Doi prozatori buni (ambii nascuti in 1969) au avut ideea de a adauga numeroaselor marturii despre comunismul romanesc o carte ce il priveste exclusiv din perspectiva femeilor. Pentru asta au apelat la 17 scriitoare si jurnaliste de varste diferite - de la varstnice la altele care erau copii in ultimii ani ai ceausismului -, cerandu-le sa-si povesteasca propriile experiente din cotidianul comunist. Antologia cu textele lor, diverse ca stil si gen publicistic, configureaza din fapte particulare de viata adevaruri comune, din care reiese clar ca femeile au dus-o si mai greu decat barbatii in societatea aceea in care existenta era un permanent slalom intre obligatii si interdictii. Fiindca, pe langa rolul lor traditional de mame si gospodine (devenit un calvar din cauza lipsurilor), aveau serviciu, prelungit cu inutile si mari mancatoare de timp activitati extraprofesionale (sedinte de indoctrinare, munca voluntara obligatorie, participari la manifestatii etc.). Cateva subiecte obsesive leaga marturiile din volum. In primul rand, interzicerea avorturilor din 1966, inasprita prin decretul criminal din 1985, care a afectat grav viata cuplurilor terorizate de o sarcina nedorita si a avut consecinte tragice pentru mii de femei. Transformate in animale de prasila cu obligatia de a aduce pe lume, in orice conditii, minimum patru copii, umilite de supravegherea stricta a vietii intime prin controale ginecologice fortate, amenintate cu puscaria, majoritatea femeilor din perioada ceausista au suferit traume puternice. Alt subiect recurent e lipsa alimentelor, produselor elementare de igiena, a minimului necesar ce se putea obtine doar cu mari eforturi si pierderi de timp, restrictiile la lumina si caldura, duplicitatea, suspiciunea, minciuna oficiala cu viitorul luminos. Fiecare din autoarele cuprinse in sumar are propriul mod de a se raporta la acel (slava domnului!) trecut chinuitor, care in detaliile lui zilnice poate parea celor nascuti dupa 1989 de domeniul absurdului, daca nu chiar horror. Unele scriitoare au puterea sa se desparta de acest trecut razand, altele il evoca patetic sau cu bufeuri liricoide; sunt povestite cu vana de prozator sau cu ochi de reporter episoade semnificative, se fac anumite consideratii sociologice si referinte livresti. Nimic din ceea ce e specific feminin nu lipseste Tovaraselor de drum, asa ca, dragi cititoare, veti recunoaste in multe pagini propria experienta si va veti identifica, in functie de varsta, cu una sau alta dintre marturii. Caci portretul robot al femeii din Romania de pana in 1989, rezultat din insumarea textelor, are ceva si din dvs. sau din mama dvs. Fie ca e vorba de Sarsanela Adrianei Babeti, menita unei vesnice carausii in mainile prelungite cu sacose, de experienta dureroasa a emigrarii din exasperare, evocata de Rodica Binder si de profesoara Gertrud B. in dialog cu Mariana Codrut, de deprimanta lupta pentru te miri ce de la cozi, de sordidul vietii sexuale sub spectrul procuraturii, de amintiri din scoala si facultate, de imposibilitatea igienei si frustrarile cochetariei (dar si ingeniozitatea satisfacerii ei cu inlocuitori), totul se leaga intr-un documentar la care privim azi si cu o anume induiosare. E adevarat ca era urat si greu in multe feluri pe care antologia le surprinde. Dar, cu toate relele, bucata aceea de viata in comunism ne-a continut copilaria cu miracolele ei, tineretea cu iubirile, prieteniile, revelatiile culturale, maternitatea, dragostea neconditionata a parintilor, bucuriile ilicite... De aceea, nu putem privi inapoi doar cu manie, nu-i asa?
Selectia Formula AS
Radu Pavel Gheo, Dan Lungu (coordonatori), Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 320 pag.
