te la pacatele!" Apoi o vint in permisie la o nunta aci, in sat, si s-o pus langa mine in hora. Da' io n-am vrut sa ma uit la el. Apoi dupa doi ani, cand s-o intors de tat acasa, mai venea pe la mine. Dar mai mergea si pe la altele, n-aveam incredere in el, sa ma ia pe mine de soata. Da' si io mai aveam si pe altii, numa' de el imi placea al mai tare. Ca altfel nu-l asteptam atata.

- Ii spuneai ca-l iubesti?

Victoria: Doamne feri! cum sa-i spun ca-l iubesc, ca apoi se incredea. Ma tineam si eu mai increzuta. Nu i-am zis niciodata.

- Si e mai bine asa, pe tacute?

Victoria: Cum nu? Batranii mai pe vremuri zacea ca barbatul sa nu te stie din brau in sus. Numa' din brau in jos, ca-i barbatul tau. Sa nu te stie adica ce ai tu la inima si la suflet, toate nimicurile. Sa nu-l plictisesti, sa nu stie el tot. Io am tanut asta minte si acuma is batrana.
Gheorghe: Io-i mai spuneam ca o iubesc. Era frumoasa tare, cu ochii albastri. Avea un par, vai si vai! Niste coade lungi. Era o tar mai blonduta si isi punea cate un batic care ii sedea bine, si deasupra o palariuta de paie, care mai avea cate o panglica rozulie, parca-ti fugea ochii. Era mai agerica, mai sprintenica la joc, nu asa grasa, sa-ti imple patul. Mie-mi placea al mai mult gura cand mi-o da.

"Am ales-o sa-mi hie regina"

- Cand te-ai hotarat sa o ceri de nevasta, nene Gheorghe?

- In octombrie 1952 m-am intors din armata. Si-apoi, cand o-nceput postul Craciunului, s-o-nceput si cu sezatorile. Era frumos tare. Fetele erau cu lucrul, si noi umblam din sezatoare-n sezatoare dupa ele. Ne uitam dupa cum canta, dupa cum lucra, dupa cum avea hainele pe ele, cum vorbea, din ce familie ierea. Faceam glume, mai stingeam lampa, ne mai pupam. No, daca le-am vaz't io pe tate din nou, am zas ca amu pot sa judec. Si am zis ca pe Victoria o vreu. Intai am iesit vataf, ca s-o organizat intrunire la crasma comunala. Si care juca mai bine si platea mai mult consumatia, ala era ales vataf, adica al mai tare. Asa devinea treburile. Si io nu m-am lasat, am jucat de s-o incins chicioarele si am platit mult. Dupa ce-am iesit vataf, trebuia sa aleg regina balului. Si am ales-o pe ea, sa-mi hie regina. Ca tot o placeam, de la 12 ani. Pe 25 ianuarie anul alalalt am avut nunta. N-am stat sa mi-o fure altul, sa raman fara ea. Ca iarna aia o fo toti pusi pe-nsuratoare. Vreo noua nunti o fost in sat.

- Parintii au fost de acord?

Victoria: Apai, pe vremea aia se mai marita lumea si dupa cum vrea parintii. Mai capatau fetele de batut daca nu voiau sa se marite. Da' pe mine m-o lasat ase, libera. O tanut mama si tata ase mult la mine, ca numa' pe mine m-o avut si m-o lasat cum am vrut io. Ioi, ca ma apuca plansu' de ei, cand ma gandesc. Apoi, dac-o vrut si-ai lui si-o vrut si-ai mei, ne-am dus si ne-am luat. Si am vint la el, la socri. Ma iubea socrii, ca m-o vrut tare, ca eram numa' singura si eram mai avuta, aveam camp mult. Socrii se uita daca esti harnic, daca lucrezi bine, daca esti din oameni cumsecade, mai de frunte.

- Ati avut casnicie buna?

