Practici magice din Muntii Zarandului

Invataturi pentru dezlegarea de rau asa cum au fost pastrate din stravechime de Nana Chiva din Varfurile.

Multa vreme am stat in cumpana daca ar trebui sau nu sa scriu cele ce urmeaza. Practicile magice romanesti au in ele ceva ocult, ce iese greu la lumina. Dar ele reprezinta o realitate. Au fost si sunt practicate in continuare, cu convingerea ca pot sa lege si sa dezlege, sa-l scoata pe om din necaz. Iar Nana Chiva din Varfurile este, in sensul acesta, un tezaur al ritualului stravechi, o "doftoroaie" spirituala, a carei stiinta se pierde, odata cu multe alte traditii care faceau parte, candva, din viata satului romanesc. De altfel, si-a scos cu greu la lumina invataturile, infatisandu-mi-le drept niste sfaturi de taina, pe care ar trebui "sa le pastrez doar pentru mine". "Doamne, iarta-ma, Doamne, ca-i spun!", spunea mereu, ridicandu-si ochii spre cer, inainte de a-si incepe fiecare invatatura. "Iarta-ma, Doamne, caci am aicea, pe masa, cartile sfinte..." Intelegeam ca e vorba de practici oculte, stravechi, pe care ea insasi le-a ascultat odinioara, in soapta, din gura unui alt initiat, lucruri la limita legii divine, care, de obicei, nu se spun decat unui singur om, cu limba de moarte. Doar ca Nana Chiva nu mai are pe nimeni. Nici un urmas caruia sa-i transmita invataturile ei milenare. Si fiindca a ramas printre ultimele care cunosc aceste "secrete", ii e teama, cu fiecare zi ce trece, ca nu cumva sa le ia cu dansa in mormant. "In lume ii tot mai multa dusmanie si ura" zice, si tot mai multi oameni se tem de farmece, de facaturi si alte lucrari satanicesti. Doar pentru acest motiv, Nana Chiva s-a hotarat sa rupa tacerea stramosilor. In definitiv, sunt povete practice, simple, care-i pot fi de folos "la necaz" oricarui muritor din ziua de azi. Iar pentru mine, reporterul, un adevarat document de traditie populara romaneasca...

Daca cineva iti face rau...

"O sa-ti zac acuma, dragu mnieu, un lucru insemnat: cum te poti scapa de rautatile oamenilor sau de duhurile necurate. Daca ii cineva care-ti vrea rau, ori iti face rau pa nedrept, iti face rau, da tu ai pa constiinta dumitale ca nu esti de vina. Ai grija, sa hii foarte atent, ca daca esti de vina macar o tirica, tat se-ntoarce contra ta, tata vraja! Da daca nu esti de vina, asta-ti prinde bine, sa stii. Ii intorci tat rau, imediat, la acela care ti l-o facut! Imediat! Asta poti sa faci chiar si la dumneata acasa, acolo la Bucuresti in apartament, ca nu-i bai. Ce faci? Te duci si iei o gaina vie. O bagi in casa. O bagi in casa si deschizi geamu de la o odaie. Ii tai capu la gaina c-un cutat. Pe urma il azvarli afara pa geam, da cu mana stanga-l arunci. Cu stanga, ca cu dreapta-ti faci cruce si n-ai voie! Te pui cu spatele la geam, ca sa nu vezi inde-l (unde-l) arunci, si numa asa faci, asa, cu mana stanga pa linga sold, in spate, ca sa-l zvarli inde nu stii. Arunci duhu din casa! Il arunci departe, cat poti de tare, afara din casa si din curte, si nici nu te mai intereseaza inde ii, dupa ce l-ai zvarlit o data. Nu te mai uiti dupa el. Si dac-ai facut asa, atuncea hii sigur ca ii intorci tat rau la ala care ti l-o facut. Tat rau! N-avea grija, o sa plateasca ala inzacit! Sau, cum mi-o zas mie o baba de-aicea, din Magulice, mi-o zas cu limba de moarte. Da sa nu te sperii, Doamne iarta-ma, cand o s-auzi! Tot asa, daca cineva iti face rau pa nedrept. Te duci la beserica. Pui acuma o lumina..., de-alta oara aprinzi doua lumini, trei... Maine una..., poimaine alta... Tot asa, pana la patruzaci de lumanari. Da nu le pui la vii... Le pui la morti! Le aprinzi si le pui la morti, pentru aceala care ti-o facut rau. Chiar daca nu stii ca cine-i aceala, chiar daca nu-i stii numele. Dupa ce-ai aprins o lumina, zaci asa in gand: "Tat rau pa care mi l-o facut, Doamne Dumnezaule, intoarna-l! Intoarna-l la ala care mi l-o facut!...". Nu-i musai sa pui doar cate-o lumina, ca dureaza prea mult. Da nici cate zace deodata sa nu pui, c-atuncea-l framanta prea rau si-l gata. Pune numa asa, cate doua-trei, ca sa mai arda, sa se mai chinuiasca, sa sufere mai mult... Nu-i musai sa-l omori, ca sa-l ai pa constiinta ca l-ai omorat. Numa asa, ca s-ajunga chinuit, sa-l doara! Nu moare, da nu-i nici viu, nici mort. Tu nu raspunzi in fata lui Dumnezau ca l-ai omorat. Da atata cat traieste, el se chinuieste si sufera pantru fapta lui! Stie el prea bine pantru ce...
Asta, daca nu stii ca cine-i acela care ti-o facut rau. Da daca stii, atuncea-i si mai simplu. Te duci pa ascuns la casa lui. Si iei cu cutatu o bucataca din gardu lu acela care ti-o facut rau. O bucatacuta din lemn, da musai din lemnu care-i inlontru (inauntrul) gardului, nu din afara. Poti lua si daca-i din ciment si daca-i din orisice, numa sa iei atatata ia, o tirica dinlontru. Si bagi bucataca aceea in foc! Oooh, Doamne!... Ca-n flacarile Iadului arde acela si se chinuieste, n-avea grija!

