Catalin Maruta

"Doamne fereste! Nu m-a batut niciodata gandul sa cant!".

Pisica neagra

- Selectia Eurovision a trecut, impresiile insa au ramas. Spectacolele oferite anul acesta de Televiziunea Romana s-au apropiat de exceptie. Nu s-au mai vazut de mult triplexuri pe micul ecran. Cine a fost autorul?
- Regizorul si realizatorul Eurovisionului este Dan Manoliu. El a fost ajutat de o echipa intreaga, incepand cu Elena Stirbescu si Livia Tudan, si terminand cu operatori, masinisti etc. O mare contributie a avut si Dan Teodorescu, de la trupa Taxi, care a scris o mare parte din texte, adica textele celor de la 3 Sud-Est si unele dintre textele mele.
- Cei trei de la "Sud-Est" au fost super, nascuti parca,sa fie prezentatori...
- Viorel de la 3 Sud-Est are oarecare experienta. A prezentat pe Tvr 2 emisiunea "Coolmea Distractiei", realizata tot de Dan Manoliu, iar la sfarsitul anului trecut, baietii au venit in vizita si la "Garsoniera lui Maruta". Si-uite asa i-a rasarit ideea lui Manoliu.
- Tu cum te-ai simtit in Camera Verde de la selectia Eurovision?
- Eu am legatura cu Eurovisionul de vreo patru-cinci ani. Pe masura ce-a trecut timpul, m-am acomodat tot mai bine. Majoritatea artistilor din Camera Verde mi-au devenit prieteni. I-am avut invitati in emisiune de-atatea ori! Eu ii cunosc pe ei, ei ma cunosc pe mine... Suntem "en famille". Sigur c-au existat emotiile si incordarea de dinaintea oricarui concurs, dar totul a fost Ok.
- Si cu pisica neagra ce-a fost?
- N-a fost un moment regizat. Cand am iesit, la un moment dat, din Camera Verde, pe hol am vazut o pisica neagra. Si ce mi-am zis? In toata nebunia asta cu plagiate, cu piese prezentate inainte de Eurovision, cu tot felul de orgolii si suspiciuni, ia sa intru si eu cu o mata neagra in direct. Si-asa am facut. Am spus ca am luat-o ca sa nu treaca prin fata concurentilor. Dupa ce-am iesit din emisie, am primit cateva mesaje de la colegii din Tvr Cultural. Eram anuntat ca e pisica lor si ca sunt invitat sa le-o inapoiez. Oricum, pisica cea neagra a ramas, cel putin pentru anul asta, emblema Eurovisionului.

Goana dupa aur

- Pomeneai de nebunia cu plagiatele. In ultima vreme, la fiecare dintre selectiile pentru Eurovision se isca scandaluri. De ce?
- Concursul asta a inceput sa aiba un impact din ce in ce mai mare asupra artistilor, pentru ca si-au dat seama ce miza are: o poarta deschisa catre piata muzicala internationala. Luminita Anghel si Mihai Traistariu au avut mare succes. In urma prestatiilor de la Eurovision au inceput sa aiba concerte si in strainatate, ba chiar si bani. Toate astea au starnit o goana dupa aur. Foarte multi si-au zis: "Hai la Eurovision, ca asta e rampa de lansare!". Sa nu uitam ca Eurovisionul promoveaza intens, si piesele, si artistii, cam o luna de zile. Deci, chiar daca nu castigi, tot te alegi cu o promovare serioasa. Ceea ce nu e de ici-de colea. Scandalurile se nasc dintr-un soi de sindrom paranoic, dezvoltat de artistii care nu ajung in cele doua semifinale si care fac tot felul de scenarii negre: "Cineva din juriu m-a lucrat" sau "Cineva n-a vrut sa intru". In realitate, lucrurile stau simplu: exista un juriu de preselectie; sunt treizeci de oameni care asculta melodiile intr-o singura zi. Se aleg douazeci si patru de piese, care sunt impartite in doua semifinale. Acestea sunt postate si pe site-ul Televiziunii Romane, asa ca publicul poate sa-si dea si el cu parerea. Anul asta, publicul a avut un cuvant greu de spus. Foarte multe sesizari de genul: "Melodia X seamana cu melodia Y" au venit din partea publicului.

