M-am tot gandit sa va scriu, dar ca sa pot sa o fac, a fost nevoie sa inteleg mai intai de ce povestea noastra nu poate avea un final fericit. Nopti intregi am stat treaza, vorbind de una singura, in gand. As fi vrut sa-mi urlu suferinta, dar nici un sunet n-a iesit de pe buzele mele. A durat mult pana cand, in sfarsit, am inteles adevarul: exista sentimente mai puternice decat iubirea. Greu de crezut, dar adevarat. Am verificat lucrul asta pe pielea mea... Pe Andrei l-am vazut prima data acum trei ani. Am inteles pe loc ca este cel pe care il asteptasem intotdeauna. Un barbat inalt, tacut, cu ochii caprui. Tatal a doua fiice incantatoare. Eram si eu casatorita pe atunci, mama a doi baieti minunati si sotie a unui om care nu mai facea un secret din faptul ca avea o iubita. El era medic, ea asistenta in acelasi spital. Totusi, nu ma gandisem inca la despartire, caci e greu sa pui capat unui mariaj de cincisprezece ani. Asta, pana in clipa cand l-am intalnit pe Andrei.
Copiii nostri invatau in aceeasi clasa. Ne vedeam din cand in cand, la sedintele cu parintii si la serbarile scolare. Ne vedeam si stateam de vorba pe fuga. Dar privirea lui ma facea sa cred ca ma place: patrunzatoare, fierbinte, magnetica. Simteam, pur si simplu, ca mi se inmoaie picioarele. La un moment dat, nu ne-am mai putut impotrivi. Dorinta de-a ne vedea, de-a vorbi, de a fi impreuna devenise irezistibila. Poate ca tot ce voiam era sa ne abandonam inca o data sentimentului coplesitor al unei iubiri adevarate si vii, eliberata de rutina cotidiana.
Am inceput sa ne intalnim. Prin restaurante dosnice, prin hoteluri, in locuinta fratelui meu care era plecat in strainatate. Intram intr-o sala de cinema, ne asezam in ultimul rand si ne sarutam patimas, pe intuneric, ca in anii adolescentei. Incepusem sa ne facem si planuri. Voiam sa mai avem doi copii impreuna, o fetita si un baiat, stiam si ce nume urmau sa poarte. Visam la una din acele familii galagioase, pestrite, cu odrasle provenite din mai multe casatorii, in care domneste buna intelegere si afectiunea. Timp de jumatate de an ne-am faurit un miraj, crezand cu tarie ca il vom transforma in realitate. Nu eram naivi. Ne dadeam seama ca nu va fi usor, insa aveam convingerea ca impreuna vom izbuti.
Scrisoarea
M-a trezit la realitate un telefon primit in toiul noptii: "Sotia mea ti-a gasit scrisorile. Te iubesc. Va fi bine. Mi s-a oprit inima in loc. Prin minte imi treceau, cu o viteza ametitoare, imagini traite in ultimele luni. Ma simteam cand neajutorata si pierduta, ca o frunza in bataia vantului, cand daruita dintr-o data cu puteri de urias. Poate ca tocmai asta era sansa de a avea, in cele din urma, viata la care visasem mereu. Adevarul iesise la suprafata. Apoi m-au napadit sentimentele de vinovatie. Imi apareau in fata ochilor ruinele existentei mele de pana atunci si ma intrebam: "Vom avea noi forta sa reconstruim totul? Sa cladim o noua familie?. Probabil suna absurd. Dar nu mai acceptam sa traiesc nici o singura zi in minciuna. Voiam sa-mi marturisesc iubirea in fata lumii intregi.
