Cantaret, compozitor, producator, la 29 de ani, Emanuel are toate motivele sa se considere un om de succes.
O noua vocatie: producator muzical
- Desi suntem in plina luna a recoltei, pe taraba ta muzicala nu se vede nimic. A trecut cam multisor de la Festivalul de la Mamaia, unde ti-a fost premiata o piesa, dar pe care nu ai cantat-o tu... Ai renuntat la scena ca sa te dedici compozitiei?
- Nu, nicidecum. N-as putea sa renunt la cantat. Dar in ultima vreme mi-am descoperit o noua vocatie care imi mananca tot timpul: aceea de producator. Ba cred, chiar, ca am si ceva talent in zona aceasta, materializat cat se poate de concret in cele cateva luni de cand am deschis un studio muzical impreuna cu Rares de la Impact si cu Horia Pascu. Revenind la luna recoltei, noi suntem acum in faza de insamantare, dar sper sa fim fruntasi in bransa si sa ardem etapele, pentru ca roadele sa ajunga mai repede si in camarile noastre. Primul "produs" semnat suta la suta "Progressive Studious" - asa se numeste mica noastra afacere - este Alina Sorescu, iar prima ei aparitie sub tutela noastra a fost la Mamaia, cu piesa compusa de mine, Fata stie ce vrea. A fost o schimbare clara in stilul ei. Ceea ce s-a vazut la Mamaia urmeaza sa fie "noua" Alina Sorescu, o interpreta talentata, cu voce buna, pe care incercam sa o indepartam de imaginea standard sub care evolua: o domnisoara mult prea matura pentru generatia ei, dar, in acelasi timp, prea putin matura ca sa atraga atentia publicului mai "copt". Am aratat la Mamaia o mica mostra a ceea ce va deveni Alina in viitor, nu numai muzical, dar si ca imagine, ca spectacol scenic. Premiul pe care l-am luat ne-a bucurat si ne-a confirmat ca suntem pe drumul cel bun.
- Cum trebuie sa fie un artist ca sa intereseze un producator?
- Trebuie sa aiba voce, sarm si talent. Iar eu, ca producator, trebuie sa-i creez o imagine convingatoare, care sa-i aduca succes si profit. Sa fie o imagine vandabila. Nu m-as apuca niciodata sa produc un artist in care nu cred sau numai pentru ca acesta mi-ar oferi bani, dar habar n-ar avea de muzica... Niciodata. Noi ne straduim sa le asiguram promovatilor nostri succesul, sa-i ajutam sa castige bani, din care, evident, ne revine si noua un procent. Riscurile sunt, insa, mari. Ecuatia reusitei e foarte complexa. Nu iti ajunge o piesa ca sa lansezi un artist.
Timpul tepelor a trecut
- Sa inteleg ca de acum inainte iti vei produce singur si albumele tale?
- Da, eu voi fi de-acum incolo producatorul propriei mele muzici, desi asta nu se va petrece prea repede. Pregatesc un album care ar fi trebuit sa fie gata in toamna asta, dar mai mult ca sigur nu se va intampla asa. Motivul este simplu: nu mai vreau sa fac compromisuri. Nu ma mai grabesc. Acum am acest studio, care pentru mine este o extraordinara binecuvantare: acum pot sa stau sa "coc", sa compun, sa mixez, sa aleg, fara sa fiu stresat sau sa stau la dispozitia altora. Am trait multa vreme sub presiune. Insasi venirea in Bucuresti a fost de-ajuns de traumatizanta pentru mine, pentru ca a trebuit sa ma adaptez la alt mediu, la alt ritm de viata, la oameni pe care nu-i cunosteam, asa ca mi-am luat si eu portia mea de tepe... Azi, toate astea sunt insa de domeniul trecutului, o experienta ce m-a ajutat sa ma cunosc mai bine si sa stiu mai bine ce vreau.
- Si ce vrei?
- Vreau sa ma pot exprima cu adevarat, sa-mi afirm personalitatea artistica.
- Una dintre "greselile" pe care le-am facut in trecut este ca eu nu am respectat un anumit stil, o anumita reteta. Ei bine, de acum inainte, lucrul acesta va exista: un stil specific, care va trebui sa fie recunoscut dintr-o mie. Stilul Emanuel. Nu ma refer doar la timbrul vocii, ci la intreaga productie. Spectacolele mele vor arata altfel de-acum incolo, voi face tot posibilul sa am un pian pe scena, iar show-ul va fi de tinuta. Mai nou, tot ceea ce fac raportez la piata occidentala. Am mare incredere ca piata din Romania va exploda afara. Primele semne exista deja si sunt de bun augur.
