"Ia uite, arat ca un fluture", spune Andra, privindu-si ia alba, cu manecile umflate ca niste aripi. Ochii ei albastri rad in lumina diminetii, filtrata printre copaci si case vechi de secole, in care domneste o forfota speciala. Astazi, 17 august, in satul Gura Raului din Marginimea Sibiului este sarbatoare. "Imbraca-te romaneste!" scrie pe afisele din sat, ilustrate cu fotografii vechi, din timpuri trecute. Un indemn pe care-l adreseaza credinciosilor, duminica de duminica, si preotii satului, si care face ca Gura Raului sa fie una din putinele asezari romanesti in care oamenii vin la slujba imbracati in costumul stramosesc. In aceasta duminica are loc prima editie a unei serbari ce celebreaza portul popular al ciobanilor sibieni, incercand sa-i pastreze vie traditia.
In curtea familiei Dobrila, mamele si vecinele ii aranjeaza de zor pe cei doi copii, Andra si Razvan. "Ja, ja, imi place cum arat", se bucura fata, atunci cand i se pune basmaua pe cap. Pentru cineva care s-a nascut si traieste in Germania, Andra vorbeste foarte bine romaneste. Parintii ei s-au stabilit in urma cu ani acolo, insa se intorc in fiecare vara acasa, cu copiii. Daca pentru ea este o experienta cu totul inedita, pentru baiatul gazdelor, Razvan, costumul in alb si negru, cu o pana falnica, multicolora, la palarie, e ceva obisnuit. El merge la dansuri, atat in sat, cat si la Sibiu, o data pe saptamana, repetand alaturi de Junii Sibiului, iar astazi, pe scena din centrul satului, are sa arate de ce-i in stare.
La primele ore ale diminetii, peisajul sonor al satului era dominat de strigarile cocosilor si de chiuiturile celor mai rezistenti cheflii, intarziati la strasnica nunta din noaptea precedenta. Acum, dupa ce soarele s-a inaltat binisor peste sat, aerul vibreaza numai de chemarile clopotelor celor doua biserici ce aduna, unul cate unul, grupuri de batrani, de tineri si de copii, imbracati ca in urma cu un veac, in portul stramosilor ciobani. Pare ca s-au desprins din fotografiile sepia, mari de un metru, afisate in centrul comunei, spre luare aminte si indemn.
Tineri si batrani
La ora zece dimineata, cele doua biserici ale satului, cu hramurile "Cuvioasa Parascheva" si "Mihail si Gavriil" sunt pline ochi cu oameni imbracati "romaneste".
Dupa incheierea slujbei, satenii se aduna la scena ridicata in fata bisericii mari, pentru un program folcloric. Se aud cantece care nu au mai rasunat de 30-40 de ani in Gura Raului, copiii recita, danseaza, canta, iar Junii din sat, cu pene la palarii si bumbureze zgomotoase la picioare nu mai rabda pana la scena, si prind sa joace pe ulita, in mijlocul oamenilor. Veniti din Rupea, de langa Brasov, un grup de oaspeti danseaza cu foc, mai au putin si rup scena. Un moment emotionant este acela in care, la doar cativa metri de troita ce comemoreaza eroii satului cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, se aud "ragutele", cantecele de catanie de pe vremuri. Printre batranii ce canta se afla si un barbat tanar: profesorul Dumitru Campean, initiatorul serbarii de astazi. "Am vrut sa fac legatura intre batranii ce se imbraca romaneste duminica de duminica si oamenii tineri din sat", imi spune intr-un moment mai calm al zilei. "Acesta a fost motivul pentru care am organizat acest eveniment. Batranii au nevoie sa fie luati in seama, iar cei tineri sa fie stimulati. Sunt convins ca de acum, de cand au vazut cata atentie li se acorda, vor veni si mai multi imbracati romaneste la slujba. Este o mare implinire sa vad sute de gurani, de toate varstele, imbracati romaneste."
"Jucam de rupeam papucii"
"Ui' ma, asta nu-i tatu lu' Radu Hanzu? Asta-i Anuta lu' Bogdan, asta-i soacra lu' Raveca, Ion a lu' Manea-i mort saracu'."
Nu stiu cum jucau acum cincizeci de ani, dar astazi satenii varstnici danseaza inca de mama focului.
Ana Muntean ii da dreptate lui Babu, de multe ori fetele isi alegeau perechea dupa cat de bine juca, mai putin conta averea sau cat de harnic era feciorul. "Multe din costumele pe care le vezi astazi sunt cele pe care le imbracam atunci la joc, facute de parintii nostri. Acu', cine mai stie sa faca un costum? La straiele astea de barbati, mai ne descurcam noi, da' la cele de femei, ii tare greu. Iti ia doua luni sa cosi manecile la o ie. Uite cat de marunt sunt cusute firele de la altitele astea. Trebuie sa ai ochi buni, sa mergi pe fir. Tot costumul era facut de mamele noastre, mai putin cojocelele, pe care le comandam la Saliste, si palariile. Le faceau sasoaicele de la Cisnadie. Sunt facute cu fir de orz impletit foarte marunt. Coltisorii astia sunt cusuti cu suveicuta, cine mai stie acum asa ceva? Uite, am gasit prin lada o ie veche, e rupta o tara aici, dar eu o duc si o montez pan' mai traieste singura femeie care mai stie sa monteze. Vreau sa o refac si s-o dau, ca pentru mine nu mai e buna. Costumele astea ale noastre parca ne pun in rama. Se vede omu' altcum in ele. Mai falnic cumva, mai mandru si mai frumos."
Fotografiile autorului
19.09.2008, 14:38Cristina Almas
Felicitari organizatorilor acestui eveniment care ar trebui sa existe in toate localitatile tarii.
Iti creste inima sa vezi atatia oameni cinstind portul romanesc.