Cand m-am desteptat, in dimineata urmatoare, imi era cat se poate de clar ce am de facut: sa-mi parasesc sotul. Sa-mi scot copiii din mediul in care crescusera si sa le ofer altceva, in care vor putea crede. Sa fiu total sincera cu mine insami. Nu era un pas lesne de facut. Sotul meu si cu mine nu mai mergeam de mult pe acelasi drum, ne instrainaseram fizic, traiam in camere separate, totusi el nu se astepta la divort. Cand i-am spus, a avut insa o reactie ponderata, pentru care ii sunt recunoscatoare si azi. Astepta si el o clarificare, o legitimare a legaturii sale atat de vechi.
Dar la Andrei acasa, lucrurile s-au petrecut altfel. Sotia lui a transformat incidentul intr-o tragedie. Chiar daca, de ani de zile, el nu mai era decat finantatorul capriciilor ei, iar persoana lui n-o mai interesa in nici un fel, ea era hotarata sa impiedice cu orice pret despartirea. Nu s-a dat inapoi de la nimic, a recurs la amenintari si tipete, sub ochii ingroziti ai copiilor. Curajos si hotarat la inceput, Andrei a inceput incet-incet sa cedeze. A trebuit sa vad cum minunatul meu iubit isi pierdea treptat elanul. Cum il parasea curajul, iar pasiunea lui devenea disperare. Insa eu, pur si simplu, refuzam sa accept. Doar se mutase si el intr-un mic apartament, in oras, ceea ce nu putea sa insemne decat ca daduse deja semnalul pentru noua noastra viata impreuna. Cu toate astea, relatia noastra schiopata.
In urmatoarele luni, am continuat sa ne intalnim, dar mai rar. Fiecare pas al lui catre mine era evaziv. Ca si cum o coarda elastica, nevazuta, l-ar fi tras cu toata forta inapoi. La inceput ma gandisem ca lucrul cel mai greu va fi separarea lui de copii. Acum insa, imi povestea ca sotia lui insista sa ceara ajutorul unui psiholog pentru probleme de cuplu. Pentru prima data, mi s-a strecurat in suflet indoiala. Eu ma descurcasem cu mult curaj. El de ce nu-mi urma exemplul? Ma ruga mereu sa-i mai acord timp. Nu voiam sa-l grabesc. Ma concentram asupra problemelor mele, incercand sa ma integrez, cu copii cu tot, intr-un mediu nou. In intelegere cu sotul meu am vandut casa veche, mi-am cumparat in loc un apartament, ma straduiam sa ma achit cat mai bine de obligatiile profesionale. Ma miscam inainte, putin cate putin, in fiecare zi. Speram ca fermitatea mea ii va da incredere si lui Andrei. Uneori imi batea la usa noaptea si pleca a doua zi dimineata. Isi lua ramas-bun cu o privire pierduta si resemnata, care parea sa spuna: "Iarta-ma, dar nu pot. Si aveam sentimentul ca n-am sa-l mai revad niciodata. Traiam intr-o vesnica asteptare: a urmatorului telefon, a urmatoarei intalniri, a obisnuitelor scuze, ca nu mai poate veni. De cele mai multe ori, motivul invocat era stresul enorm de la firma. Avea un post de conducere si o gramada de griji. Din toata inima as fi vrut sa-l cred. Dar indoielile cresteau si cresteau...
