Un dar superb, concretizat prin lansarea "pe sticla" a unui film semnat de insusi Liviu Ciulei (cu imagini remarcabile datorate lui Viorel Sergovici, montajul - Sebastian Chelu, redactor: Doina Teodoru). Un regal care semnifica revenirea, dupa aproape... 40 de ani, a maestrului Ciulei pe teritoriul Filmului. Acel Ciulei caruia cinematografia romaneasca ii datoreaza "Premiul pentru regie" obtinut la prestigiosul Festival International de film de la Cannes, pentru antologica pelicula Padurea spanzuratilor, realizata dupa proza lui Liviu Rebreanu. De atunci, adica din 1965, nici o productie romaneasca nu a mai obtinut acest mult ravnit trofeu!
Nascut la Bucuresti pe 7 iulie 1923, Ciulei se indreapta, constient de "chemarile" sale, spre Conservatorul de Arta Dramatica, iar apoi spre Facultatea de Arhitectura din Bucuresti, unde isi absolva studiile cu "brio". De fapt, cariera lui incepe inca din facultate, atunci cand, la numai 23 de ani, fiind student la Arhitectura, semneaza regia si decorurile la piesa Poveste stranie.
Despre aceasta exceptionala cariera este vorba in "documentarul" prezentat luni seara, pe Canalul 1 al Tvr. Cu nefireasca sa modestie, cu sfiala de adolescent, care nu l-a parasit nici azi, cand este considerat, pe buna dreptate, "unul dintre artistii care au contribuit in mod esential la dezvoltarea miscarii teatrale a secolului 20", Ciulei isi infatiseaza in acest film "doar" cariera de scenograf. Pornind cu anii de tinerete, filmul ne prezinta schite de decor, decoruri realizate ori scene din piesele si filmele la care Ciulei a realizat scenografia. Numai ca, infatisandu-si realizarile din acest domeniu, Ciulei nu are incotro, nu are cum sa-si ocoleasca cealalta... fateta: Ac-torul. Ba si mai mult: actorul indrumat de acelasi... Ciulei, in calitatea sa de regizor. Asa cum s-a intamplat in filmul regizat de el, Valurile Dunarii, in care Ciulei aparea alaturi de doi actori debutanti: superba, inca adolescenta, Irina Petrescu si regretatul Lazar Vrabie. Sau in Padurea spanzuratilor, film in care regizorul Ciulei aparea intr-unul din rolurile principale, alaturi de mari actori de teatru si film. Toate acestea sunt spuse si in comentariul semnat de Marian Popescu. Si inca multe altele, pe masura ce filmul "curge", sub ochii nostri, evocand o viata si o cariera de exceptie. Ce-i drept, ne-ar fi placut sa fi fost amintit si debutul tanarului Liviu Ciulei (avea pe-atunci... 18 ani, daca nu ma insel), in rolul lui Puck - din Visul unei nopti de iarna de Shakespeare, pe scena Teatrului "Odeon". Un debut fericit, insemnand si inaugurarea unui teatru gandit, proiectat si construit de insusi inginerul Liviu Ciulei - tatal lui Liviu. Cladirea exista si azi. Ea adaposteste Teatrul "Nottara". Oricum, filmul se constituie intr-un document pretios, in care - cum spuneam - vedem ori revedem decoruri si scene filmate din unele spectacole antologice ori din filmele "magicianului" Ciulei. Lista creatiilor lui e lunga. Nu incape in acest spatiu restrans. Important este sa ne reamintim ca extraordinara creatie a lui Ciulei, indiferent daca e vorba de regie, scenografie sau actorie de teatru si film, s-a petrecut mai inainte de 1971. Mai inainte de acea cumplita vara in care Ceausescu isi lansa funestele Teze din iulie, prin care, urmand exemplul Revolutiei culturale starnite in China lui Mao-Tse-Dun, Romania, condusa de "marele fiu", urma sa intoarca spatele "putredului" Occident, iar cultura romana avea sa fie calcata in picioare de cenzura comunista. In acea vara, Ciulei este izgonit de la Bulandra, teatru caruia ii fusese ani de zile si director, insuflandu-i o glorioasa si international recunoscuta activitate. Asadar, Ciulei pleaca in lumea larga, unde continua o cariera incununata cu premii importante. Monteaza in America, la Guthrie Theatre din Minneapolis, unde a fost si director, la Arena Stage din Washington, este numit director la "Lincoln Center" din New York. Monteaza la Sidney, in Australia, in Germania, si anume pe scenele importante ale acestei tari. (Ecouri ale acestei cariere strabat si in film.) Primeste medalia "Sfantul Olaf pentru merite culturale" acordata de Majestatea sa Olaf al V-lea, regele Norvegiei, pentru montarea, in Statele Unite, a piesei Peer Gynt de Ibsen (1983)... Primeste, desigur, si multe premii in tara... Filmul de televiziune nu pomeneste de ele - aceeasi modestie, proverbiala si nobila a lui Ciulei! Dar mi se pare ca ele trebuie, macar unele, amintite in aceste randuri: "Premiul de stat" pentru "Valurile Dunarii" - 1961, "Marele premiu" - Mamaia 1965, Premiul Uniunii Artistilor Plastici pentru decorul la piesa Macbeth de William Shakespeare, "Premiul criticii australiene" pentru Azilul de noapte de Maxim Gorky, montat la Sidney, in 1977, Marele premiu Uniter - 1991, Premiul "Opera Omnia", distinctie acordata de Ucin - Uniunea Cineastilor din Romania. Din pacate, filmul facut de regizorul Ciulei despre scenograful Ciulei nu cuprinde si proiectul de mare valoare si originalitate creat de Liviu Ciulei, arhitectul, pentru construirea Teatrului National din Bucuresti. Un proiect publicat de doua importante reviste de arhitectura din lume, drept model de
Revenind la "documentarul" propriu-zis - produs, spre lauda lui, de Dan Necsulea -, sa reamintim faptul ca reintoarcerea lui Ciulei pe micul ecran este si o reintoarcere acasa, in Romania. Dupa Revolutie, Maestrul a venit tot mai des Acasa. De curand, el si-a reluat, zi de zi, chiar si drumurile magice spre Bulandra, teritoriul innobilat de numele si activitatea lui. Un teatru caruia el i-a conferit o coroana de glorie si unde, cu migala, rabdarea, si harul ce l-au nelinistit inca din tinerete, monteaza acum, spre marea noastra bucurie, doua piese de Pirandello. Premierele sunt anuntate pentru aceasta primavara. O veste egala cu un pretios martisor!
Fotografii de Corina Tudose
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
