Doua decenii de strigate in pustiu
Acum 19 ani, cand imperiul raului se mai impotrivea sa piara, dupa o calatorie in Carpatii ucraineni, participand la Kiev, la un Forum al ecologistilor, mi-am exprimat opinia ca in regiunile Cernauti, Lvov, Ivano-Francovsc si Transcarpatia se observa cu ochiul liber o ofensiva dura a agentilor economici asupra padurilor montane, care pastreaza echilibrul ecologic in bazinele hidrografice ale Nistrului, Prutului, Siretului si Tisei, ca sute si mii de hectare de foioase si conifere sunt defrisate fara mila, ca in cazul in care procesele distructive nu vor fi curmate si reglementate la nivel regional, atat Ucraina Apuseana, cat si R. Moldova si Romania vor suporta cheltuieli uriase pentru a reface natura dezechilibrata de oameni. De pe atunci era clar pentru ecologisti ca "raderea" versantilor carpatini va genera alunecari de teren, ca zeci de localitati, cu mii de oameni, vor trebui sa fie evacuate sau stramutate, ca ploile vor spala si dezgoli muntii, ca fara arbori si vegetatie, apele din precipitatii vor navali peste sate si vor face prapad in calea lor, ca inundatiile de proportii vor deveni inevitabile si vor avea un impact nefast la nivel regional. Impreuna cu ecologistii din Ucraina, am abordat si alte probleme de mediu, dar am observat ca reprezentantii radei (parlamentului) si guvernului ucrainean se plictiseau si cascau, in timp ce noi strigam in pustiu, ca aveau, asa cum au si acum, o capacitate uluitoare de a privi in gol si de a nu face nimic cand e vorba de natura. Oficialii ucraineni, la fel ca si cei moldoveni, o faceau pe democratii si aratau cu degetul in sus, adica ei gandesc ca si noi, dar nu pot imbunatati starea de lucruri in domeniul mediului, din cauza Moscovei. Dupa prabusirea URSS, am trait iluzia ca ecologistii ucraineni si moldoveni vor face un front comun pentru a scapa de mostenirea sovietica si ca se va reusi "inverzirea" conducerilor de la Chisinau si Kiev. Dar, cu exceptia unor mici proiecte educative intre organizatiile neguvernamentale, politicile de mediu transfrontaliere moldo-ucrainene nu au depasit faza declaratiilor, nu au rodit, iar problemele mostenite de la sovietici s-au tot agravat si s-au "innoit" cu cele ale tranzitiei spre economia de piata. Treptat, dupa ce Ucraina si-a declarat independenta, o parte din ecologisti au intrat in corul puterii, s-au transformat in "patrioti" si au inceput sa justifice proiectele antiecologice ale ministerelor de la Kiev, de felul canalului Bistroie, reconstructia hidrocentralei de la Novodniestrovsc, taierea padurilor carpatine, braconajul legalizat in limanul Nistrului si Delta Dunarii, exploatarea ariilor protejate etc. Desi tara vecina a avut personalitati influente si o puternica miscare verde, numarul organizatiilor neguvernamentale neafiliate se micsoreaza, ca si al ecologistilor care apara deschis resursele naturale, bogatiile si frumusetile extraordinare ale patrimoniului natural din Ucraina. Boala de a ascunde un sir lung de crime ecologice sub haina "interesului national" a contaminat structuri, servicii si institutii de stat, chemate sa apere mediul inconjurator. "Toate tarile vorbesc despre protectia mediului, dar fiecare isi face interesul sau economic", a replicat ex-presedintele Kucima, fata de protestele internationale impotriva construirii canalului Bistroie. Aceasta mentalitate s-a infiltrat in institutiile de stat si a deschis drumul rechinilor economici si proiectelor de exploatare si degradare a naturii. In orice situatie ecologica, daca se produce un impact regional, autoritatile ucrainene procedeaza ca cele sovietice, care refuzau sa spuna adevarul si dadeau vina pe vecini sau pe dusmanii din afara tarii. A vorbi astazi, de la Chisinau, despre jaful din padurile din Ucraina Apuseana echivaleaza cu un act neprietenesc sau cu un amestec in treburile interne ale statului vecin. Tot mai greu sunt tolerate opiniile ecologistilor onesti din Ucraina si de peste hotare. Iar in februarie 2006, la Conferinta internationala de la Odesa, ce viza Delta Dunarii si canalul Bistroie, guvernatorul regiunii Odesa s-a suparat rau pe ecologistii moldoveni, reprosandu-ne ca in timp ce Ucraina sustine integritatea teritoriala a Moldovei, ecologistii de la Chisinau le picheteaza ambasada si sunt impotriva canalului Bistroie. Se facea a nu intelege ca noi eram nu impotriva canalului, ci impotriva canaliilor care distrugeau Delta Dunarii, fara sa-si asume responsabilitatea pentru integritatea celui mai valoros monument natural din Europa. Atitudinea autoritatilor din Ucraina fata de ecologisti si fata de mediu nu difera cu mult de cea din R. Moldova, caci si aici, ecologistii striga adeseori ca in pustiu, vocea lor fiind bruiata sau neluata in seama.