Un cutit in inima
Intr-o buna zi, m-am intalnit la cumparaturi cu o cunostinta comuna, care lucra in acelasi loc cu Andrei. Am tras-o de limba, pe ocolite, si ea mi-a spus ceva care mi-a bagat cutitul in inima: de fapt, Andrei nu se separase niciodata de familia lui, ci continua sa locuiasca acasa. M-a luat ameteala, ca si cum as fi privit intr-o prapastie. Iubitul meu ma inselase tot timpul, cu sotia lui. Fusese cu ea in concediu, cand eu il credeam plecat in strainatate, cu sarcini mari de serviciu. Apartamentul pe care-l inchiriase il folosea doar atunci cand avea intalnire cu mine. Disperata, ranita, mi-am adunat ultimele puteri si l-am infruntat deschis. A capitulat complet. Mi s-a plans ca ea amenintase sa-l distruga financiar, ca-l hartuise si pe el si copiii, pana il adusese la capatul puterilor. Ii lipsea curajul sa i se opuna. In loc de asta, facea ceea ce facuse in toti anii indelungatei lui casnicii: pleca fruntea si isi accepta resemnat destinul. "Atunci spune-mi odata ca s-a sfarsit cu noi doi!, am strigat eu. Dar nu, el m-a rugat sa mai am putina rabdare. Voia sa se desparta, totusi, de data asta de-a binelea. Voia sa-si convinga sotia ca ar fi parasit-o oricum, chiar daca n-ar fi existat relatia cu mine. Insa pentru asta mai avea nevoie de timp. Cat? Nu putea spune cu certitudine, cel putin cateva luni. Iar pana atunci, era bine sa nu ne mai intalnim... Era convins ca toate sacrificiile si ostenelile noastre nu aveau sa fie degeaba. Din clipa aceea, am decis sa-l evit. Nici un telefon, nici un SMS. Ma gandeam ca in doua saptamani, cel mult, il va birui dorul si se va intoarce la mine in genunchi. Eroare. Cu mine macar, era consecvent. Ma trezeam dimineata scaldata in lacrimi, plangeam toata ziua, iar seara incepeau insomniile. Amintirile mele nu voiau sa renunte la el. Secventa de secventa, scene de dragoste torturante, pe care le reluam, cu sadism, de la inceput...
Dupa patru luni, reluat intalnirile. Supravietuisem cu greu amandoi. Asa spunea, cel putin. Cat de mult ma doreste si ma iubeste! Si eu il doream. In pofida a tot ce fusese. Totusi, nu ma puteam impiedica sa-l observ cu un ochi ceva mai lucid. Nu era sincer. Se indoia ca o trestie, la orice rafala de vant. Era limpede pentru mine: sotia lui il stapanea cu o forta pe care eu nu puteam s-o infrang. O forta care n-avea nimic de-a face cu dragostea, dar care agrava lucrurile. Neputinta si lasitatea ii paralizau vointa si sentimentele.
Ne intalneam la intervale neregulate. De fiecare data, aceleasi declaratii, aceeasi pasiune, acelasi sentiment ravasitor. Apoi ramaneam singura, framantandu-ma cu intrebarea daca va reusi sau nu sa se desparta vreodata. Si-apoi, intr-un tarziu, m-am saturat sa astept. Sa am intelegere pentru confuzia lui. Sa ma gandesc de trei ori, daca este sau nu momentul potrivit sa-i telefonez. Voiam sa-mi traiesc viata eliberata de aceasta obsesie. "De ce nu se poate desprinde de ea? De mii de ori am rasucit intrebarea in minte, cautand un raspuns prin prisma propriilor mele experiente de viata. Pana la urma, am inteles: n-a fost vorba deloc de copii, de sotie sau de bani. Pur si simplu, lui Andrei i-a fost teama. S-a temut sa paraseasca aceasta existenta comoda cu care se deprinsese, in care ea era seful, iar el - executantul supus. Visurile ramasesera undeva departe, erau de domeniul trecutului. O noua viata cu mine ar fi fost un factor de risc. N-avea idee daca ne potrivim sau nu in maruntisurile de zi cu zi, fiindca nu indraznise vreodata sa ajunga pana acolo...
