"Imi doresc sa fiu foarte bun"
"Orice fotbalist din lume
trebuie sa fie mandru sa joace la Steaua"
- Presa sportiva din Romania te apreciaza drept unul dintre cei mai buni jucatori ai Stelei si cel mai bun portar din fotbalul autohton. Cum a ajuns copilul din Minsk un fotbalist asa de valoros?
- La opt ani, tata m-a dus la scoala sportiva din Minsk, la vremea aceea cea mai buna pepiniera de fotbal din Belarus si chiar din Urss. Avea douazeci de terenuri pe iarba, iar dotarile erau foarte moderne. Am fost un copil de-ajuns de cuminte. Pana la 15 ani ca inaltime eram sub media baietilor de varsta mea, dar intr-un an am crescut mai bine de cincisprezece centimetri, si la 17 ani aveam deja cat am acum, la 26 de ani, adica 1,87 m. Ca toti copiii, am jucat mai intai pe teren, mijlocas, dar dupa numai jumatate de an, antrenorii m-au trimis in poarta si mi-a placut foarte mult. Sunt un portar convins, unul dintre cei care noaptea viseaza ca joaca in teren si, in loc sa apere goluri, le dau. Dupa absolvirea scolii, la 17 ani, am semnat primul meu contract profesionist cu echipa Ataka-Aura, pentru doi ani. Acum aceasta echipa nu mai exista. Apoi, pana la 21 de ani, am jucat la o echipa de langa Minsk, Bate Borison, dupa care m-am transferat in Germania, la Waldhof Manheim. Dupa un an in Bundesliga, am semnat pe 500.000$ cu Dinamo Moscova, dupa alt an am ajuns la Metalist Harkov in Ucraina, iar dupa alt an, la Steaua Bucuresti. Imi place mult, sunt foarte bucuros sa joc aici, Steaua este o echipa mare. Inainte de a ajunge aici si de a-mi cunoaste colegii, antrenorii, stiam despre Steaua ca a castigat Cupa Campionilor, Supercupa Europei. Asta spune multe despre o echipa; sunt cluburi mari, cu foarte multi bani, care nu au avut niciodata asemenea performante. Steaua este o echipa care a intrat in istoria fotbalului european si trebuie sa fie o mandrie pentru orice fotbalist, din orice tara ar fi el, sa joace aici.
- Daca vei pleca vreodata de la Steaua, la ce echipa visezi sa ajungi?
- Mi-ar placea sa joc la Manchester, in Anglia. Campionatul englez este preferatul meu, cred ca este cel mai puternic din lume.
- Ce sanse crezi ca are Steaua in meciul cu Valencia din Cupa Uefa?
- Nu pot sa spun nimic acum, poate doar dupa primul meci. Cred ca sansele sunt 50-50, Valencia este o echipa mare, eu o consider de aceeasi valoare cu Real Madrid si Barcelona. Chiar daca bugetul lor este mai mic decat al celorlaltor doua, eu cred ca au aceeasi valoare, nu degeaba tocmai a fost declarata cea mai buna echipa din lume a anului 2004.
"Sunt patriot si familist"
- Ai apucat sa vezi Romania, iti place Bucurestiul, te-ai adaptat? Sunt diferente mari fata de tara ta?
- Unde este familia ta acum?
- Familia mea este la Minsk. Vorbesc absolut in fiecare zi cu mama si cu tata. Platesc niste facturi telefonice uriase, dar ei sunt cei mai importanti oameni pentru mine. Amandoi parintii lucreaza in Politie. Tata a fost la fortele speciale, dar s-a pensionat nu de mult, iar mama inca mai lucreaza, este la departamentul de droguri. Au o munca foarte spectaculoasa, dar si disciplinata, tot asa m-au crescut si pe mine: mai cuminte, cu drag de familie. Svetlana, sotia mea, si fetita noastra de trei luni vor veni in Romania dupa meciul Stelei cu Valencia, si abia astept. Mi-e dor tot timpul de ele, as vrea sa le am langa mine permanent. De Sarbatori am fost acasa, la Minsk. A fost foarte frumos, dar foarte scurt. Ce sa-i faci, asta-i viata.
- Imi place mult sa joc baschet. Pana acum vreo cinci ani jucam destul de des, acum nu prea mai am timp. Ma mai antrenez la kick-boxing cu niste prieteni. In afara de sport... Imi plac filmele. Dar nu cu crime, ci filme care sa ma faca sa gandesc. Imi plac si comediile bune. Preferatele mele sunt filmele rusesti. Cred ca fiecare tara are mentalitatea ei, are spiritul ei. Mie imi plac actorii nostri, actorii rusi, mi se pare ca joaca mai mult cu inima. As vrea sa-ti spun care sunt filmele mele preferate, dar nu prea stiu sa le traduc titlurile. Ah, uite, o comedie pe care am vazut-o de cel putin cinci ori, un film de acum treizeci de ani, care se cheama "12 scaune". Un film excelent. Sunt mare admirator al lui Tarkovski si al regizorilor tineri care vin acum pe urmele lui, ii pastreaza stilul. Ce sa zic, mie imi place foarte mult cultura noastra ruseasca, este de mare traditie.
"Pentru tara mea, joc cu inima, nu cu mingea"
- Esti si portarul echipei nationale de fotbal a Belarusului, o performanta de exceptie... - Intr-adevar, si ea inseamna pentru mine foarte mult. De fapt, inseamna totul. La echipa nationala se joaca numai cu inima. Eu imi iubesc foarte mult tara si, daca n-as simti dragostea asta, n-as putea sa joc, n-as putea sa dau randament 100%. Pentru tara mea joc cu inima, nu cu mingea.
- Vasili, cum te vezi peste ani, cand vei fi terminat cu fotbalul pe teren? - Nu stiu ce se va intampla dupa ce ma voi retrage de pe teren. Numai Dumnezeu stie asta. Dar pot sa-ti spun ce ma vad in stare sa fac: cred ca voi putea fi antrenor de portari. Am si sansa de a lucra cu Walter Zenga, care a fost un mare portar si acum este un mare antrenor. Este foarte bine pentru mine sa fiu alaturi de Walter acum, sa invat cat mai mult de la el. Este un model pentru mine. In schimb, imi dau seama ca n-as putea sa antrenez ca el o echipa intreaga. Ma cunosc bine, stiu ca cel mai bun as fi daca as antrena portari, portari tineri, chiar copii.
- Mai ai si alte modele in cariera ta, in afara de Walter Zenga? Un idol?
- Nu am idoli. Nici in viata, nici in fotbal. Dar intre portari, am cate o preferinta in fiecare campionat de valoare al Europei: din Italia imi place Bufon, despre care cred ca este cel mai bun portar din lume, din Spania imi place Canizares, din Franta, Flavio Roma, iar in Anglia il admir pe Lehmann.
- Multumesc pentru timpul acordat, multa sanatate si mult noroc!
- Multumesc si eu foarte mult. Sanatate si mult noroc, cititorilor revistei "Formula As".
Foto: Petre Cojocariu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
