Tia Serbanescu - Analiza politica a lunii MARTIE

"Umbrela NATO este o garantie majora pentru o tara"

"Romania a castigat enorm din optiunea ei pro-occidentala"

- Inainte de a arunca o privire retrospectiva catre scena politica a acestei luni, sa ne indreptam atentia catre evenimentul major care incepe saptamana aceasta: summit-ul NATO de la Bucuresti. De ce este pentru Romania atat de important acest eveniment?

- Orice summit NATO este un eveniment major, oriunde s-ar petrece pe glob, pentru ca este o reuniune de exceptie la care se iau decizii de anvergura planetara. Nu este vorba doar de niste decizii militare si strategice, ci de niste decizii care au ecouri importante si la nivel economic, politic si social. Dinamica Aliantei Nord-Atlantice influenteaza in acest moment inclusiv politicile marilor companii transnationale. Umbrela NATO este o garantie majora pentru o tara. De pilda, marii investitori, carora nu le place sa riste nimic din banii lor, se vor gandi bine, inainte sa investeasca intr-o tara care nu este membra a unor organizatii ce garanteaza securitatea acelei tari. Spuneam, alta data, ca pentru Romania, de pilda, apartenenta la NATO si UE este garantia ca este o tara sigura din punct de vedere militar, stabila din punct de vedere economic si politic, in care se poate investi in conditii de siguranta. Alegerea Bucurestiului este semnalul Aliantei ca Romania este nu numai un membru cu drepturi depline, dar un membru important al Aliantei, un membru de incredere. Romania a trecut probele de incredere, s-a rodat in mecanismele militare ale Aliantei in acest timp, si faptul ca a fost consecventa in pastrarea directiei a facut ca ea sa devina ceea ce este acum. As vrea sa adaug aici faptul ca au existat, daca va aduceti aminte, unele balbaieli declarative in anumite momente, si ma refer la situatia penibila, cand primul ministru, din motive mai curand electorale si demagogice, flutura ideea retragerii trupelor noastre din Irak, ca si cum acest lucru se poate face asa, pur si simplu, ne luam jucariile si plecam, ca si cum aici nu ar fi vorba de niste angajamente internationale cu implicatii majore. Din fericire, atunci s-au petrecut doua lucruri. Pe de-o parte, a fost contrabalansul pe care l-a oferit presedintele, care a precizat foarte ferm faptul ca politica militara in cadrul unor asemenea aliante nu se poate schimba peste noapte si observa foarte bine ca asemenea actiuni ar aduce prejudicii enorme de imagine si de prestigiu Romaniei. Pe de alta parte, a fost vorba si despre intelepciunea cu care au reactionat liderii Aliantei, care au izbutit sa comunice calm un punct de vedere corect. Probabil insa ca pe canalele diplomatice li s-au explicat balcanicilor demnitari romani dezavantajele unor asemenea gesturi, in afara oricaror uzante internationale. Trebuie sa remarc aici si faptul ca Romania a fost primita in NATO si in UE, desi nu intrunea toate conditiile unei aderari, datorita faptului ca este o tara mare, din punct de vedere teritorial si ca populatie, dar si strategic vorbind, conta in economia planurilor acestor structuri. Nu ar trebui sa ne facem iluzii: vestul avea nevoie de noi in aceeasi masura in care si noi aveam nevoie de el. Nu am fost mereu la inaltime, au existat sincope si distorsiuni, dar important este faptul ca Romania a reusit in cele din urma sa faca fata tuturor cerintelor si sa ramana "in carti". Aceasta perioada de proba, de adaptare, de verificare, a luat sfarsit. In acelasi timp, faptul ca Romania este granita rasariteana a Aliantei, dar si a UE, nu este lipsit de importanta. NATO semnaleaza ca aceasta granita este importanta, ca i se da atentie. Ca sa spun asa, NATO isi marcheaza teritoriul. Acest lucru conteaza foarte mult, mai ales in contextul nemultumirii declarate a Rusiei fata de extinderea NATO, in contextul ingrijorarilor provocate de dependenta energetica a Europei fata de rezervele de gaz rusesti si, in general, de anumite tensiuni care par in crestere intre Rusia si Europa de vest. Romania se afla intr-o zona sensibila a continentului, iar intalnirea de la Bucuresti indica interesul Aliantei pentru aceasta zona. Pentru cateva zile, Bucurestiul va fi in centrul atentiei intregii lumi.

- Majoritatea comentatorilor din televiziune si presa au criticat politica rezervata a Romaniei fata de Rusia si pe presedintele Basescu in special. Organizarea summit-ului NATO la Bucuresti, probabil ca va face Romania si mai putin simpatica presedintelui Putin. Oare am avut, noi, romanii, cu adevarat ceva de pierdut indepartandu-ne de "fratele mai mare" de la rasarit?