Imi venea greu sa inteleg ca exista forte mai puternice ca iubirea. Se intampla asa de rar ca ea sa existe cu adevarat. Totdeauna am crezut ca este un dar de la Dumnezeu. Imi spuneam ca poate oamenii ca Andrei o refuza, fiindca le e teama de ea, le e teama sa-si asume sentimente puternice, ca nu cumva sa-si piarda comoditatea, confortul acela cu gust si miros de cantina saraca. Si se complac in mizeria lor, fiindca - oricat ar suna de ciudat - ea le asigura un anume confort. Poate ca un sentiment prea intens ii intimideaza si, intre o iubire aprinsa, dar imprevizibila, si o multumire statuta, dar previzibila, ei o aleg pe a doua. Mi-au trebuit aproape doi ani ca sa pot intelege de ce Andrei nu izbuteste sa faca ceea ce eu reusisem asa de usor. Acum stiu. Exista oameni pentru care iubirea nu reprezinta un ideal. Nu este drumul spre fericire. In loc sa circule prin viata cu acceleratul, se multumesc cu-un marfar. Sigur, merge incet si ti se umfla picioarele, dar nu te ia ameteala si deraiaza mai greu!
ALEXANDRA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
22.07.2008, 16:21Aurel Macelaru
De multe ori ne-ndragostim
Nu-ntotdeauna de ceva stabil.
Patim la fel cu toti,chiar de citim
Ca nu e locul nostru-acolo,ca-i labil
Oricare caracter,dar cel duplicitar
Are ceva nonsens in el.Iubim
Stiind ca smulgem dulce si amar
Pe care cu tradare il platim.
Frivoli daca parem,pentru moment
Uitam si dam la spate ratiuni,
Acaparam si luam ce ni se da.Atent
Un timp ne va taxa si in genuni
Ne cade inima cand rasplatid
Tradarea da tradarii labirintul
In care-odat intrati ne zbatem,neiesind
Decat odat' cu asfintitul.
22 iulie 2008
Aurel Macelaru-Brasov
@@oohay
Desi stim deja ca cele mai multe incursiuni in aventura se sfarsesc cu regrete si deziluzii cu totii calcam ca niste masini programate pe treptele de coborare a propriei noastre nesabuinte.Fractia fericire supra nefericire egal(de cele mai multe ori)esec.Mai multe las sa spuna si altii.Aceasta e parerea mea.
Cu cele mai alese salutari
macelaruaurel@yahoo.com
23.07.2008, 09:55M Raluca
Draga Alexandra, te inteleg cumplit de bine..... Ar fi de dorit sa ai puterea de a-l ierta pe Andrei, de a nu-l judeca. El a incercat sa-si depaseasca pozitia. A incercat sa zboare, poate a vrut sa creada sau i-a placut sa creada ca are aripi.... dar nu era asa..... Ceea ce a facut el, eu as numi crima impotriva Iubirii. N-a fost sincer si cinstit cu tine, in primul rand pentru ca n-a fost sincer si cinstit cu sine insusi. Cand vei putea privi inapoi cu duiosie, amintindu-ti numai de momentele minunate, si asta cu recunostinta si bucurie, atunci te vei fi vindecat.
23.07.2008, 20:58Bratu Monica
Te inteleg perefect,si sunt total de acord cu tine,inclusiv te felicit pt puterea de care ai dat dovada separandu-te de un medic care se presupune ca iti oferea o viata fara prea multe griji chiar daca avea o viata dubla
tu ai fost capabila sa renunti la tot in numele iubirii
eu am facut la fel, doar ca desi a trecut timp de atunci,desi suint o femeie puternica care a luat mereu tot greul pe umeri pt a-si proteja familia sunt macinata de remuscari pt ce am facut
sunt fericita,uneori chiar ma tem,nu cred ca a venit timpul sa ma protejeze si sa ma iubeasca cineva cu adevarat,si cu toate asta sufar ca un caine
de asta iti spun ca poate il inteleg pt ca el a preferat sa ramana unde este chiar daca e nefericit, pt ca iti garantez ca este deoarece eu cred ca nimeni nu cauta in alta parte ceva ce are ion casa.
deci cum spuneam cred ca a ales calea cea mai simpla pt ca si-a dat seama ca in suferinta lui te-ar neferici si pe tine.
