Ciprian Roman - "Suntem in cadere libera

Interpret de muzica populara din Hunedoara

Folclorul romanesc a intrat in declin. Batranii se duc, tinerilor nu le pasa ce canta, interesati doar de bani. Poate opri cineva dezastrul?

- Sunteti hunedorean din zona Muntilor Apuseni, unul dintre "militantii pastrarii traditiei populare in zona. Ce bine ca mai exista cantareti populari care sa duca mai departe cantecele regretatului Dragan Muntean.

- Dragan Muntean este, in adevar, imaginea Hunedoarei. Si eu am cantat alaturi de el, elev fiind. Dupa parerea mea, cel mai mare merit al sau a fost ca a tras mereu catre casa. Un om cu suflet pentru ai lui. Chiar daca la un moment dat s-a mutat la Ansamblul "Ciocarlia din Bucuresti, nu i-a placut si s-a intors acasa. El a creat Festivalul Padurenilor, a adunat toti artistii din aceasta zona intr-un singur loc, doua zile pe an. Si de atunci, in fiecare luna august, sarbatoarea padurenilor este la mare cautare: mii de oameni se aduna pe Dealul Cornetului, sa se bucure de cantece populare adevarate. A ramas unul dintre putinele festivaluri de folclor autentic din tara si sunt mandru ca e in zona noastra.

- Cateva cuvinte despre dumneavoastra...

- Am copilarit la Brad, dar traiesc in Deva. Am urmat Liceul Pedagogic, o alegere foarte buna, pentru ca am prins perioada in care astfel de licee chiar creau dascali. Acest liceu avea o orchestra formata din instrumentisti - elevi, si acolo am inceput eu sa indragesc folclorul. Nu am avut cine stie ce traditie in familie, doar bunicul meu canta la vioara. A fost de la inceput un lucru care mi-a oferit o nespusa placere si bucurie. In plus, am avut sansa sa apuc perioada in care inca se tineau festivalurile concurs de folclor si erau foarte puternice. Nu-si poate imagina nici un interpret de duzina de azi ce bucurie imensa era sa obtii fie si o mentiune la un astfel de festival. Din cincizeci de concurenti foarte buni, erai si tu printre primii. Juriile erau formate din nume grele ale cunoscatorilor de folclor (Emilia Comisel, Marioara Murarescu, Gheorghe Oprea, Gelu Stan), iar nu ca azi, din nu stiu ce patroni de case de productie. Cat despre cariera mea ulterioara, ii datorez totul Marioarei Murarescu si Tezaurului ei Folcloric. Facea niste spectacole minunate. Daca ajungeai acolo, era imposibil sa nu te lansezi mai devreme sau mai tarziu. Emisiunile acelea aveau niste calitati extraordinare: erau in direct, nu aveai voie pe scena cu tocuri, cu cercei, cu fardul de cativa centimetri pe fata. Era locul unde se refacea lumea satului autentic, traditional. Un alt aspect important al carierei mele si care a contribuit esential la aprecierea mea ca artist a fost orchestra cu care am cantat si cant: "Doina Crisului". Un solist este foarte strans legat de orchestra langa care se afla pe scena, se creeaza intre ei o sudura si o armonie extraordinare. Tot muzicienilor orchestrei le propun piese pentru inregistrari, pentru ca au o experienta de zeci de ani in spate si pentru ca am incredere in gustul si cunoasterea lor artistica. Aceste lucruri se realizeaza in ani de zile, nu peste noapte.

- Cum isi alcatuieste astazi repertoriul un interpret de folclor? Se mai culeg melodii de la batranii satului?