In vizita la garsoniera

- "Garsoniera lui Maruta" ce mai face?
- Face bine. Artistii vin in continuare in vizita. Si ce e cel mai important e ca si spectatorii au acces la "garsoniera" si de foarte multe ori ei decid subiectele de discutie, ei decid ce invitati sa vina in emisie, ei decid cam totul. Sigur ca intervenim si noi, ca sa echilibram balanta. Tinem cont de preferintele oamenilor, dar piata muzicala nu inseamna doar zece nume pe care ei le repeta la nesfarsit. Piata muzicala inseamna si artisti de muzica populara, si artisti de muzica folk, si artisti din generatiile mai vechi, care poate nu au mediatizarea de care se bucura preferatii publicului. Noi incercam sa-i chemam pe toti. Dupa care, oamenii decid al cui album merita sa fie cumparat. E ca la piata: noi expunem "marfa", iar ei isi aleg. In ultima perioada, am reusit sa fim lideri de audienta dimineata, lucru care inseamna ca formatul asta e inca viabil, ca oamenii nu s-au plictisit de el, ba chiar il sustin.
- Prin emisiunea asta ti-ai creat o aura de cunoscator intr-ale muzicii...
- Eu am lucrat vreo sapte-opt ani in radio, unde difuzam foarte multa muzica. Dar nu e nevoie sa ai calitatea de cunoscator, ca sa-ti dai seama ca un om e afon si ca habar n-are sa cante. Pana la urma, aprecierile mele sunt de bun-simt. Nu intru in probleme de specialitate. Eu observ ceea ce poate observa si oricine altcineva de-acasa, din fata televizorului, fara sa fie specialist.
- Ai visat si tu vreodata sa canti? Se ascunde in tine vreun vis artistic neimplinit?
- Nu! Doamne fereste! Niciodata nu m-a batut gandul sa cant. Pasiunea pentru muzica mi se trage de la radio. Nu e nimic misterios in toata povestea asta.
Un baiat din Targu Jiu
- Dar la radio cum ai ajuns?
- Eram in clasa a Xi-a, la Targu Jiu, si am prezentat Balul Bobocilor de la noi din liceu. Parteneri erau cei de la Radio Tg. Jiu. Ei au vazut ce-am facut eu pe-acolo si m-au intrebat daca n-as vrea sa fac o emisiune la radio. Culmea a fost ca ma nimerisera! Inca de prin clasa a Ix-a, eu incepusem sa ascult la Radio Romania Actualitati o emisiune care se numea "Misterele Adolescentilor". Dupa ce se termina emisiunea, ma bagam repede in pat si incercam sa prezint si eu o emisiune, timp de-o ora, inchipuindu-mi ca sunt la radio. M-a bucurat enorm oferta celor de la Radio Tg. Jiu, fiindca asta insemna ca puteam sa renunt la exercitiile de prezentator de sub plapuma si sa vad cum e sa faci radio cu adevarat. Am inceput cu o emisiune de-o ora despre adolescenti. Dupa care am venit la Bucuresti si am dat concurs la un post de radio care cauta colaboratori. Vreo cinci luni, am facut o emisiune care se difuza in fiecare duminica noapte. Era o emisiune de dragoste: "Romantic Line". Apoi am trecut si am facut linie de radio zilnica, ulterior am devenit redactor-sef, dupa care am inceput sa cochetez si cu televiziunea detinuta de acel post de radio. Dupa o vreme, am dat concurs la Tvr 2, si-am intrat. Cam asta este povestea mea.
- Sa ne mutam putin pe Tvr 1, unde Horia Moculescu a revenit cu emisiunea "Atentie! Se canta... din nou!". "Batranii" pe care-i invita - Daminescu, Cotabita sunt tari de tot...
- Eu cred ca fiecare generatie are vocile si talentele ei. Asa cum generatia noastra are voci extraordinare, care pot demonstra oricand ca pot sa cante, dar are si foarte multe uscaturi, adica voci create in studio, pe un calculator, voci care n-au absolut nici o sansa daca le dai un microfon in mana, asa si generatia mai veche are voci duse si voci senzationale. Din pacate, majoritatea lor au cazut intr-un con de umbra, din doua motive. Primul e proasta promovare sau lipsa acesteia. Al doilea e reprezentat de incapatanarea lor de a nu accepta ca stilurile pe care continua sa le cante sunt depasite. Oamenii astia refuza sa prinda prezentul din urma si sa-si valorifice vocile extraordinare pe care le au, printr-o muzica in ton cu timpurile noastre. Dar exista si altii, care au stiut sa se depaseasca. Uite, Gabriel Cotabita, de pilda, care la un moment dat nu mai insemna nimic pe piata muzicala. Dar de cand s-a inscris in proiectul Vh2 e senzational. Mie imi place la nebunie. Iar albumul "Best of Vh2" a reusit sa aiba super-vanzari, sa fie super-ascultat. Mirabela Dauer e o alta persoana deschisa, care a inceput sa colaboreze cu tineri si sa-si improspateze stilul. Angela Similea, de asemenea, a incercat o colaborare cu Ovidiu Komornic, iar incercarea asta a fost de bun augur.

Pe primavara o cheama Andra

- Vine primavara si n-o sa incheiem discutia noastra, fara sa vorbim despre dragoste, mai ales ca povestea ta de iubire cu Andra e publica. Cum te simti pe post de indragostit? Te-ai schimbat in vreun fel?
- Da, dragostea te schimba. Intotdeauna cand iubesti, te simti mai implinit, mai impacat sufleteste, ba si munca ti-o faci cu mai mult elan. Iar cand ai alaturi o persoana pe care o iubesti si care te iubeste la randul ei, atunci poti sa faci... chiar minuni.
- Cum incap doua vedete in aceeasi casa?
- Stii, vorba asta cu vedetele, mie imi suna fals si bombastic. Noi doi suntem persoane publice. Niste persoane care au norocul sa apara la televizor, sa fie recunoscute pe strada si sa se bucure de anumite privilegii. Dar altfel nu exista nici o diferenta intre noi si ceilalti oameni. Asa ca eu si Andra incapem in aceeasi casa la fel de bine ca orice alt cuplu. Mergem si noi la restaurante, in cluburi, la piata, la sala de sport, la film... Adica facem toate lucrurile pe care le face orice om normal, fie ca apare la televizor, fie ca nu. Si nici frecusuri profesionale nu exista. Daca ea ar fi fost prezentatoare de televiziune sau daca eu as fi fost cantaret, poate c-ar fi aparut si vreo scanteie de natura profesionala. Dar asa, fiecare e cu jobul lui. Discutam relaxat despre proiectele noastre, ne cerem sfatul si parerea. Intr-un cuplu, importante sunt sentimentele, nu orgoliile.
Foto: TVR