un salut si capul sus ca viata este frumoasa,chir daca ne ofera surprize cand cel mai putin ne asteptam
monica-barcelona
24.07.2008, 10:58Dana D
Draga Alexandra, te inteleg f bine si sunt alaturi de tine, acum cel mai important lucru e sa-ti revii, sa treci peste tot, sa ai grija de tine si de copiii tai si sa privesti in viitor, asta conteaza cel mai mult, si vei vedea ca totul trece....si iti vei putea aminti doar lucrurile placute in legatura cu Andrei, atunci inseamna ca te-ai vindecat...stiu ca e greu, acum amintirile sunt prea proaspete, dar trebuie sa treci peste asta...se pare ca el nu te-a meritat la asta treb sa te gandesti cand iti vei impune sa-l uiti,,,,e greu dar stiu ca vei reusi....si vei vedea ca va fi bine, sigur vei intalni o persoana minunata ca si tine care sa te merite intr-adevar.
Iti doresc mult , mult succes, e perioada concediilor, si chiar daca nu cred ca ai chef, ar fi bine sa pleci in locuri noi si sa cunosti locuri noi, da-ti o sansa la fericire!
Te pup!
24.07.2008, 13:36Cristina-Gabriela Romaniuc
De ce sotul dvs. nu v-a dorit in viata lui ca personaj principal? De ce acest barbat nu v-a dorit in viata lui ca personaj principal?
Pentru ca alegeti sa jucati un anumit "rol": victima; mai intai in propria casnicie, apoi in casnicia altora. Actiunile dvs. va ghideaza in aceasta directie.
Ati acceptat tradarea sotului, ati acceptat un barbat cu obligatii, altfel spus, ati acceptat sa fiti un "personaj secundar".
Poate nu ati realizat, dar ati devenit asemeni asistentei cu care va insela sotul, iar in ochii sotiei respective: o distrugatoare de casnicii.
Diferenta dintre dvs. si sotia inselata este ca, spre deosebire de dvs., ea nu a acceptat un rol secundar. Ca drept dovada, ea a fost aleasa in detrimentul dvs.
Poate veti intelege ca fericirea nu se poate construi pe nefericirea altcuiva, ci pe a noastra. Ar fi fost intelept sa stati departe de barbatul insurat care va facea ochi dulci, chiar daca asta presupunea nefericire.
Ce-a fost intre dvs. si acel barbat insurat nu se numeste iubire, ci pasiune. Adica o flacara mare care se stinge destul de usor. A fost, insa, suficienta pentru a alunga monotonia din casnicia lui.
24.07.2008, 21:19Antoniu Pop
Faptul ca domnia voastra a facut niste juraminte in fata sotului iar dansul la fel aceasta va leaga pe viata si la bine si la rau.Asta daca v-ati casatorit la biserica.Daca nu v-ati casatorit la Bis.ati trait in concubinaj cu sotul dvs.In orice caz- in cazul in care nu v-ati spovedit intre timp- sunteti in pacat grav dupa experienta extraconjugala.Domnul Andrei "amantul"dvs -culmea pt dvs- a facut cel mai bun lucru din punct de vedere crestinesc, chiar si involuntar, ca nu si-a parasit casnicia.Sa fim sinceri stimata doamna l-ati fi parasit poate sau tradat la urmatoarea "iubire" care v-ar fi iesit in cale (bineinteles de acelasi nivel material/intelectual etc cu el).Biserica poate da dezlegare de pat si de masa celor care au probleme grave de casnicie insa nu este categoric de acord cu divortul.Un sfat crestinesc ar fi sa incercati sa va recuceriti sotul iar daca nu se poate sa muriti la propriu incercand.Ia ganditi-va putin ca mai multa umilinta nu va prioseste nicicand aici intelegand rugaciune post practicarea unei vieti autentic crestine.Si cine stie imposibilul poate sa se produca!Doar asa veti putea gasi adevarata implinire a vietii nu plecand in vacante si altfel de astfel de "deconectari".Daca sunteti de orientare atee va rog sa ma scuzati pentru randurle de mai sus cu mentiunea ca Dumnezeu chiar poate imposibilul in IUBIRE.
