Pentru cateva zile, la inceputul lunii mai, filmul romanesc a stralucit la Paris. O "panorama" a lui a fost organizata de Asociatia "Artroumain", la care au fost prezenti atat realizatori, producatori si actori romani, cat si oficiali francezi, dornici sa stranga legaturile cu "noul val" al cinematografiei romanesti. Motorul acestui eveniment a fost Daniel Burlac, presedintele Artroumain, care alaturi de Silvia Balea, directoarea Centrului "Cinema Le Latina", au reusit sa demonstreze pretentiosului public parizian ca Romania are un nou cinema, de care va trebui sa se tina cont in viitor.
"Noii regizori romani trebuie sustinuti si promovati"
- Ce te-a facut sa crezi ca e necesara o astfel de panorama a filmului romanesc la Paris?
Daniel Burlac: - M-am gandit ca este o excelenta ocazie de a pune la loc de onoare tanara si talentata generatie de realizatori romani, care se afirma acum pe scenele marilor festivaluri internationale. Ca sa dau un exemplu, am avut seara scurtmetrajului romanesc, in care toate filmele proiectate fusesera distinse cu un mare premiu: Apartamentul (marele premiu la Venetia), Trafic (Palme dOr la Cannes), Un cartus de Kent si un pachet de cafea (Ursul de aur la Berlin), Ajutor umanitar (premiat la Clermont Ferrand), Lanturile verzi (Dragonul de aur in Elvetia) si alte cateva. Cristi Puiu, Mitulescu, Hofer si cei din generatia lor au dus cinematografia romaneasca intr-un moment de gratie. Nu stiu cat de clar este lucrul asta pentru publicul din Romania, dar eu am incercat sa aduc noul film romanesc in sala, la indemana publicului francez obisnuit, sa-l scot din exclusivismul circuitului de festivaluri.
- Cand ti-ai dat seama ca filmul romanesc ar face impresie buna la Paris si ca trebuie adus mai aproape de publicul francez?
- Ideea o am in minte de vreo trei ani, de cand eram la Cannes, cu Cristi Mungiu, si mi-am dat seama ca se intampla ceva interesant cu filmul romanesc. Ca nu e un fenomen intamplator, ci unul general: avem o intreaga generatie buna, care incepe sa se manifeste unitar si sa scoata filmul romanesc din vid. Am vorbit intre noi si am zis: hai sa ne legam impreuna competentele, sa comunicam si, fiecare cu ce se pricepe, sa incercam sa cream o retea in care sa ne ajutam reciproc. La Cluj, functioneaza un festival, la Sibiu la fel, poate reusim sa facem si la Paris ceva in beneficiul filmului romanesc, sa ii gasim finantele necesare, idei noi, o identitate care sa ii permita sa fie solicitat in proiecte europene. Ideea de panorama-festival a fost primita foarte bine, mai ales de catre francezi, in scopul de a reinnoda niste legaturi pierdute cu Romania. Din pacate, eforturile oficiale sunt foarte lente. Se discuta tot timpul despre faptul ca Romania ar trebui sa aiba o strategie, sa isi schimbe imaginea, sa isi promoveze cultura, dar totul ramane in mod inexplicabil la stadiu de proiect. Totul ramane pe hartie, iar pe teren schimbarile sunt foarte mici. Ramanem la discurs si nu se trece niciodata la concret, la actiune. Or, Romania este acum intr-o cursa cu imaginea ei proasta si fiecare zi, fiecare ora conteaza. Traim intr-o lume in care imaginea are o eficacitate extraordinara. Realizatorii romani trebuie sustinuti si promovati. Ei au deja un statut, au castigat premii importante, dar ar trebui promovati si altfel, pentru publicul larg, nu doar pentru cel ce merge la festival. Asta a fost de fapt ideea festivalului, oamenii astia trebuie cunoscuti aici in Franta si francezii stiu, au auzit ceva, ca ar exista o generatie foarte buna, dar nu aveau unde sa ii vada.
- Ai reusit sa strangi la Paris, pentru cateva zile, aproape toti realizatorii romani de succes. A fost dificil?
- I-am avut pentru cateva zile, nu doar pe tinerii regizori Corneliu Porumboiu si Alexandru Solomon, dar si pe Nae Caranfil, deja cunoscut in Franta, pe Horatiu Malaele, Dragos Bucur, Andi Vasluianu. A fost prezent si criticul de film Alex Leo Serban, excelent moderator de dezbatere. Pentru evenimentul asta nu am avut finantare de la nici o autoritate din Romania, ceea ce este foarte trist. Tot ce am facut, de la transportul realizatorilor aici, la protocol si afise, au fost bani pe care efectiv i-am strans de la prieteni. (E locul sa multumesc si revistei "Formula As", care s-a numarat printre sponsorii festivalului.) Fiecare a dat cat a putut, o suta-doua de euro, si asa am organizat intalnirea. Efortul a meritat. Asistam la un fenomen de nou val al cinematografiei romanesti, dar sunt putini cei care il sesizeaza. Avem o generatie cu Cristi Puiu, Mungiu si ceilalti care produc in Romania cu chinuri mari, in loc sa existe atitudinea normala fata de ei si sa se spuna: "Uite, avem samanta buna, hai sa investim in ea, sa o sustinem, sa o ajutam sa creasca". Deci, ceea ce am facut isi propune tocmai sa promoveze generatia asta tanara si valoarea. In Franta am avut sprijin de peste tot, din partea oficialilor, presa ne-a tratat foarte bine, eu sper ca a fost un succes in a comunica mesajul: avem o noua generatie de regizori! De-acum inainte, sper sa gasesc si in Romania aceeasi atitudine.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
