Daca va mai amintiti, am mai scris despre Petre Solomon (1923-1991) in urma cu doi ani, cand Editura "Vinea" a publicat volumul lui de memorialistica "Am sa povestesc candva aceste zile". Va spuneam atunci cat de recunoscatori ar trebui sa-i fim pentru traducerile din mari poeti si prozatori francezi, englezi si germani, si pentru monografiile John Milton, Marc Twain, Henry James si Arthur Rimbaud. Un loc special in sirul cartilor lasate posteritatii de Petre Solomon il ocupa volumul pe care vi-l recomand azi, aparut prima oara in 1987, la Editura "Kriterion", si tradus in 1990 in Franta. Ca sa intelegeti importanta acestei carti si de ce au vrut francezii sa o preia, trebuie sa stiti ca Paul Celan (1920-1970), poet evreu de limba germana originar din Bucovina si stabilit la Paris din 1948, ocupa si in secolul XXI un loc de prim plan in literatura lumii. In cele aproape patru decenii scurse de la sinuciderea lui, interesul pentru opera si autor n-a facut decat sa creasca, dovada numeroasele editi in original si traduceri, eseuri biografice, corespondenta, studii si colocvii ce ii sunt consacrate in Europa si SUA. Petre Solomon i-a fost coleg si prieten apropiat in anii 1945-1947, cand tanarul poet a locuit si a lucrat la Bucuresti, prietenia lor continuand pana existenta lui Celan s-a sfarsit in apele Senei. Constatand ca exegetii occidentali ignora perioada bucuresteana si poemele scrise in romaneste, la o raspantie a destinului, ca se vorbeste amanuntit despre anii din Cernauti, Viena si Paris, dar din tabloul biografiei spirituale a lui Celan dimensiunea romaneasca e absenta, Petre Solomon a vrut sa contribuie la mai buna cunoastere a complexei lui personalitati: "Ambitia mea a fost de a evoca oamenii si cartile printre care a pasit poetul in acei ani de demult, de a reconstitui cercul sau de prieteni si atmosfera specifica a Capitalei romanesti in perioada respectiva". Ceea ce reuseste exceptional, in pagini din care imaginea unui Celan tanar, jucaus si plin de viata, cum n-avea sa mai fie vreodata, se transmite emotionant. Pe numele lui adevarat Paul Antschel, barbatul de 25 de ani sosit la Bucuresti purta cu sine durerea unei tragedii: in toamna lui 1942 parintii ii fusesera deportati din Cernauti si exterminati. Doar el scapase: un mic proprietar de fabrica, Valentin Alexandrescu, un roman altruist, se oferise sa-i ascunda pe sotii Antschel si unicul lor fiu. Convins ca il vor urma si parintii, Paul s-a dus singur in ascunzatoare. Cand s-a intors acasa, a aflat ca parintii ii fusesera ridicati si dusi dincolo de Bug. El insusi a stat intre 1942 si 1944 intr-un lagar de munca de langa Buzau unde, cand nu era pus sa sape, scria poeme in limba lui materna, germana. Limba ucigasilor alor lui. Dupa razboi, nu se mai intoarce in orasul natal, plin de amintiri dureroase, ci vine la Bucuresti, unde se angajeaza ca redactor la Editura "Cartea Rusa". Acolo se imprieteneste cu ceva mai tanarul Petre Solomon, pasionat si el de literatura si avand un cerc de tineri scriitori in care il introduce pe cernautean: Nina Cassian, Vladimir Colin, Ov. S. Crohmalniceanu s.a. Paul Ancel (isi simplificase grafia numelui pentru a fi rostit mai usor; de la Ancel a ajuns prin anagrama la Celan, nume cu care va semna pentru prima oara in 1947, in "Contemporanul", poemul - devenit celebru - "Tangoul mortii") parea multumit la Bucuresti. Bun cunoscator de rusa, ca si de romana (facuse liceul in romaneste), traducea si redacta traduceri din clasici rusi, era apreciat, inconjurat cu afectiune de prieteni, avea succes la fete. De aceea a pastrat peste ani, dupa cum o dovedesc scrisorile de mai tarziu catre Petre Solomon, o amintire fericita perioadei bucurestene si prietenilor de atunci. Poemele in versuri si proza scrise in romaneste - ni se demonstreaza convingator - fac parte integranta din ansamblul operei acestui "mare dezradacinat cu multe radacini", dintre care una e si romaneasca. Mi-as dori ca citirea acestei carti seducatoare sa va trimita la volumele traduse de poeme ale lui Celan (de curand a mai aparut unul, "Trandafirul nimanui", in versiunea romaneasca a poetei Nora Iuga, la Editura EST). Veti intelege citindu-le de ce spunea Paul Celan ca "Poemele sunt si daruri. Destinate celor care sunt atenti. Daruri care transporta cu ele destinul".
Selectia "Formula AS"
Petre Solomon, "Paul Celan. Dimensiunea romaneasca", editia a II-a, revazuta, Grupul editorial ART (tel. 021/224.01.30), 240 pag.