26.07.2008, 13:45Anca Cristescu
Marturie imi sta cautarea pan' la sange a acestui vis dulce, si dramele lasate in urma, de nevindecat, decat printr-o putere suprafireasca. De fapt, am idealizat dorinta de pasiune, si totul a fost un egoism, iar dragostea m-a invatat Dumnezeu: sa il am in vedere pe celalalt, sa lupt cu raul din mine - dar toate le poti cu o inima curata, neincorsetata de lanturile pacatului.
Daca il iubesti pe acel om, lasa-l unde-i e bine, caci, oricum, daca-l tragi de inima, totul va fi in final o crima, iar tu un obosit si deziluzionat.
De ce sotii care se cununa in curatenie se ingaduie unul pe altul, si ajung, tot impreuna, si la 90 de ani?
Pentru ca am descoperit noi modernismul sau pentru ca ne folosim unii de altii in cautarea viselor noastre strambe?
Nu trebuie sa il astepti pe altul, ingrijeste-te de tine, fa-te tu frumoasa sufleteste, si daca ti-e oranduit sa impartasesti din bogatia ta sufleteasca si unui sot, Dumnezeu ti-l va scoate in cale.
26.07.2008, 21:58Mar Mary
Numai cine a trecut printr-un divort poate sti ce traume psihice are o femeie in acele momente.I-ti trebuie timp si multa lupta interioara ca sa poti merge mai departe.M
27.07.2008, 12:33Simona Croitoru
Din pacate sunt multe femei ca tine Alexandra, femei care doresc sa-si refaca viata calcand in picioare inimi nevinovate. Ai renuntat la casnicia ta, nu ai luptat sa o pastrezi, poate nu merita. Dar nu poti sa-ti refaci fericirea distrugand fericirea altora. Ai acceptat rolul de amanta. AMANTA ESTE TOTDEAUNA PE LOCUL DOI. Sunt in joc copiii vostri, copii ajunsi la o varsta la care exemplul parintilor este extrem de important. Cu ce curaj si incredere pot pasi ei in viata cand proprii parinti le demonstreaza ca viata este un lung sir de minciuni si compromisuri. Din pacate legaturile de acest fel duc la suferinte pentru cei nevinovati, victime colaterale cum s-ar spune. Daca Andrei a decis ca este mai bine pentru el sa-si pastreze familia, respecta-i dorinta. Ai bun simt si cauta-ti un partener fara obligatii.
27.07.2008, 19:22Nicoleta Budai
CE-I DRAGOSTEA, COPILA MEA?
MI-AI PUS ASA O INTREBARE
INCAT NU POT, NICI DAC-AS VREA
SA ITI RASPUND DINTR-O SUFLARE.
CAND TRECI NEPASATOR PRIN VIATA,
CHIAR DACA-I SOARE SAU E VANT,
CAND VEZI DOAR CE ITI STA IN FATA,
ATUNCI IUBIREA-I UN CUVANT
DAR DACA FAT-FRUMOS APARE,
SI TE CUPRINDE DE MIJLOC,
CU VORBE DULCI, INSELATOARE
ATUNCI IUBIREA-I DOAR UN JOC
CAND INIMA-I FRAMAT DE CODRU,
IAR GLASUL MURMUR DE IZVOR
CAND CERUL IL ATINGI CU COTUL'
ESTI PRINS DE-AL DRAGOSTEI FIOR.
CAND DOUA INIMI SE FAC UNA,
PULSAND LA BINE SI LA GREU'
CAND N-AU LOC VINA SI MINCIUNA'
ATUNCI IUBIREA-I DUMNEZEU!