- Repertoriile se creeaza dupa bunul simt al fiecaruia. Bunul simt cred eu ca trebuie sa primeze in cariera oricarui muzician. Eu nu cant decat muzica din zona aceasta in care traiesc si am scos numai trei albume, pentru ca, dupa mine, numai calitatea trebuie sa primeze in realizarea unui material discografic. La ultimul album, care a iesit de vreo doua luni, eu si orchestra am lucrat doi ani. De cules folclor... nu prea se mai culege, pentru ca nu prea mai traiesc batranii la care aveai ce gasi. Am mai mers si eu pe sate, am gasit cateva melodii bune, pe care le-am preluat. Alte cantece au fost culese inaintea mea, chiar de catre dascalii de scoala pe care i-am avut eu sau cei din orchestra mea. Practic, folclorul este o suma de culegeri, pentru ca in acest domeniu nimeni nu poate sa spuna despre o melodie ca el ar fi compus-o. Este imposibil. Oricum, sunt fragmente, teme melodice regasite undeva inainte.

"Majoritatea interpretilor canta doar pentru bani

- Judetul Hunedoara este o zona traditionala deosebita. Care este specificul ei?

- Greu de spus, pentru ca la noi este un teritoriu foarte complex, cu cinci subzone. In nord e Tara Zarandului, invecinata cu Tara Motilor, si de aceea foarte influentata de aceasta. In centru, pe Valea Muresului, situatia este total diferita. Stilul este altul (se canta invartita, hategana), interferentele vin din Banat, dinspre Zam. Mai jos este Tara Hategului, cu specific de jiana si putina invartita. In Zona Orastiei se canta batuta si invartita, dar o altfel de invartita. La Orastie, invartita trebuie cantata rar, asa cum o stiu ei de la daci. Padurarimea este o alta zona bine delimitata in traditii specifice, unde din punct de vedere muzical gasim mai mult doine, bocete, fara multe melodii ritmate. Ultima zona este cea a momarlanilor din Valea Jiului, in sud, zona destul de amestecata, cu multe influente oltenesti. Dar diferentele nu se gasesc numai de la zona la zona, ci si de la sat la sat, fie ele si la doar cativa kilometri distanta. Chiar daca intre Orastie si Brad, sa spunem, sunt numai treizeci de km, la doua nunti nu poti sa canti aceeasi invartita la fel. Imediat "te taxeaza oamenii. Toate acestea duc la concluzia ca Hunedoara este un judet extraordinar de complex din punct de vedere muzical.

- Care este zona dumneavoastra de suflet?

- Zona Bradului. Acolo am debutat, tot de acolo se trage si orchestra mea. In timp, legaturile sufletesti dintre mine si aceasta zona nu s-au mai putut desface.

- In paralel cu activitatea dvs. artistica, lucrati de ani de zile in Deva, la Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale. Care este de fapt rolul unei asemenea institutii?

- Aici se creeaza arhive de materiale: imprimari audio, video, scrise. De exemplu, orice sezatoare care inca se mai tine ar trebui sa fie prezenta si in arhiva. Sunt culegeri de colinde, de obiceiuri, de costume. Timpul trece, batranii nostri se duc, si aceste arhive au un rol covarsitor de important. Noi organizam si festivaluri de folclor, in care se aduna oameni in numar mare si li se da ocazia sa mai renunte la casetele acelea cu manele care ne sparg timpanele din masini si ferestrele blocurilor. Tot noi ne mai asumam cateodata si rolul de povatuitori, incercand sa indrumam parintii sa isi orienteze copiii spre folclor. Cateodata ii ajutam, altadata ii sfatuim sa nu mai cheltuiasca bani degeaba (rade).

- Mai sunt copii care prind drag de muzica populara?