Daca va mai amintiti, am mai scris despre Petre Solomon (1923-1991) in urma cu doi ani, cand Editura "Vinea" a publicat volumul lui de memorialistica "Am sa povestesc candva aceste zile". Va spuneam atunci cat de recunoscatori ar trebui sa-i fim pentru traducerile din mari poeti si prozatori francezi, englezi si germani, si pentru monografiile John Milton, Marc Twain, Henry James si Arthur Rimbaud. Un loc special in sirul cartilor lasate posteritatii de Petre Solomon il ocupa volumul pe care vi-l recomand azi, aparut prima oara in 1987, la Editura "Kriterion", si tradus in 1990 in Franta. Ca sa intelegeti importanta acestei carti si de ce au vrut francezii sa o preia, trebuie sa stiti ca Paul Celan (1920-1970), poet evreu de limba germana originar din Bucovina si stabilit la Paris din 1948, ocupa si in secolul XXI un loc de prim plan in literatura lumii. In cele aproape patru decenii scurse de la sinuciderea lui, interesul pentru opera si autor n-a facut decat sa creasca, dovada numeroasele editi in original si traduceri, eseuri biografice, corespondenta, studii si colocvii ce ii sunt consacrate in Europa si SUA. Petre Solomon i-a fost coleg si prieten apropiat in anii 1945-1947, cand tanarul poet a locuit si a lucrat la Bucuresti, prietenia lor continuand pana existenta lui Celan s-a sfarsit in apele Senei. Constatand ca exegetii occidentali ignora perioada bucuresteana si poemele scrise in romaneste, la o raspantie a destinului, ca se vorbeste amanuntit despre anii din Cernauti, Viena si Paris, dar din tabloul biografiei spirituale a lui Celan dimensiunea romaneasca e absenta, Petre Solomon a vrut sa contribuie la mai buna cunoastere a complexei lui personalitati: "Ambitia mea a fost de a evoca oamenii si cartile printre care a pasit poetul in acei ani de demult, de a reconstitui cercul sau de prieteni si atmosfera specifica a Capitalei romanesti in perioada respectiva". Ceea ce reuseste exceptional, in pagini din care imaginea unui Celan tanar, jucaus si plin de viata, cum n-avea sa mai fie vreodata, se transmite emotionant. Pe numele lui adevarat Paul Antschel, barbatul de 25 de ani sosit la Bucuresti purta cu sine durerea unei tragedii: in toamna lui 1942 parintii ii fusesera deportati din Cernauti si exterminati. Doar el scapase: un mic proprietar de fabrica, Valentin Alexandrescu, un roman altruist, se oferise sa-i ascunda pe sotii Antschel si unicul lor fiu. Convins ca il vor urma si parintii, Paul s-a dus singur in ascunzatoare. Cand s-a intors acasa, a aflat ca parintii ii fusesera ridicati si dusi dincolo de Bug. El insusi a stat intre 1942 si 1944 intr-un lagar de munca de langa Buzau unde, cand nu era pus sa sape, scria poeme in limba lui materna, germana. Limba ucigasilor alor lui. Dupa razboi, nu se mai intoarce in orasul natal, plin de amintiri dureroase, ci vine la Bucuresti, unde se angajeaza ca redactor la Editura "Cartea Rusa". Acolo se imprieteneste cu ceva mai tanarul Petre Solomon, pasionat si el de literatura si avand un cerc de tineri scriitori in care il introduce pe cernautean: Nina Cassian, Vladimir Colin, Ov. S. Crohmalniceanu s.a. Paul Ancel (isi simplificase grafia numelui pentru a fi rostit mai usor; de la Ancel a ajuns prin anagrama la Celan, nume cu care va semna pentru prima oara in 1947, in "Contemporanul", poemul - devenit celebru - "Tangoul mortii") parea multumit la Bucuresti. Bun cunoscator de rusa, ca si de romana (facuse liceul in romaneste), traducea si redacta traduceri din clasici rusi, era apreciat, inconjurat cu afectiune de prieteni, avea succes la fete. De aceea a pastrat peste ani, dupa cum o dovedesc scrisorile de mai tarziu catre Petre Solomon, o amintire fericita perioadei bucurestene si prietenilor de atunci. Poemele in versuri si proza scrise in romaneste - ni se demonstreaza convingator - fac parte integranta din ansamblul operei acestui "mare dezradacinat cu multe radacini", dintre care una e si romaneasca. Mi-as dori ca citirea acestei carti seducatoare sa va trimita la volumele traduse de poeme ale lui Celan (de curand a mai aparut unul, "Trandafirul nimanui", in versiunea romaneasca a poetei Nora Iuga, la Editura EST). Veti intelege citindu-le de ce spunea Paul Celan ca "Poemele sunt si daruri. Destinate celor care sunt atenti. Daruri care transporta cu ele destinul".