N-O SA-TI SPUN MAI MULT DECAT I-AM SPUS FIICEI MELE. ESTI FEMEIE, ESTI MAMA, VEI INTELEGE SINGURA. AI FACUT BINE CA N-AI ACCEPTAT SA FII DOAR MANTA DE VREME REA. MERGI CU CREDINTA MAI DEPARTE. CE-I AL TAU E PUS DEOPARTE.
sunt cu sufletul alaturi de tine
nicoletabudai@yahoo.com
28.07.2008, 15:52Liliana Ciochina
Nu inteleg cum ai putut sa dai spre publicare asa "ceva" asteptand intelegere si chiar compasiune de la cititorii acestei minunate reviste!! Gandind logic cred ca te apropii de 40 de ani.Pana la aceasta varsta nu sti sa faci deosebire intre iubire si atractie sexuala? Sau ai crezut ca pana la urma dorinta se transforma in iubire si iubirea se concretizeaza intr-o noua casnicie??Cum de nu ai aflat pana la aceasta varsta ca barbatii sant de pe "alta planeta" nu tot de pe cea pe care santem noi femeile? Nu sti ca intre oamenii (barbat-femeie) pe care ii uneste Sfanta Taina a casatoriei exista mii de ite(legaturi cateodata nevizibile cu ochiul liber) care sant mult mai puternice decat instinctele primare cu care ne-am nascut?? De ce joci rolul victimei,tocmai tu care ai incercat din rasputeri sa-i strici casnicia "bietului"Andrei,care casnicie probabil era intr-un impas asa cum sant toate casniciile si asa cum a fost si a ta atunci cand doctorul tau si-a gasit "refugiul"?Ce ce esti tu mai buna sau mai absolvita de vina adulterului decat acea asistenta de existenta careia stiai? Ti-am pus aici o multime de intrebari!!Tu singura in decursul legaturii tale extraconjugale ti le-ai pus macar o singura data???? Daca ai vrut sa te razbuni pe sotul tau pentru ca te-a tradat de ce nu ai facut-o cu un barbat neinsurat?In toate interactiunile dintre oameni ar trebui sa primeze ratiunea si logica si mai ales zicala "ce tie nu-ti place altuia nu-i face", sau poate tu nu stiai toate acestea?Acum cred ca ai simtit pe pielea ta ce inseamna sa fi si tradat si tradator in acelasi timp.Ce ma mira enorm este ca nu ai nici un sentiment de remuscare pentru ceea ce ai facut ba chiar il judeci atat pe "bietul" Andrei-iubirea vietii tale-ca nu a fost in stare sa-si paraseasca sotia si fetele pentru tine!Dupa un numar de ani traiti impreuna, daca ar fi fost sa fie asa,unul dintre voi ar fi tradat din nou pentru ca din nou ar fi intervenit rutina vietii si monotonia casniciei plus ca in certurile iminente ale casniciei tu ai fi fost incriminata si judecata chiar de el-iubitul tau-pentru ca i-ai distrus cealalta casnicie. Esti femeie matura si ai o experienta de 15 ani de casnicie, de ce crezi ca viata de cuplu cu acesta din urma ar fi fost alta???Si mai trebuie sa sti ca nici o casnicie care se cladeste pe distrugerea alteia nu dureaza.Asa ca treceti sufletul printr-un proces de culpabilitate,daca nu cumva prin aceasta scrisoare chiar asta ai facut,nu te astepta sa te aprobe careva din cei maturi care-ti citesc cele scrise, spune-ti DOAMNE iarta-ma pentru ce era sa fac daca Andrei nu ar fi fost cel rational (si nu las cum il numesti tu) si lasa in urma aceasta pata neagra a vietii tale (pe la 60-70 de ani-cu putin noroc-asa o vei vedea) apoi reia viata de la capat dar fi mai inteleapta nu mai judeca pe nimeni si nici nu te mai arunca orbese intr-o relatie de dragoste,fi realista nu mai idealiza tot si mai ales nu mai confunda dorinta cu iubirea adevarata(pune-ti mai des intrebarea daca exista cu adevarat). Lasa timpul sa vindece ranile sau vanitatea de fapt si de acum incolo traieste frumos viata ce ti-a fost data asa incat sa nu-ti fie rusine cu nimic din tot ceea ce vei face!!!Si daca te respecti pe tine ca om, respecta-i decizia lui Andrei si relatia dintre voi sa ramana un capitol definitiv incheiat!!!!Si nici o astfel de experienta sa nu mai incerci vreodata. Imi pare rau daca am fost prea aspra dar nu ti-am judecat decat faptele asa cum le-ai expus,pe tine ca om nu te cunosc (dar cum altfel sa judeci un om decat dupa faptele lui) dar mi-ar place sa te vad si sa vorbesc cu tine,desi sant mult mai mare ca varsta si am alte conceptii despre viata,dragoste,casnicie, tradare in dragoste. Nu-ti spun mai mult decat atat:invata din greseli ale tale sau ale altora si traieste de acum frumos fiecare clipa a vietii tale !!!!