- Da, dar sunt mai multe aspecte aici. Sunt copii foarte talentati, care chiar au si repertoriu, si costume. Din pacate, cateodata ei vin din zone mai indepartate, si distanta Brad - Deva (sa zicem) poate fi descurajatoare cand trebuie sa o strabati cu autobuzul. Mai este o categorie de copii care sunt aproape fortati de parinti sa cante. Mai mult, acesti parinti vor sa-si vada pruncii vedete peste noapte, si atunci le scot albume inca de la doisprezece ani, cand ei nu au nici cea mai vaga idee despre ce este vorba. De obicei, acesti copii se pierd; chiar daca la inceput le place, in timp prind repulsie pentru muzica, tocmai pentru ca se face prea multa presiune asupra lor. Din pacate, foarte putini tineri care se lanseaza azi intr-o cariera in folclor o fac pentru ca asa simt, pentru ca au vocatie. Majoritatea vor sa cante numai ca sa castige bani, si atunci canta o muzica de calitate indoielnica, adresata unui public cu "cultura dupa ureche. Versuri simple, sarace, cu mesaje brutal de directe. Sa nu uitam ca versurile noastre populare au fost mereu pline de finete, de talc. Nu se spuneau niciodata lucrurile direct, poezia era extraordinara. Acum nu mai exista decat trei, patru teme mari, care nu mai au absolut nici o legatura cu traditia, si anume: dusmanii, banii, bautura, strainatatea si un fel de iubire exprimata violent, vulgar. Si folclorul autentic avea versuri despre instrainare, dar exprimate minunat, sensibil aranjate si pornite din suflet.

"Ghiveci folcloric. Cantaretele au ajuns de se imbraca in draperii

- Nu suna prea bine ce spuneti... Care credeti atunci ca este viitorul folclorului romanesc?

- Daca mergem asa, viitorul este sumbru. Daca viteza orientarii romanilor catre kitsch, in toate domeniile, se pastreaza aceeasi, sunt convins ca peste zece ani noi vom fi cei care vor trebui arhivati.Asta este parerea mea. In domeniul folclorului, sistemul de valori este foarte serios zdruncinat, mai ales din cauza mediatizarii excesive a altor genuri, dar si din cauza lipsei tot mai acute de profesionisti in domeniu. Atata timp cat se vor imprima numai discurile celor cu bani, fara sa se tina cont de continutul lor, de valoare, de rigoarea cu care se pastreaza traditia, folclorul e in mare pericol. Cred ca suntem in cadere libera, pentru ca dezechilibrul intre valoare si non-valoare a devenit urias. Sa va dau un exemplu: in judetul Hunedoara mai sunt doar vreo doi, trei vioristi, in schimb, sunt peste doua sute de saxofonisti. De ce? Pentru ca la saxofon se invata mult mai usor, si asa-zisii muzicanti se duc imediat la nunti sa castige bani. Nu mai sunt contrabasisti, nu mai sunt tambalagii, nu se mai canta la braci, toate instrumente traditionale. Toata lumea canta la orga si la saxofon, ceea ce inevitabil va duce la disparitia muzicii traditionale. Sa nu mai spun ca nici un instrument electronic nu are dulceata unuia traditional. Si se mai greseste foarte grav la un aspect: se amesteca cultura unor zone si a unor generatii. Adica se amesteca ritmul unei zone cu versul altei zone si cu trairea alteia. Ghiveci folcloric. Melodii cu inceput de Ardeal, mijloc de Moldova si final de Banat. Dezastruos! Sa nu mai vorbim de costume. Cantaretele au ajuns de se imbraca in draperii. Poate nu toata lumea mai are opinci, dar un pantof clasic este obligatoriu, si nu unul dintre acelea cu varfurile precum schiurile. Poate nu mai sunt costumele de acum o suta de ani, ca nu mai tine panza, dar poti coase o camasa exact la fel. Camasa cum am eu se purta pe vremea lui Avram Iancu. Nu are vechimea aceea, dar modelul este identic.

- Exista oare solutii sa salvam ce-a mai ramas?

- Suna urat cuvantul cenzura, dar de acest lucru avem nevoie. Eu nu mai cred in vorba "totul se cerne si ceea ce e valoros va ramane. Poate a functionat candva, dar acum, nu se mai potriveste. Iar daca nu se impun niste reguli, si asta foarte repede, ne pierdem. Se zbate saracul Grigore Lese ca un leu sa promoveze folclorul autentic. Ce om uluitor! La fel si Bocsa. Dar dupa ei, cine vine? Sunt pesimist. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate!

Foto: Nicu Jianu(2)