Ileana Stana Ionescu - "Iubirea te face sa fii generos"

Teatru . O intrebare, un raspuns. Ileana Stana Ionescu . "Iubirea te face sa fii generos".

- V-am intalnit, de curand, la un super-show muzical, bucurandu-va ca un copil de succesul tinerilor dvs. colegi de la Tnb. Cum reusiti sa va pastrati tonusul si sa va armonizati atat de bine cu talente de toate varstele? Ce anume va stimuleaza aceasta incantare permanenta si tinereasca?
- Secretul nu e greu de ghicit. Este vorba de o energie si o bucurie fireasca, prezente intotdeauna cand lucrezi alaturi de tineri. Energia lor e contagioasa si creatoare. Unii oameni isi reincarca bateriile revenind dintr-o vacanta la mare ori la munte. Eu ma incarc pe scena, in compania artistica armonioasa a celor cu care joc. In serialul Lombarzilor 8, difuzat recent pe micul ecran, am lucrat cu cativa tineri regizori si actori, alaturi de colegii mei maturi, si cu totii ne-am inteles de minune. Ne simtim pe platou ca la noi acasa, intr-o familie (dar una in care nu te certi toata ziua, asa cum se intampla in serial), mi-a fost drag sa lucrez, chiar daca multi actori erau la inceput de drum, dar au lucrat cu multa seriozitate, daruire si profesionalism. Toate astea s-au vazut, de altfel, in episoadele difuzate pana acum. Serialul are o mare audienta, s-au primit numeroase scrisori, care cer continuarea lui. Drept care, reincepem filmarile, cu inca 14 episoade. Cum sa nu te incarce de bucurie si optimism o asemenea experienta?
La teatru, repet intr-o excelenta comedie, de Eduardo de Filippo, Sambata, duminica, luni - in regia lui Dinu Cernescu, care si-a facut o distributie minunata. Eu joc o femeie apriga, exploziva, o napoletana cu o personalitate coplesitoare, care incearca sa-si dirijeze in orice situatie copiii, nepotii si sotul. Din pacate, nu e si cazul meu, fiul meu, de care mi-e amarnic de dor, e plecat departe, peste Ocean. E medic si se pare ca si-a gasit norocul in Sua, la Seattle, un loc incantator, aproape de ocean. N-am vorbe in grai sa va spun cat de frumos e acolo. Necazul e ca e prea departe. Dar oricum, la o varsta anume, copiii isi iau zborul. E adevarat ca ne vizitam cat de des putem, dar nu-i de ajuns. Se pare, totusi, ca tocmai acest dor si speranta revederii apropiate intetesc si mai tare iubirea. Iubirea care te face sa fii mai generos, mai intelegator si mai bucuros de succesele celor dragi.