Daca va mai amintiti, am mai scris despre Petre Solomon (1923-1991) in urma cu doi ani, cand Editura "Vinea" a publicat volumul lui de memorialistica "Am sa povestesc candva aceste zile". Va spuneam atunci cat de recunoscatori ar trebui sa-i fim pentru traducerile din mari poeti si prozatori francezi, englezi si germani, si pentru monografiile John Milton, Marc Twain, Henry James si Arthur Rimbaud. Un loc special in sirul cartilor lasate posteritatii de Petre Solomon il ocupa volumul pe care vi-l recomand azi, aparut prima oara in 1987, la Editura "Kriterion", si tradus in 1990 in Franta. Ca sa intelegeti importanta acestei carti si de ce au vrut francezii sa o preia, trebuie sa stiti ca Paul Celan (1920-1970), poet evreu de limba germana originar din Bucovina si stabilit la Paris din 1948, ocupa si in secolul XXI un loc de prim plan in literatura lumii. In cele aproape patru decenii scurse de la sinuciderea lui, interesul pentru opera si autor n-a facut decat sa creasca, dovada numeroasele editi in original si traduceri, eseuri biografice, corespondenta, studii si colocvii ce ii sunt consacrate in Europa si SUA. Petre Solomon i-a fost coleg si prieten apropiat in anii 1945-1947, cand tanarul poet a locuit si a lucrat la Bucuresti, prietenia lor continuand pana existenta lui Celan s-a sfarsit in apele Senei. Constatand ca exegetii occidentali ignora perioada bucuresteana si poemele scrise in romaneste, la o raspantie a destinului, ca se vorbeste amanuntit despre anii din Cernauti, Viena si Paris, dar din tabloul biografiei spirituale a lui Celan dimensiunea romaneasca e absenta, Petre Solomon a vrut sa contribuie la mai buna cunoastere a complexei lui personalitati: "Ambitia mea a fost de a evoca oamenii si cartile printre care a pasit poetul in acei ani de demult, de a reconstitui cercul sau de prieteni si atmosfera specifica a Capitalei romanesti in perioada respectiva". Ceea ce reuseste exceptional, in pagini din care imaginea unui Celan tanar, jucaus si plin de viata, cum n-avea sa mai fie vreodata, se transmite emotionant. Pe numele lui adevarat Paul Antschel, barbatul de 25 de ani sosit la Bucuresti purta cu sine durerea unei tragedii: in toamna lui 1942 parintii ii fusesera deportati din Cernauti si exterminati. Doar el scapase: un mic proprietar de fabrica, Valentin Alexandrescu, un roman altruist, se oferise sa-i ascunda pe sotii Antschel si unicul lor fiu. Convins ca il vor urma si parintii, Paul s-a dus singur in ascunzatoare. Cand s-a intors acasa, a aflat ca parintii ii fusesera ridicati si dusi dincolo de Bug. El insusi a stat intre 1942 si 1944 intr-un lagar de munca de langa Buzau unde, cand nu era pus sa sape, scria poeme in limba lui materna, germana. Limba ucigasilor alor lui. Dupa razboi, nu se mai intoarce in orasul natal, plin de amintiri dureroase, ci vine la Bucuresti, unde se angajeaza ca redactor la Editura "Cartea Rusa". Acolo se imprieteneste cu ceva mai tanarul Petre Solomon, pasionat si el de literatura si avand un cerc de tineri scriitori in care il introduce pe cernautean: Nina Cassian, Vladimir Colin, Ov. S. Crohmalniceanu s.a. Paul Ancel (isi simplificase grafia numelui pentru a fi rostit mai usor; de la Ancel a ajuns prin anagrama la Celan, nume cu care va semna pentru prima oara in 1947, in "Contemporanul", poemul - devenit celebru - "Tangoul mortii") parea multumit la Bucuresti. Bun cunoscator de rusa, ca si de romana (facuse liceul in romaneste), traducea si redacta traduceri din clasici rusi, era apreciat, inconjurat cu afectiune de prieteni, avea succes la fete. De aceea a pastrat peste ani, dupa cum o dovedesc scrisorile de mai tarziu catre Petre Solomon, o amintire fericita perioadei bucurestene si prietenilor de atunci. Poemele in versuri si proza scrise in romaneste - ni se demonstreaza convingator - fac parte integranta din ansamblul operei acestui "mare dezradacinat cu multe radacini", dintre care una e si romaneasca. Mi-as dori ca citirea acestei carti seducatoare sa va trimita la volumele traduse de poeme ale lui Celan (de curand a mai aparut unul, "Trandafirul nimanui", in versiunea romaneasca a poetei Nora Iuga, la Editura EST). Veti intelege citindu-le de ce spunea Paul Celan ca "Poemele sunt si daruri. Destinate celor care sunt atenti. Daruri care transporta cu ele destinul".
Alte articole din acest numar
- Un mesaj despre Brancusi
- Raspuns pentru DIDINA COJOCARU Poiana Teiului, F. AS nr. 814 - "Fiica mea este hiperactiva"
- MAREA CARE VINDECA
Nu exista comentarii
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra aici!
Recomandari