Doi prozatori buni (ambii nascuti in 1969) au avut ideea de a adauga numeroaselor marturii despre comunismul romanesc o carte ce il priveste exclusiv din perspectiva femeilor. Pentru asta au apelat la 17 scriitoare si jurnaliste de varste diferite - de la varstnice la altele care erau copii in ultimii ani ai ceausismului -, cerandu-le sa-si povesteasca propriile experiente din cotidianul comunist. Antologia cu textele lor, diverse ca stil si gen publicistic, configureaza din fapte particulare de viata adevaruri comune, din care reiese clar ca femeile au dus-o si mai greu decat barbatii in societatea aceea in care existenta era un permanent slalom intre obligatii si interdictii. Fiindca, pe langa rolul lor traditional de mame si gospodine (devenit un calvar din cauza lipsurilor), aveau serviciu, prelungit cu inutile si mari mancatoare de timp activitati extraprofesionale (sedinte de indoctrinare, munca voluntara obligatorie, participari la manifestatii etc.). Cateva subiecte obsesive leaga marturiile din volum. In primul rand, interzicerea avorturilor din 1966, inasprita prin decretul criminal din 1985, care a afectat grav viata cuplurilor terorizate de o sarcina nedorita si a avut consecinte tragice pentru mii de femei. Transformate in animale de prasila cu obligatia de a aduce pe lume, in orice conditii, minimum patru copii, umilite de supravegherea stricta a vietii intime prin controale ginecologice fortate, amenintate cu puscaria, majoritatea femeilor din perioada ceausista au suferit traume puternice. Alt subiect recurent e lipsa alimentelor, produselor elementare de igiena, a minimului necesar ce se putea obtine doar cu mari eforturi si pierderi de timp, restrictiile la lumina si caldura, duplicitatea, suspiciunea, minciuna oficiala cu viitorul luminos. Fiecare din autoarele cuprinse in sumar are propriul mod de a se raporta la acel (slava domnului!) trecut chinuitor, care in detaliile lui zilnice poate parea celor nascuti dupa 1989 de domeniul absurdului, daca nu chiar horror. Unele scriitoare au puterea sa se desparta de acest trecut razand, altele il evoca patetic sau cu bufeuri liricoide; sunt povestite cu vana de prozator sau cu ochi de reporter episoade semnificative, se fac anumite consideratii sociologice si referinte livresti. Nimic din ceea ce e specific feminin nu lipseste Tovaraselor de drum, asa ca, dragi cititoare, veti recunoaste in multe pagini propria experienta si va veti identifica, in functie de varsta, cu una sau alta dintre marturii. Caci portretul robot al femeii din Romania de pana in 1989, rezultat din insumarea textelor, are ceva si din dvs. sau din mama dvs. Fie ca e vorba de Sarsanela Adrianei Babeti, menita unei vesnice carausii in mainile prelungite cu sacose, de experienta dureroasa a emigrarii din exasperare, evocata de Rodica Binder si de profesoara Gertrud B. in dialog cu Mariana Codrut, de deprimanta lupta pentru te miri ce de la cozi, de sordidul vietii sexuale sub spectrul procuraturii, de amintiri din scoala si facultate, de imposibilitatea igienei si frustrarile cochetariei (dar si ingeniozitatea satisfacerii ei cu inlocuitori), totul se leaga intr-un documentar la care privim azi si cu o anume induiosare. E adevarat ca era urat si greu in multe feluri pe care antologia le surprinde. Dar, cu toate relele, bucata aceea de viata in comunism ne-a continut copilaria cu miracolele ei, tineretea cu iubirile, prieteniile, revelatiile culturale, maternitatea, dragostea neconditionata a parintilor, bucuriile ilicite... De aceea, nu putem privi inapoi doar cu manie, nu-i asa?