Noul album - un mare examen artistic
- Renunti la chitara in favoarea pianului?
- Da, pianul a fost prima mea iubire muzicala si ma bucur ca l-am redescoperit. Nu mai compun la chitara, ci pe claviatura. Si ca alta noutate, pe viitorul album piesele vor fi cantate, cu exceptia a vreo doua, trei, in limba engleza. Am terminat un liceu de engleza intensiv, stiu destul de bine limba, am pretentia ca pot scrie niste versuri care sa fie oricand valabile, chiar si in strainatate. Nu numai datorita limbii, dar si a mesajului. De fapt, mesajul va fi unul dintre punctele forte ale acestui album. La fel si sound-ul, unde voi folosi instrumente naturale. Un alt lucru important in muzica este "starea". Dintr-o suta de melodii bune, cu adevarat exceptionala este cea care transmite o stare, o anumita emotie pe care incerc sa o scot in evidenta. Ce mai! Sunt foarte concentrat si incantat de ceea ce compun acum, de cum lucrez, iar acest album este categoric marele meu examen artistic. Invat mereu. Studiez la pian, la chitara, cu vocea. Nu sunt un artist mediocru si as suferi sa fiu receptat asa.
"100% Emanuel"
- Traiesc o liniste creatoare. Nu mai am de demonstrat nimic nimanui. M-am maturizat. Sunt artist, fac muzica pe care o simt si pe care vreau sa o daruiesc si altora, ba chiar ma simt dator sa o impartasesc cu altii. Iar muzica aceasta va fi suta la suta "eu", Emanuel cel adevarat. Acum, nu-mi mai pun oprelisti la sentimente, nu-mi mai pun piedici... Pun degetele pe clapele pianului si compun o piesa despre exact ceea ce simt in momentul in care ating claviatura.
- Nu te-ai fi maturizat muzical mai usor daca ramaneai in Ardeal, daca nu te-ai fi amestecat in tumultul bucurestean?
- Eu cred ca omul este cel care sfinteste locul, si nu invers. Insa ai dreptate, acolo e mai mult calm, mult mai usor de trait. Evident ca imi este dor de Ardeal si de Satu Mare, voi ramane toata viata un ardelean. Mi-e dor, mai ales, de cei cativa prieteni pe care-i mai am acolo, pentru ca aici, in afara de Rares...
- Te consideri un om de succes?
- Da, ma consider un om de succes si vreau sa fiu in continuare un om de succes. Dar pentru un artist acesta nu trebuie sa fie un scop in sine, ci trebuie sa vina, firesc, ca recompensa a unui program de durata: munca si iarasi munca. Crezul meu artistic: sa fac muzica, in primul rand pentru mine, cu convingere. Inainte, desi traiam "cu" muzica, eram cumva "langa" ea. Acum o simt total, sub toate aspectele ei. In acest sens, as vrea sa le dau un sfat si tinerilor artisti insetati de succes: sa aiba incredere in muzica lor si sa nu faca prea multe compromisuri, chiar daca ele deschid un drum mai scurt, mai comod. Compromisul te trimite in derizoriu, iar asta duce la pierzanie artistica.
- Viata ta personala face, de la o vreme, turul revistelor de scandal. Vrei sa faci vreo precizare in sensul acesta? Vrei sa se stie ceva anume despre viata ta?
- Apreciez enorm discretia de care dai dovada si pentru care "Formula As" este atat de iubita si apreciata. Viata mea personala imi apartine exclusiv. De fapt, nu vreau sa fac declaratii publice, nu pentru ca tin la viata mea privata, ci pentru ca ele implica intotdeauna cel putin inca o persoana. Tocmai asta nu vreau: sa-i ranesc pe cei care-mi sunt dragi, pe cei care imi sunt sau mi-au fost apropiati. S-au scris tot felul de lucruri in ultima vreme despre mine si Alina Sorescu, despre mine si Cristina de la Impact, lucruri care nu au nici un fel de sustinere... Singurul lucru cert este ca viata mea trece printr-o transformare de fond. Sub toate aspectele. Da, recunosc ca sunt intr-un moment mai tulbure al vietii mele sentimentale, dar am speranta ca apele se vor limpezi. Asta e viata, asta e frumusetea ei, asta o face sa nu devina plicticoasa.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
