"Mi-e atat de bine, ca uneori mi se face teama"
"Sunt mama si traiesc o perioada de gratie"
- Revenirea ta pe micul ecran te arata intr-o forma deosebita: matura, echilibrata, iradiind frumusete si implinire. Ce s-a intamplat?
- Cred ca explicatia e, de fapt, banala. Dupa ce ai stat niste luni bune acasa, iti e dor sa te intorci la ceea ce iti placea sa faci. Or, mie imi place enorm munca asta in televiziune. O pasiune reala, neformala, care vine din interior. Si-apoi, sunt mama si traiesc o perioada de gratie. Ti-e drag ca ai un copil, ti-e drag de el, ti-e drag de tine ca te descoperi ca mama. E o minunata stare de bine, care imi da si o forma fizica deosebita, chiar daca unii spun ca sunt grasuta. Si asta imi prinde bine. O sa slabesc! Important e ca ma simt minunat. Copilul iti schimba viata fundamental. Si ti-o schimba, in mod categoric, in bine. Indiferent care a fost conturul vietii tale pana in acel punct. E o fiinta noua, cu care te trezesti, dintr-o data, in brate, dar care nu vine de nicaieri, ci vine chiar din tine si din cel cu care imparti bucuria asta. Maternitatea iti da prilejul sa te gandesti la ce inseamna o viata noua. Ma uitam la Ayan cu cata bucurie privea primii fulgi de nea si cum voia sa-i prinda cu manuta si mi-am dat seama ca botul asta de om descopera uimit universul, descopera viata, iar eu trebuie sa-l ajut, pe cat s-o putea, sa vada partea frumoasa a lumii, sa-l feresc cat mai mult de urat. Ayan ma modifica in fiecare zi. In fiecare zi ma gandesc cum sa fiu mai buna pentru el. Repet: e o stare minunata, care te mobilizeaza in toate cele. Vrei sa fii o mama buna, o nevasta buna, vrei sa nu ratezi nimic, sa fii peste tot si, daca se poate, in acelasi timp. Vrei sa fii mai mult decat esti, vrei sa dai chiar mai mult decat ai. Te trezesti reevaluand lucrurile. Iti dai seama ca pentru tine e mai important sa-i explici copilului de ce rasare soarele si de ce nu cade de pe cer, decat sa-ti bati capul cu cine nu te place sau cu lipsa unei perechi noi de pantofi in dulap. Sunt lucruri pe care le descoperi cu bucurie, in timp ce te descoperi si pe tine, ca pe un om nou. Nu-s vorbe mari. E de-adevaratelea!
- Nu ti-e greu sa pui de acord maternitatea cu meseria?
- Ba da, dar nu simt lucrul asta ca pe-o corvoada. Mi-e dor tot timpul de Ayan si abia astept sa ajung mai repede acasa. Daca l-ai vedea cum "pedaleaza" cand intru in casa! Nu merge inca, asa ca se ocupa cu pedalatul. De asta, noua lui porecla e Pedala. Da din picioare si intinde manutele intr-un fel cum n-ai mai vazut! E cea mai sincera forma de bucurie. E prima fiinta pe care o cunosc, dupa mama, care stiu sigur ca ma iubeste neconditionat. Ma iubeste si are o nevoie plenara de mine. Ceea ce e foarte reconfortant. Degeaba cautam noi printre toti barbatii din viata noastra sa vedem cine ne-a mai iubit asa, ca nu gasim.
- Esti printre putinele vedete de pe micul ecran care nu s-au temut ca maternitatea le-ar putea bloca meseria, ba si mai mult, ea te-a ajutat sa te implinesti profesional. Emisiunile tale sunt mult mai echilibrate ca inainte, mai dense ca informatie si, lucru de lauda, epurate de vulgaritatea "vecinelor" tale de la alte televiziuni.
- Categoric, profesia e intim legata de starile personale, mai ales la femei. Ca am simtit si reversul. Am avut perioade cand, sincera sa fiu, nu eram foarte fericita, nici in suflet, nici in buzunar, si oricat de tare ma straduiam ca acest lucru sa nu se simta pe ecran, sunt convinsa ca oamenii profunzi sesizau ca ceva e in neregula: poate o iritare, poate o nesiguranta... Acum, mi-e bine din toate punctele de vedere. Si mi-am construit starea asta, pe baza acestei bucurii depline care e maternitatea. Sufletul nu poate sa fie cosmetizat, el se vede in tot ce faci. Am trecut prin asta si stiu. Dar acum mi-e asa de bine! Si profit de starea asta din plin. De multe ori chiar am sentimentul ca parca e prea mult bine si mi se face teama ca binele asta sa nu se termine. Dar il si traiesc cu foarte mare luciditate. Nu exagerez cu nimic. Sunt atenta. Nu vreau sa fiu atat de innebunita de binele meu, incat sa ingadui nenorocirii sa ma pocneasca in crestet. Asa, poate ca starea asta relaxata, de blanda asteptare, o sa ma fereasca de rele.