Inundatiile, efectul taierii padurilor din Carpatii Ucraineni
Fireste, nu poti ascunde adevarul la infinit. Numai ca intarzierea adevarului costa foarte mult, adeseori chiar si vieti omenesti. Primul bilant al inundatiilor din Ucraina Apuseana dezvaluie un tablou cutremurator: 34 de oameni inecati, 619 localitati sub ape, 40 de mii case inundate, 35 mii de ha de terenuri agricole compromise, cam 25 de mii de persoane stramutate sau evacuate, circa 700 km de drumuri auto distruse etc. (Daca am adauga la acest prim bilant si pagubele uriase provocate de viituri in aval, in R. Moldova si Romania, autoritatile ar fi obligate sa-si schimbe atitudinea fata de padurile montane si fata de natura sensibila a Carpatilor ucraineni.) Probabil, dimensiunea incredibila a potopului si nenorocirile abatute peste populatie au smuls din gura responsabililor mai multe adevaruri decat vorbe de compatimire. De asta data, factorii de decizie nu mai aveau cum sa dea vina numai pe natura, sa ascunda adevarul, fiindca inundatiile au aruncat in aer tomurile de rapoarte mincinoase, declaratiile sforaitoare ale demnitarilor despre grija statului fata de mediu si paduri, strategiile de pe hartie ale birocratilor de la Kiev. Din pacate, ecologistilor li se dadea dreptate, ca intotdeauna, post-factum. Vladimir Sandra, ministrul situatiilor exceptionale din Ucraina, a recunoscut public in interviul acordat la inceputul lui august revistei "Corespondent" ca "principala cauza a inundatiilor se afla in atitudinea noastra fata de natura, iar taierea padurilor si-a spus cuvantul". Victor Baloga, seful Secretariatului Presedintelui Ucrainei, s-a exprimat critic la adresa Guvernului care "demonstreaza ca face eforturi mari sa lichideze consecintele dezastrului, dar nu a facut din timp cele necesare pentru a evita tragedia".
Trei intr-o barca
Nu cred ca prin inundatiile devastatoare natura s-a razbunat pe Ucraina, R. Moldova si Romania. A fost, mai degraba, un avertisment ca nepasarea autoritatilor si comportamentul oamenilor au generat un dezechilibru ecologic regional, ca vechea politica sovietica de a invrajbi popoarele si a da vina pe vecini a falimentat, ca povestea cu fratele mai mare este lipsita de perspectiva, ca indiferent cat de mult ne iubim sau cat de adanci sunt ranile istorice, suntem condamnati, cel putin geografic, sa tinem cont unii de altii. Peste vointa si vrerea lui Dumnezeu de a aseza lucrurile si istoria nu va trece nimeni si sunt total neproductive dusmaniile artificiale nascute de mentalitatile de ieri. Exista probleme reale intre cele trei state, dar ar fi intelept si in favoarea popoarelor noastre sa nu taram si problemele de mediu in mizeria ciorovaielilor politice de la Kiev, Bucuresti sau Chisinau. Indiferent de cine dezlantuie o calamitate naturala regionala, inundatiile au demonstrat ca ne aflam in aceeasi barca si ca nu avem sanse sa ne salvam separat. Insa sa nu pornim la un drum nou cu unitatea de masura de astazi si cu mentalitatile de ieri, cand ne apucam sa combatem un cataclism, caci generam altele mult mai grave. Propunerile recente care au rasunat la Kiev, Bucuresti si Chisinau de a garanta prin lege asigurarea locuintelor si a populatiei din zonele cu risc sporit, de a construi unele retele hidrotehnice de retinere a apelor sunt un paliativ si nu rezolva problema inundatiilor. Autoritatile se spala pe maini. Se vor imbogati companiile de asigurari si firmele de hidroconstructii. Dramele umane vor continua, ca si calamitatile naturale. La fel, va continua, prin mita sau relatii, acapararea de terenuri din luncile raurilor, se vor da autorizatii de constructie in arealele supuse inundatiilor, padurile din Carpati vor fi doborate in continuare, interesele egoiste ministeriale, departamentale, corporative, transnationale vor fi mai presus decat interesul comun si decat durerile oamenilor, se va elabora un paienjenis de retele hidrotehnice, care vor aduna resursele acvatice in amonte si ii vor lasa fara de apa pe cei din aval, dezechilibrand si mai grav natura. Se va face tot posibilul si imposibilul ca ecologistii din cele trei state sa nu se uneasca, ci sa se dusmaneasca, se va face un lobby puternic al rechinilor economici, ca autoritatile centrale de mediu sa fie ineficiente la nivel regional, se vor scoate in prim-plan chestiuni de ordin politic si nu ecologic. Desi cunosc multi ecologisti din cele trei state, dornici sa schimbe spre bine politicile de mediu din tarile lor, imi vine greu sa-mi imaginez capacitatea lor de cooperare, pentru a influenta si a avea politici de mediu regionale, mai ales pe ecosistemele si bazinele hidrografice comune. Dar, pur si simplu, o alternativa benefica pentru oamenii din Romania, Basarabia si Ucraina nu exista. Principala cauza a inundatiilor se afla in atitudinea noastra fata de natura. Oare societatea civila, oamenii, vor avea vointa sa se schimbe, sa elaboreze politici de mediu regionale comune, care sa nu fie confiscate sau dictate de rechinii economici transnationali? Se vor elabora politici chemate sa apere interesul general singurele in masura sa pastreze natura si sa micsoreze numarul de drame umane din Carpati si pana la Marea Neagra?
Foto: Vasile Soimaru
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