Victoria: Da, da, foarte buna. Am muncit cu barbatul aiesta zi si noapte. De aia nu mai poate acuma. Aveam bucate, aveam cartofi, porumb. Il pazea de porcii salbatici, si eu dimineata luam singura carul si plecam pe deal la fan. Si il luam de la porumb, sa aducem cate o claita de fan.
Gheorghe: Daca aduceam un car de lemne, pai nu puteam sa intru-n casa pana nu-l descarcam. Si ea venea de-mi ajuta. Ua, ca n-am stiut sa-mi precupetesc viata, am fost prea hain pe mine cu munca asta. De-as mai lua-o acu' de la capat, as lasa-o mai incetinel. Mai domolus. Ca te batranesti, trece viata si nici n-o simti.

"Nu era lumea ca acuma, sa se pupe toata ziua"

- Te culcai cu drag langa barbat, tanti Victoria?

- Veneam de la camp, descarcam carul cu bucate, eram obositi. Te puneai in pat si te intorceai cu spatele catra celalalt. Mai plangea si copilul in leganel. Parca-ti mai venea chef de dragoste? Cand nu erai obosit, te mai si iubeai, ca altfel nu aveai copii. Da' sa ma ierti ca zic, ca nu-i aci si el, mie nu tare-mi placea. Io mai ma faceam ca-s beteaga cateodata, sa dorm. Si apoi barbatii daca beau otarica, apoi le trebe.

- Era iubitor Gheorghe cu matale? Te mai lua in brate?

- Sa ma ia in brate! Ti-era rusine si sa te vaza socrii or parintii cand te dai jos din pat, de langa barbat. Te mangaia noaptea, ce sa te mai mangaie si ziua! Ca-ti lua timpul de lucru. Nu era lumea ca acuma, sa se pupe toata ziua, la vazul lumii, ca-mi vine si scarba.

- Da' noaptea, te tinea in brate ?

Victoria: Ei, ma tinea in brate? Noroc bun! Arunca asa, mana peste mine. Uite, aci, in patul asta dormim amandoi, de cand ne-am luat. Io dorm la stavila, el la parete.
Gheorghe: Ea o vrut la margine, ca sa trec io peste ea. Si de multe ori ma oprea, nu ma lasa sa trec la locul mieu. Si dupa ce ne iubeam, ma dadea la parete. Da' cand veneam de undeva chiscat, mai treceam si pe la picioare, sa nu ma simta si sa ma zvarle jos.

- Ce trebuie sa faci ca sa fii o sotie buna?

Victoria: Sa hii harnica, sa mai zici ca el, sa-l lasi in pace. Noi ne-am avut ghine, nu ne-am certat, nu ne-am batut. Cateodata mai bea si el, cand mergea la nunta. Venea mai pilit o tara. Da' il lasam in pace sa se hodineasca si a doua zi era om la loc.
Gheorghe: Daca mai greseste unul, trebuie sa-l lasi in pace, sa nu hii imediat revoltator. Da' mai mult femeia e mai artagoasa, ca barbatii le mai iarta. Apoi sa-si faca fiecare treaba. Si sa nu hie cu gelozie. Sa te sfatuiesti si sa mai lasi si ca alalalt. Cand o mai si mangai cateodata, te-ntelegi si mai bine.

- Da' barbatul cum trebuie sa fie?

Gheorghe: Trebuie s-o ajute pe femeie la lucru, sa se inteleaga bine, sa-si arate dragostea, ca s-o simta si unul, si altul. Adica sa se poarte bine si s-o mai si gadile cate-o tara.

- Cand mergea la oras va mai aducea ceva?

Victoria: Imi mai aducea. Mi-ar mai placea si acuma sa-mi aduca cate-un bonbon, ca-mi cere la stomac. Imi mai aduce napolitane, da' mie nu prea-mi place alea, va spui drept. Nu prea stia el sa-mi ia stofe de rochie. N-avea gusturi din astea. Ma duceam io si-mi luam. Mai bine-mi placea de-mi lua cate-o branzoaica, cate-o franzela.

- Va mai certati cateodata?