Doi prozatori buni (ambii nascuti in 1969) au avut ideea de a adauga numeroaselor marturii despre comunismul romanesc o carte ce il priveste exclusiv din perspectiva femeilor. Pentru asta au apelat la 17 scriitoare si jurnaliste de varste diferite - de la varstnice la altele care erau copii in ultimii ani ai ceausismului -, cerandu-le sa-si povesteasca propriile experiente din cotidianul comunist. Antologia cu textele lor, diverse ca stil si gen publicistic, configureaza din fapte particulare de viata adevaruri comune, din care reiese clar ca femeile au dus-o si mai greu decat barbatii in societatea aceea in care existenta era un permanent slalom intre obligatii si interdictii. Fiindca, pe langa rolul lor traditional de mame si gospodine (devenit un calvar din cauza lipsurilor), aveau serviciu, prelungit cu inutile si mari mancatoare de timp activitati extraprofesionale (sedinte de indoctrinare, munca voluntara obligatorie, participari la manifestatii etc.). Cateva subiecte obsesive leaga marturiile din volum. In primul rand, interzicerea avorturilor din 1966, inasprita prin decretul criminal din 1985, care a afectat grav viata cuplurilor terorizate de o sarcina nedorita si a avut consecinte tragice pentru mii de femei. Transformate in animale de prasila cu obligatia de a aduce pe lume, in orice conditii, minimum patru copii, umilite de supravegherea stricta a vietii intime prin controale ginecologice fortate, amenintate cu puscaria, majoritatea femeilor din perioada ceausista au suferit traume puternice. Alt subiect recurent e lipsa alimentelor, produselor elementare de igiena, a minimului necesar ce se putea obtine doar cu mari eforturi si pierderi de timp, restrictiile la lumina si caldura, duplicitatea, suspiciunea, minciuna oficiala cu viitorul luminos. Fiecare din autoarele cuprinse in sumar are propriul mod de a se raporta la acel (slava domnului!) trecut chinuitor, care in detaliile lui zilnice poate parea celor nascuti dupa 1989 de domeniul absurdului, daca nu chiar horror. Unele scriitoare au puterea sa se desparta de acest trecut razand, altele il evoca patetic sau cu bufeuri liricoide; sunt povestite cu vana de prozator sau cu ochi de reporter episoade semnificative, se fac anumite consideratii sociologice si referinte livresti. Nimic din ceea ce e specific feminin nu lipseste Tovaraselor de drum, asa ca, dragi cititoare, veti recunoaste in multe pagini propria experienta si va veti identifica, in functie de varsta, cu una sau alta dintre marturii. Caci portretul robot al femeii din Romania de pana in 1989, rezultat din insumarea textelor, are ceva si din dvs. sau din mama dvs. Fie ca e vorba de Sarsanela Adrianei Babeti, menita unei vesnice carausii in mainile prelungite cu sacose, de experienta dureroasa a emigrarii din exasperare, evocata de Rodica Binder si de profesoara Gertrud B. in dialog cu Mariana Codrut, de deprimanta lupta pentru te miri ce de la cozi, de sordidul vietii sexuale sub spectrul procuraturii, de amintiri din scoala si facultate, de imposibilitatea igienei si frustrarile cochetariei (dar si ingeniozitatea satisfacerii ei cu inlocuitori), totul se leaga intr-un documentar la care privim azi si cu o anume induiosare. E adevarat ca era urat si greu in multe feluri pe care antologia le surprinde. Dar, cu toate relele, bucata aceea de viata in comunism ne-a continut copilaria cu miracolele ei, tineretea cu iubirile, prieteniile, revelatiile culturale, maternitatea, dragostea neconditionata a parintilor, bucuriile ilicite... De aceea, nu putem privi inapoi doar cu manie, nu-i asa?
Alte articole din acest numar
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra
Recomandari
05.06.2008, 23:55Veronica Lerner
Perioada comunista a fost deosebit de grea, nici nu mai e cazul sa imi reamintesc. Singurul lucru formidabil era intensitatea cu care eram in stare sa ne bucuram cand "bateam sistemul".