- La politica, precum si la fotbal, toata lumea se pricepe. Dar deciziile unei tari nu pot fi luate dupa ureche. Romania a fost in fata unei alegeri istorice dupa 1989 si a facut aceasta alegere. Istoric vorbind, nu stiu ce mari avantaje a avut Romania de pe urma "fratelui cel mare" de la rasarit. As spune mai curand ca dimpotriva. Sigur ca in secolul 21, cand economia mondiala este interconectata, iar Rusia joaca un rol major, mai ales pe pietele materiilor prime si ale energiei, nu poti taia, pur si simplu, canalele comerciale, dar, politic vorbind, uneori aceste canale comerciale se transforma in parghii de presiune, iar Rusia este un maestru al acestui tip de joc. Energia este o parghie extraordinara, un instrument de presiune, de santaj economic, iar Rusia isi joaca aceasta carte cu duritate. In ce priveste vizita presedintelui Putin doar in Bulgaria, ocolind Romania, gestul nu e prea greu de inteles. Faptul ca Rusia se intelege bine cu Bulgaria nu este de mirare, tinand cont ca sunt de aceeasi sorginte, ca nu au existat niciodata divergente intre ele, nici teritoriale, asa cum s-a intamplat cu Romania, si nici legate de vreun tezaur disparut in beciurile Kremlinului. Si ce-i drept, nici presedintele bulgar nu a facut afirmatii atat de transante in ceea ce priveste pericolul monopolului energetic rusesc, cum a facut Basescu. In ce ma priveste, cred ca Romania a facut ceea ce trebuia. Dupa secole de politica oscilanta si ambigua, a ales o cale, aceea a democratiei de tip occidental, la care romanii au visat timp de zeci de ani de comunism. Poate ca a pierdut ceva din punct de vedere economic, dar ceea ce a castigat este inestimabil. In orice caz, sa nu ne facem iluzii ca, asa cum spuneau niste comentatori, Rusia ne-ar fi dat noua gazul mai ieftin, daca eram mai cuminti. Nici vorba! Cine isi inchipuie asa ceva da dovada de naivitate. Rusia foloseste gazul si alte resurse energetice ca pe o arma. In plus, ca si in cazul energiei electrice, la noi gazul este scump, mai ales datorita intermedierilor, datorita erorilor mai mult sau mai putin intentionate ale propriilor nostri guvernanti. Pe de alta parte, am castigat enorm din aceasta optiune pro-occidentala. Unul dintre evenimentele economice majore este venirea in Romania a gigantului american Ford, care va produce la Craiova automobile destinate in cea mai mare parte exportului. Romania devine un exportator important de automobile, prin Ford si prin Renault. Nokia, la fel, produce in Romania, iar Romania se deschide catre pietele mari. Va imaginati o asemenea investitie intr-o tara care ar fi fost in afara NATO si a Uniunii Europene? Dar intr-o tara care ar fi ramas in sfera de influenta a Rusiei, in care nimic nu este sigur, in care o schimbare de regim ar putea conduce la nationalizarea investitiilor? Pana la urma, la atatia ani de la schimbare, Rusia nu este deloc un model de democratie, dupa cum nici Putin nu este un model de lider democrat. Unii suspina in Romania dupa modelul autoritar, in timp ce-l acuza pe Basescu de autoritarism.

"In timp ce lumea romaneasca merge inainte, scena politica ofera un spectacol plictisitor si trist"

- Summit-ul NATO estompeaza numai in aparenta adevarata fierbere politica a tarii: Romania se pregateste de campanie electorala. Pe ecranele televizoarelor si in presa tonul discutiilor este foarte ridicat. Cum stau principalele partide de pe scena politica inaintea localelor?