Gheorghe: Io o singura data in anii astia i-am dat o palma. Eram tineri si ne-am enervat si i-am dat o palma tare. Si atunci mi-a parut asa rau, ca mi-am zis, mainilor, daca mai dau, sa secati. Si nici n-am mai dat altul! Apoi, pana la urma, ne-am imprietenit si am plecat impreuna la joc. Nu cred c-o fo multi asa uniti ca noi in sat!

- Si daca aveati vreo suparare, ce faceati?

Victoria: Ne puneam in pat suparati, nu vorghiam pana dimineata si stam maniosi. Da'pana la urma ne trecea. Pe dimineata trebuia sa ne-mpacam, ca mergeam la lucru.
Gheorghe: Io stateam acolo, intors, si mai vorghiam cu perina, o mai strangeam in brate. Da' nu se intampla des.

"Poate da Dumnezeu sa murim deodata amandoi"

- Se mai indragosteau oamenii si pe de laturi, pe vremuri ?

Victoria - Io nu, vai, nu mi-o mai trebuit altu' om. Imi placea de iesta si-apoi io n-am fost de felul ala, sa-mi trebuiasca. Da' se mai intampla. Barbatii se mai ducea si pe la altele, femeile nu-si prea gasea. Apoi, cate unii se despartea, ca-si gasea altele mai de viata. Cate unii se impaca, daca ii ierta femeia. Se ducea barbatu'la nunta. Daca se pilea o tara, doara normal ca era alta mai buna ca a lui!

- Erati iubaret, nea Gheorghe?

Gheorghe: Aoleu, vai de mine. Pai pe care puneam ochii nu scapa. Acuma pot sa spui, dar daca-i spuneam atuncea, divorta.
Victoria: Da' io stiam, d-apoi ce sa fac? Mai lasam sa treaca. Te suparai otarica si trecea. Doar nu era sa ma fac de ras in sat. Seara tot aci venea, acasa.

- O casnicie buna se face cu ajutorul lui Dumnezeu?

Victoria: Cand eram tineri, nu credeam noi asa. Da' acum, la batranete, ne rugam si zi si noapte, si sara si dimineata, sa ne poarte de grija si sa ne dea o moarte usoara. Daca n-ai incredere in Dumnezeu si Maica Domnului, nu faci nimic. Ei iti ajuta.
Gheorghe: Casnicia buna devine din iubire si fara gelozie. Daca esti gelos, nu prea mere. Noi ne iubeam tare. Ne iubeam si prin curte, cand maturam. Ai de mine, ce ne mai iubeam, ca nu ne mai puteam desparti.

- Si acum?

Gheorghe: O mangai si-acuma, mereu, ca nu se mai poate pieptana si apoi o piaptan eu, ii fac coada, o impletesc si-o mai prind si-n brate langa mine. Sau o mai frectionez pe umeri si o ajut sa se spele. Pe spate. Ca pe jos, da ea. Nu mai dau io. Hahaha!

- Cum trec zilele la batranete?

Gheorghe: Prea repede. Or trecut prea repede anii. Parca atunci cand eram tineri, o saptamana era mare. Acum, azi e luni, maine-i miercuri, poimaine-i dumineca. Si n-avem ce face! Acu' stam amandoi prin casa si povestim. Si ne uitam unul la altul cum am batranit.
Victoria: Io ma mai pui si-i calc cate-o camasa, ii mai spal costumul popular, ca-l poarta inca in sarbatoare. Alteori, ne punem sa facem mancare amandoi.
Gheorghe: Ne place mult sa facem mancare impreuna. Uite, deunazi am facut niste oua cu slanina. Eu tai slanina asa cubuleti mai marisori. Ea o frige in tigaie.
Victoria: Bat ouale si mai pui si niste branza.
Gheorghe: Curat un castravete, un usturoi. O mai inghiontesc un pic sa radem.
Victoria: Apoi iau o farfurie si pun totul pa ea. Noi tot dintr-o farfurie am mancat toata viata. Numa' cand om ramanea singuri nu stim cum a hi. Poate da Dumnezeu si murim deodata amandoi.
Gheorghe: Unde-a hi norocul ala!