"Am o intelegere cu producatorii: sa nu avem manelisti in emisiune"
- Pana in prezent, varful activitatii tale pe micul ecran l-a reprezentat emisiunea "Gala" de la B1Tv, care avea un program intelectual elevat, asigurat de personalitatile pe care le invitai. De ce nu reiei Galele?
- Intr-adevar, "Gala" a fost emisiunea mea de suflet. A fost rasfatul meu. In sensul ca mi-am putut permite, intr-o televiziune mica, sa fac, pentru prima data, exact ceea ce imi doream. Adica un format mai putin comercial, cu invitati mai putin comerciali. Stiu sigur ca "Gala" a fost primita cu mare entuziasm de o categorie de public la care eu tin foarte tare si mai stiu ca oameni care nu acceptau invitatii la alte emisiuni Tv au venit acolo cu placere. Am avut in platou oameni care nu mai fusesera de zece ani la o emisiune de televiziune! Asta a fost cea mai mare rasplata! Sigur ca un patron de televiziune m-ar taxa, spunandu-mi: ori faci performanta, ori bati campii. Ei, eu mi-am permis sa bat campii, pentru ca m-a ajutat contextul. Nu mi-as permite sa vin cu o asemenea propunere la un post ca Antena 1 sau Pro Tv. Pentru ca acelea sunt posturi comerciale, iar cuvantul de ordine e audienta. B1Tv si-a ingaduit un an de sacrificiu tocmai pentru a se lansa. Deci, acolo se putea. Dar mi-ar fi placut ca o alta televiziune comerciala sa-mi propuna in continuare "Gala". As face-o pana la adanci batraneti! Din pacate, deocamdata nu se poate, iar eu traiesc cu dorul "Galei" si a oamenilor care mi-au trecut pragul studioului. Acum fac "Duminica in familie" la Antena 1. Deci, din nou am in vedere audienta, ca daca as merge impotriva valului, nu mi-as mai gasi locul nicaieri. Nu spun ca e un compromis. "Duminica in familie" nu e un format cu care sa imi fie rusine. Sigur, e altceva decat "Gala". Insa am o intelegere cu producatorii si conducerea postului, in sensul de a nu cobori stacheta: adica sa nu avem manelisti in emisiune, sa nu recurgem la subcultura. Ramanem la un nivel comercial, impletind povesti interesante, pe gustul unui public mai larg decat cel al "Galei". Si apropo de povesti, pot sa-ti spun ca pentru una dintre emisiuni am fost inspirata de "Formula As", pentru ca acolo am citit eu prima data despre Uca Marinescu, si uite ca acum am gasit momentul s-o invit, s-o provoc la o discutie.
"Ma uit foarte mult la emisiunile romanesti"
- Ramanand in sfera profesiei, ai vreun model din televiziunile occidentale?
- Sunt fan pana la capat al americancei Barbara Walters. Am vazut emisiuni de-ale ei, i-am citit cartile si am folosit-o ca pe un manual de televiziune. Mi-as dori o cariera spectaculoasa ca a ei. Sunt si in Europa oameni care-mi plac foarte mult. Admir divertismentul italian, ca pe o culme a genului respectiv in televiziune. (Divertismentul american e un alt punct de referinta, desi el se desfasoara intr-o cu totul alta forma.) Imi place si Anne Sinclair din Franta. Cum nu inteleg boaba de germana, pe partea nemteasca nu ma pronunt. Mi-am instalat antena satelit acasa, la tara, tocmai ca sa vad ce se mai intampla pe planeta. Televiziunea e un mediu foarte alert si trebuie sa fii la curent cu noutatile. Desi depinde foarte mult si de poporul caruia i te adresezi. Ia de exemplu "reality-show"-urile care in strainatate au un succes nebun, iar la noi au fost niste esecuri. Daca eu m-as duce cu "Duminica in familie" in America, poate ca ar fi transmisa pe post de emisiune comica. La ei, magazinele de genul acesta sunt o istorie de mult apusa. Cam de pe vremea cand facea Dean Martin emisiuni.