Daca cineva iti face farmece...

Pana acuma ti-am spus cum sa te pazasti de cei care-ti fac rau. De clevetitori, de-aceia care au ciuda si dusmanie pa tine. Da is unii oamini si mai puternici, care stiu a arunca farmeci unii pa altii, tot asa cum zvarli din gura cuvintele. Dea Domnu sa n-ai de lucru cu de-aistea, da eu iti spun, ca sa te pazasti. Inainte, aicea in sat - nu-s mai mult de douaj de ani -, facea muierile vraji una pa alta, ceva de spariat! Era plin de vrajitoare. Era unele muieri diochitoare, care numa cu privirea ametea un om, ba putea sa-l si omoare. Aicea in jos, in centru, era una, Floarea, care stia a face vraji grozave. Odata, o alta muiere i-o furat o carpa de cap. Intelegi mneata ce-i aceea... on batic ca aiesta. Muierii i-o fost drag de baticu cela, i-o fost lacomie pa el. Si nu stiu ce i-o dat de baut la Floarea, de-o-mbatat-o si i-o luat carpa din cap. N-o trecut mult pana ce-am auzat-o eu, cu urechile mele, pa Floarea, strigand pa ulita dupa femeia care-o furat: "Tu! Nu trec doua zale si cu carpa me pa cap o sa bolunzasti!" Ii trimisese deja farmecu spre dansa. Si asta o fost adevariu: dupa numa doua zale, muierea o bolunzit. O-nnebunit si-o stat multa vreme nebuna pan spitale, si nici un doctor n-o stiut s-o dezlege. Asta numa fiindc-o furat o carpa de cap. Numa pantru atata! Aiestea is vraji tari, si eu odata am vazut ca cum fac muierile vrajile aiestea. Eu n-am facut, da am vazut, Dumnezau sa ma ierte! Sa ghezbraca la pchelea goala, din cap pana-n pchicioara. Si-si ghespletesc tat paru si-si intorc tate hainele pa dos si le astern in fata lor pan tata odaia. Da cu geamurile inchise, pa ascuns, ca sa nu le vada nimeni. Si-atuncea incep a face matanii! Da, da, matanii cum faci la beserica. Matanii pana la pamant. Sau daca are ceva de la dumneata, vreo carpa, vreo sapaliga, vreo tirica de malai, orice, atuncea le pune pe-acelea deasupra, pa hainele-ntoarse pa dos si... Doamne feri! Atuncea, vrajile-s si mai tari. Face matanii pa ele, face multe, nenumarate, da sa hie numar fara sot. Neaparat fara sot! Si-atuncea farmecile se duc musai pa acela pa care vrei sa-i faci rau. Eu n-am facut asa ceva, Doamne, ma iarta, da am auzat si-am vazut pa altele care o facut. Alte muieri, nu eu! Era aicea, la o casa din deal de mine, o femeie, care-i zacea Roza. Si de la casa ei s-o furat o pareche de maneci. Maneci, cum sa zice la noi, adica maneci din panza, de la o rochie de "rozosin", de la costum national, care sa pun aici, si pa o mana, si pa alta. I-o furat manecile, ca atuncea erau de valoare. Era de pret panza. Da pagubita o stiut ca cine i le-o furat. Si-atuncea o facut vraji. Ce-o facut? O trimas pa altcineva, pa alta femeie, pana la casa celeia care-o furat, o trimas-o sa ceara niste malai. Femeia s-o dus. Da n-o stiut ca pentru ce-i trebuie malaiu lu Roza. S-o dus si l-o adus. Atata o fost! Roza s-o apucat si o facut farmeci