29.07.2008, 01:42Purcelu Marcelu
...de adormit copiii scrise de redactie pt. a "stimula" comentariile...
30.07.2008, 13:57Rada Popovici
Draga Alexandra,
Comentarii acide la ceea ce ai pus tu pe hartie erau de asteptat.Poate acesti oameni n-au avut niciodata parte de o NUNTA-N CER,care nu presupune dogme,ratiuni sterile,etichete s.a.m.d.Dar eu nu stiu care este problema dansilor si nici nu-mi sta in putere sa-i judec.Ceea ce stiu este ca NIMENI nu are dreptul sa judece pe nimeni.Numai TU stii ce este in inima ta si numai ANDREI stie ce zbucium este la el in suflet.Este clar ca sotia lui nu-i este suflet-pereche,asa cum nici tu cu fostul tau sot nu v-ati potrivit.Este pacat ca in foarte multe situatii de acest gen sunt si copii la mijloc.Dar asta nu-nseamna sa traiesti cu un partener pe care nu-l iubesti si/sau care nu te iubeste,pana la adanci batraneti,numai de dragul copiilor.Copiii simt aceste lucruri si nu este o fericire pentru ei sa traiasca cu o mama si un tata care sunt doi straini unul pentru celalalt.
Alexandra draga,traieste-ti viata frumos si cat se poate de intens,CREDE IN IUBIRE si NU-TI LASA NICIODATA INIMA SA SE VESTEJEASCA!
31.07.2008, 22:12Stefania Lungu
D-le Cutean!
Dumneavoastra n-are cine va spune povesti,ca sa adormitzi la vreme,si sa nu mai scrietzi rautatzi p-aci in miez de noapte?...
06.08.2008, 14:30Ioana Mancas
Din pacate asa este. Nu poti construi fericirea ta facand pe altul nefericit. Orice casnicie ajunge la momente de blazare, flacara initiala nu tine la nesfarsit, insa nu intotdeauna o luam de la capat....ar fi probabil foarte usor asa...
iar o femeie care devine amanta cuiva va sfarsi prin a avea ea insasi rolul inselatei... de catre acelasi domn care isi insela cu ea partenera.... intotdeauna....
iar daca mai socotim ca in ambele relatii sunt si copii nevinovati - care vor fi marcati teribil de aceste fapte - lucruile devin cu mult mai grave...
oana
13.08.2008, 02:19Negura Lidia
Scuze,iubita,....ea a cerut divortul!
13.08.2008, 02:23Negura Lidia
Sunt sentimente mult mai puternice ca iubirea care te conduc in viata.am cunoscut si iubirea [care e fff frumoasa si dulce,dar din pacate nu ea ne conduce in viata]dar in viata de zi cu zi,iubirea e pe ..alt loc..este si ea acolo undeva...
imi pare rau ca tu dupa15ani de casnicie nu ai inteles treaba asta.oricum,iti doresc numai bine si in primul rand multa sanatate!