- Din perspectiva mea de alegator, stau foarte prost, iar ceea ce as vrea sa remarc de la inceput este faptul ca vajnicele noastre partide parlamentare nu reusesc sa faca nimic in privinta candidatilor la primarii. Sunt pretutindeni aceleasi figuri prafuite, de care ni s-a facut lehamite, care de ani de zile apar la televizor spunand aceleasi lucruri, intrand in aceleasi dispute sterile pe teme minore, care nu mai intereseaza pe nimeni. Pur si simplu, lumea politica romaneasca nu reuseste sa produca nimic nou, nici o figura remarcabila, nici un lider care sa ne fascineze cu ideile lui, cu carisma lui, care sa vina cu ceva nou si promitator, care sa ne ofere o alternativa.Nu avem pe cineva care sa se potriveasca cu contextul Romaniei din acest moment, cu dimensiunea europeana a acestei tari. Suntem in mijlocul unei lumi politice minore, repetitive, care are ceva de cartier, de mana a doua, o lume de la marginea Europei, fara viziune, fara nimic de spus important. PSD-ul oscileaza intre figurile lui Vanghelie si Oprescu, doua personaje la fel de obosite, chiar daca diferite, la fel de uzate. Chiar si ei au obosit sa repete sloganele belicoase, emanate din culisele acestui partid de muzeu, si sa se miste pe ritmurile de balalaica dezacordata, nascocite in preajma venerabilului Iliescu. PNL-ul, fratele mai mic al PSD, oricat a cautat, nu a putut gasit ceva mai bun drept candidat, decat pe eternul Ludovic Orban, menestrelul de la ministerul transporturilor, a carui vorbire nu exprima nimic altceva decat vidul de idei, platitudini rastite cu aroganta acelora care incearca sa joace un rol prea mare pentru ei. Mai apare pe ecranele televizoarelor si domnul Blaga, din partea PDL, o figura cu mai mult bun simt si care inspira mai multa incredere, dar si el este un fel de om-orchestra, daca ar fi sa ne luam dupa multitudinea de roluri in care este propus. El e bun si de ministru de interne, si de justitie, si la aparare, e bun si de primar general, ce pacat ca nu este decat unul singur, cu care sa defileze asa-zisul partid prezidential. Din nou, reiese o mare lipsa de figuri politice demne sa poarte acest nume. Lumea politica romaneasca recicleaza mereu aceiasi oameni. Ce inseamna acest lucru? Ca ori acolo este un cerc inchis, in care corbii isi pazesc cu strasnicie locurile, nepermitand nici unui intrus sa ocupe vreunul dintre ele, ori ca pepiniera de cadre a acestor partide este foarte restransa. Discipolii prafuitelor figuri care au imbatranit prin guverne si prin parlament, chiar daca sunt mai tineri, sunt la fel ca batranii. In mod straniu, Victor Ponta vorbeste ca Iliescu, chiar daca o face cu mai mult patos. Pe de-alta parte, uneori am impresia ca oamenii de bun simt se feresc sa intre in politica, lasand astfel locul acestor personaje de care toata lumea s-a saturat. Ce inseamna aceasta in termenii viitoarelor alegeri locale si apoi generale? Inseamna ca vom asista din nou la un absenteism masiv, care va fi raspunsul electoratului la aceasta lipsa de alternative. In timp ce lumea romaneasca merge inainte, in timp ce tinerii capabili si inteligenti dispar pe la marile firme din occident, in timp ce totul se schimba, singurul lucru care ramane imuabil este scena politica romaneasca. Un spectacol plictisitor, prafuit si trist.

- Protocolul intre PNL si PSD a ramas "in coada de peste", ca sa folosesc o expresie a d-lui Iliescu. Credeti ca este o decizie definitiva?

- Intr-adevar, negocierile informale care au avut loc s-au terminat cu o indepartare aparenta a celor doua partide, dar nu trebuie sa ne facem iluzii. Coabitarea - ca sa nu zic mai mult - este deja o realitate. Oamenii PSD sunt in posturi cheie, la TVR, la SRI si in alte parti. PSD nici macar nu a trebuit sa forteze, pentru ca d-l Patriciu era acolo si doar nu degeaba, de vreo zece ani, investeste in cele doua partide laolalta. PNL si PSD si-au dat seama ca daca ar semna un protocol pre-electoral, atunci ar risca foarte mult ca electoratul, mai ales al PNL, sa-si retraga complet increderea. Au preferat ca relatia sa ramana neoficializata, pentru ca, oricum, pot face o alianta dupa alegeri si chiar pot merge mai departe, ca si pana acum, fara sa fie nimic oficial. PSD spera, deja, la marele tort post-electoral, sub pretextul "continuitatii" pe care l-a nascocit batrana vulpe politica din persoana d-lui Iliescu. Chipurile, pentru binele tarii. In realitate, ceea ce-i mana pe ei in lupta este continuitatea afacerilor, continuitatea controlului asupra mecanismelor justitiei, timp de inca cinci ani minunati, in care PNL si PSD sa-si imparta bunatatile guvernarii. Chiar daca a existat aceasta sincopa in interiorul a ceea ce eu as numi PSD-L, nu trebuie sa ne facem iluzii. Colaborarea lor functioneaza perfect, in parlament, pe micile ecrane, unde emisarii celor doua partide fac legea. In orice caz, a devenit clar ca mezalianta aceasta dintre dreapta si stanga are ca fundament nu binele tarii ci supravietuirea unui sistem in centrul caruia se afla un ghem de interese obscure, in care se impletesc afaceri, protectie politica, influenta si jocuri de toate felurile. Nu ne ramane decat sa speram ca romanii, intr-o buna zi, isi vor depasi indiferenta generata de nivelul jos al politicii romanesti si se vor hotari sa iasa la vot, in asa fel, incat balanta sa fie inclinata spre una dintre parti. In felul acesta, lucrurile vor fi clare si vom putea iesi din aceasta zona a compromisului de toate tipurile in care ne aflam acum.