- Sunt foarte multi oameni pe care ii admir. Eu nu fac parte dintre cei care se uita doar la Discovery, National Geographic si cate putin la Stiri. Eu ma uit foarte mult la emisiunile romanesti. Chiar si la cele care nu-mi plac in mod special, dar ma uit sa vad ce face concurenta, in ce directie se duce. Ma uit cu placere la emisiunea Marinei Constantinescu, de pe Tvr, care are audiente minime, dar mie mi se pare deosebita. Imi place si Catalin Stefanescu. "Garantat 100%" e un proiect bun, iar Catalin e un personaj foarte credibil. Atat timp cat nu sunt eu subiectul mistourilor, imi plac foarte tare Carcotasii, de la Prima Tv. Sunt foarte creativi si scriu bine. Sunt fan Teo. O respect in mod deosebit. Am inceput impreuna in televiziune, ne cunoastem de 100 de ani, adica de suficient timp ca sa stim fiecare cand mintim, cand spunem adevarul, pana unde mergem. Teo e cea mai desteapta si mai haioasa prezenta de pe micul ecran. Esca e prezentatorul de stiri perfect. In Pro Tv, chiar circula o gluma, care spunea ca, daca Esca se balbaie o data in anul respectiv, se da o petrecere. Si au fost multi ani cand nu s-a dat nici o petrecere. Lucian Mandruta e si el un extraordinar om de stiri. In ciuda balbelor. Trebuie sa se inteleaga ca ele sunt balbele unui jurnalist, pentru ca el nu e un prezentator-cititor de prompter, ci un om care isi scrie singur stirile. Rad cu lacrimi la "Divertis" si sunt fan "Cei mai frumosi ani". Probabil am imbatranit destul ca sa am nostalgia slagarelor pe care le fredonam in copilarie. Imi place Mihai Tatulici, nu numai pentru ca ii datorez legatura mea cu televiziunea, dar si pentru ca il stiu un adevarat profesionist. Cred ca a revenit la momentul potrivit si in locul potrivit. Realitatea Tv e un aluat care creste incet, dar sigur. Imi place Melania Medeleanu, care e o aparitie proaspata, reconfortanta si credibila. Pe de alta parte, cu toate ca ne desfasuram pe acelasi post, nu pot sa ma uit la "Ciao, Darwin!". Colegul meu, Dan Negru, care mi-e drag, stie lucrul acesta. Si mai sunt astfel de emisiuni de o imensa vulgaritate, la care eu nu ma uit cu placere sau la care nu ma mai uit deloc. Sunt un observator atent al fenomenului televizionistic.
"Tara asta geme de intelectuali, in vreme ce aproape la toate microfoanele stau tot felul de ciudati"
- In acest caz, te rog sa-mi raspunzi la o intrebare acuta: ce ne facem cu vulgaritatea din ce in ce mai vehiculata pe micul ecran?
- Am sa-ti dau o veste trista: eu nu vad o solutie imediata. Cei care tin cheia de la seifurile televiziunilor nu au aceeasi aplecare, ca noi, catre partea educativa sau morala. Cred ca ei gandesc cinic si ca cifrele de audienta, versus banii incasati din publicitate sunt, pentru ei, date mult mai expresive decat greata si lehamitea unei categorii de public, din care facem si noi parte. Cred ca nu ne putem lupta cu acest flagel. Cred ca mecenatul asta nu mai duce nicaieri. Il auzeam pe Mircea Dinescu - un alt om de televiziune pe care il admir - plangandu-se ca tara asta geme de intelectuali, de oameni bantuiti de idei corecte, care ar putea vorbi liber extraordinar si care nu-si gasesc locul pe nicaieri. In timp ce la aproape toate microfoanele stau tot felul de ciudati, de oameni goi de idei si de esente. Da, nemultumirea asta exista. Si-o exprima el, ne-o exprimam si noi doua si inca alti cativa. Dar nu avem o solutie imediata, fiindca nimeni nu are curajul sa-i trimita pe toti astia acasa, si de maine sa aduca o armata de intelectuali, in frunte cu Plesu, Liiceanu sau Cartarescu. Si apoi, nici nu cred ca oamenii acestia si-ar da viata lor complexa pentru sticla asta transparenta. Asa cum nu cred ca asta e ceea ce si-ar dori poporul. Menirea televiziunii a ajuns aceea de a fi un "ceva" lejer, care sa-ti ocupe putin din timpul liber, sa te faca eventual sa zambesti, sa-ti aduca un pic de noutate intr-o viata uneori trista si cenusie. Cred ca rolul educativ al televiziunii a pierit pe drum. Doamne fereste, dar s-ar putea ca intr-o zi sa ajungem si mai rau decat azi: sa constatam ca publicul e avid doar de stirile de la ora cinci, de emisiunile in care fetele se dezbraca sau in care se injura si se canta manele. Pe vremuri, si eu credeam ca se poate lupta realmente impotriva subculturii. Azi, din pacate, mi-am pierdut speranta.
- De cand locuiesc la tara, primavara a devenit foarte importanta pentru mine. Acum pot sa-mi dau seama daca am muncit in gradina cu folos sau nu. In fiecare toamna, eu sunt foarte harnica: imi plantez bulbi de lalale, de narcise, de branduse, de zambile. Acum, le astept sa se iteasca din pamant. Tin foarte mult la gradina mea si imi place sa ma laud cu ea: de primavara, pana toamna tarziu, tot am flori in jurul meu. Asa ca, pe langa primavara care-mi umple sufletul de bucuria simpla a soarelui din ce in ce mai cald, eu am si niste ganduri foarte terestre, chiar agricole as putea spune. Si mai astept ceva: sa mi se intoarca pasarelele in pridvor. La tara e o viata diferita, care-ti ofera senzatii minunate, senzatii care la oras au murit, strivite de cultura asfaltului. La tara ai o respiratie mult mai profunda. Din toate punctele de vedere.
Fotografii de Marius Baragan
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