pa malaiu cela. Si daca o facut farmeci, farmecile or venit la casa de unde-o fost adus malaiu. Trimase de Roza, de muierea care-o avut paguba cu manecile. Iara femeia care le-o furat o vazut cum vineau farmecile spre dansa. Eu am stat de vorba cu femeia asta si mi-o povestit tat cum s-o-ntamplat. Zace ca vineau spre casa ei, in zbor, trei papusi: una alba, una neagra si-una rosa! Vineau trei papusi, tat intorcandu-se una dupa alta, tat impletindu-se una pasta alta si invartindu-se pasta cap si-n tate felurile... Nu prea-nalte, cam atata, de-o juma de metar. Si tate trei or vinit langa casa ei si s-or suit in obloc (fereastra)! Atuncea, ea o priceput imediat ca ce se-ntampla, ca ce-i cu papusile celea. Iute s-o ghezbracat la pchelea goala, s-o ghespletit, si-o-ntors hainele pa dos, o pus hainele pa vatra si da cu matura pa haine! Si da pa haine cu matura! Numa-napoi!... Numa-napoi!... Numa-napoi, pana ce-o iesat praf din ele! Si-atuncea, alea trei papusi s-or dus napoi, n-o mai stat in obloc, nici nu i s-or mai bagat in casa si nici nu i-o mai facut nici un bai. S-or intors farmecile inapoi, la casa muierii care le-o trimas. Da s-o-ntamplat ca atuncea Roza nu era acasa, o fost plecata din sat. Asa ca vrajile s-or napustit pa cine era in casa, adica pa barbatu lu Roza. Si atata l-o batut farmecile pa saracu barbatu-sau, ca l-or gasat oaminii sfaramat in izgrada (ograda). Abgia putea merge bietu si zacea intruna la oamini ca l-o batut trei papusi atata de mici, una alba, una neagra si-una rosa. Si tot de la asta, dupa putin timp, i s-o tras si moartea.
Asa ca, daca stii ca cineva te uraste si vrea sa-ti faca farmece, trebuie sa stii imediat ce ai de facut. Te ghezbraci in pchelea goala in casa dumitale, intorci tate hainele pa dos si le pui gios, pa podea. Daca ai soba-n casa, te duci si iei carligu de la soba si-l pui intors indarapt, razamat de usa. Cu carligu catra tine. Du-te si intoarce-l, da numa cu mana stanga, ca cu dreapta n-ai voie. Pa urma intorci si matura asa, cu coada-n gios, si-o razemi de usa. Si, la sfarsit, izmenele care le-ai avut pa dumneata, scoate-le si intoarce-le pa dos si le pune sus, la tatanii de la usa. Da invers, cu partea care-i de la talpa piciorului in sus. Ai grija sa n-atarni acolo, la tatanii usii, decat numa haine pa care le-ai purtat pa langa pchele. Numa pa langa pchele! Si, Doamne feri, nu hainele de la jumatate in sus! S-apai daca ai facut cum te-am invatat eu, tat rau se-ntoarce! Zaci asa: "Cum am intors hainele pa dos, asa sa se-ntoarca tat rau napoi!... Cum am intors matura, cum am intors carligu, asa sa se-ntoarca!... Tate-s intoarse indarapt, intoarce, Doamne, tate farmecile si tat rau indarapt!...". Asa zaci. Si nu te teme! Poti sa stai linistit, ca se-ntorc tate la acela care le-o trimas. Ca-n focu Iadului se chinuie blastamatu acela! Oooh, Doamne, iarta-ma, Doamne, ca am aicea pa masa cartile sfinte!..."