De aceea e bine ca Adriana Bittel a adaugat la sfarsitul cronicii cele cateva cuvinte referitoare la privirea inapoi nu doar cu manie, ci si cu oarecare intzelegere, mai ales a amintitilor de copii.
Sigur ca, atunci cand am plecat din tzara, am avut senzatia ca cineva m-a gonit, pentru ca nu doream ca fiul meu sa indure ce indurasem eu.
Am venit intr-un alt sistem, pe care a trebuit sa-l invatz de la A la Z, dar ceea ce ma invatzase regimul comunist, sa ma bucur de fiecare pas, cat de marunt, nu exista in tzarile dezevoltate. Acest "Normal Civilizat" dainuie ca o valoare permanenta si bucuriile sunt de cu totul alta natura, mult mai generale si mai putin intense.
Dar eu, care ca sa fac rost de un medicament pentru copil cand era bolnav la Bucuresti trebuia sa merg la Ploiesti, sau Campina, sau Brasov ca sa mi-l procur, eu am trait bucurii intense cand am gasit tot ce-mi trebuia si mai ales exact cand imi trebuia!
Si inca acuma, dupa 26 de ani de viatza "normala", tot atat de intens ma bucur de aceasta civilizatie fara surprize si fara traume cotidiene (ma refer la scara vietii individuale), bucurie insa pe care de acolo o am, din locurile in care fericirea trebuia sa mi-o inventez in fiecare zi, din copilarie pana la maturitate.
Ideea cartii mi s-a parut foarte buna, e bine ca generatia de astazi sa stie prin ce au trecut generatiile anterioare. Dar e bine si sa stie ca pentru un copil o jucarie inventata e uneori de o mie de ori mai valoroasa decat una cumparata. Infine, eu asa eram, forficelul de unghii bagat in gaura limbii de pantofi a tatei erau tramvaiul meu, etc, etc....
Felicitari Adrianei pentru prezentare si, cu aceasta ocazie, felicitari intregii reviste!
Veronica Pavel Lerner
Toronto
06.06.2008, 20:31Stefania Lungu
Intr-adevar,frumoasa prezentare a Adrianei...pina pe la ultimile randuri,care nu-mi incap in minte nicicum...pe toate si-a pus comunismul amprenta:(...n-am nici o perioada din viatza care sa nu fi fost umbrita de regimul asta...
De 20 de ani sunt plecata din tzara,din cauza comunismului,dar,si acum imi fug frigurile pe spate daca ma gindesc inapoi,sau,mi se ridica tensiunea cind mai aud cite-un nostalgic...
N-are rost sa intru in amanunte,ca n-as gata pana-i lume!...
Felicitari autorilor!...abia astept sa le citesc cartea!...
09.06.2008, 23:02Adriana Stefan
Buna ziua,
Din nerabdarea de a avea aceasta carte va rog fara alte introduceri sa-mi spuneti la ce librarii in Bucuresti o pot gasi.
Eu nu stau in Romania si de aceea as vrea foarte mult sa stiu de unde o pot lua, pentru ca fiica mea este acum in Romania in vacanta.
Va multumesc anticipat.
P.S. As aprecia daca imi puteti raspunde pana in jurul datei de 20 iunie.
11.06.2008, 23:43Veronica Lerner
In Bucuresti e simplu, la orice librarie se poate gasi cartea, sunt cateva librarii mari in Bucuresti. Eu sunt la Toronto, dar cand sunt la Bucuresti ma umplu de carti. Se vand si la standuri pe strada. Stiind titlul cartii si editura Polirom, indiferent ce librarie poate spune unde se gaseste, in cazul in care acea librarie nu o are. Cum vedeti, la titlul articolului e dat si numarul editurii Polirom, care poate fi contactata in acest scop, in cazul (putin probabil) in care cartea a fost deja epuizata.
Cu stima,
Veronica