Cu nepotii si tanti Lina
- Cum ti-a venit ideea infiintarii unei astfel de trupe?
- Proiectul a fost inceput inca din 1977 cu Adrian Ilie, care acum e plecat in America, cu Mihai Stanciu si Cristi Ionita, acum la Metrock. Ne-a placut cum suna formatia, eram foarte entuziasti si eram toti uniti impotriva comunistilor. Pana sa scoatem un album, s-a spart insa trupa Iris si o parte din noi au plecat sa cante in ea. Fiecare a avut apoi alte trasee, asa ca proiectul Marfar a fost lasat deoparte. L-am readus la viata acum, intr-o noua componenta: Andrei Neamtu (chitara, producator), Dragos Pitaru (bas), Adrian Filipidescu (voce), Tonina Tarnosache (voce), Vali Neamtu (tobe), toti cinci nefumatori, daca va vine sa credeti.
- Vei renunta sa canti cu formatia Partizan acum, dupa lansarea albumului vostru?
- Deocamdata nu, pentru ca nu e nevoie. Formatia Partizan exista, chiar saptamana trecuta am avut un concert cu ea. Suntem cu totii prieteni, si colegii mei de la Partizan m-au ajutat in acest proiect.
- In Marfar canta si baiatul tau, Andrei Neamtu. Cum se lucreaza "in familie"?
- Foarte bine, eu nici nu simt ca e fiul meu, atunci cand lucram. El e si producatorul formatiei, a mixat, masterizat si produs Cd-ul. E priceput la sunet. A mai fost inainte chitarist la o formatie de pusti. Compunem piesele de obicei impreuna, iar versurile le fac eu. In tot cazul, nu-l tratez deloc special pentru ca e fiul meu.
- Cum ai structurat albumul?
- Albumul are trei etape: jocul, maturitatea si deznodamantul. In miezul albumului, am pus o sintagma tipic romaneasca: "Las-o, ba, ca merge asa!". Am plecat de la jocurile copilariei: V-ati ascunselea, Lapte gros, Adevar sau provocare, Baba oarba, Tara, tara, vrem ostasi. Fiecare piesa are o atmosfera unica. O piesa incepe cu o numaratoare. Altele au fragmente de viata introduse si suprapuse piesei. Am colaborat cu grupuri de copii, nepoti, am chemat-o si pe mama mea. Tuturor le-am dat mici roluri. Sunt foarte atras de teatru si eu cred ca asta este viitorul: un sincretism al artelor. N-as mai avea rabdare sa ma uit cum canta nu stiu ce solista o piesa de dragoste. Mie imi vine sa ma gandesc la altceva. E nevoie de un spectacol total, care sa-ti acapareze toata atentia pe mai multe planuri. Sa nu te lase sa respiri. Mintea publicului trebuie pusa la contributie.
- Exista vreo reteta ca o piesa sa prinda la public?
- Exista multe retete, la cat de diversificata e aria muzicala acum. Eu cred ca pentru a avea succes, o piesa trebuie sa urmeze ritmul poporului respectiv. Fiecare popor are un ritm dupa care ii bate inima. Ritmul romanesc e hora. Noi l-am folosit camuflat, chiar si in piese rock. Pe album, exista influente populare, lautaresti, dar si foarte mult rock si dance. Eu mai degraba as prefera pe cineva care nu are o voce exceptionala, dar care are mesaj. Cred ca e foarte important ca publicul sa se regaseasca in ceea ce canti.
- Cum ati colaborat cu Lina, femeia de serviciu?
- Eu lucrez la un club pentru copii, unde avem sala de repetitii, in cadrul Scolii nr. 26. Doamna Lina Utroiu este femeie de serviciu acolo. Ea este o tiganca mai in varsta si are o voce si o carisma extraordinare. E nemaipomenita! Am pus-o sa inregistreze, ne-am distrat, ne-am jucat si pana la urma am pus-o si pe Cd. Nu se astepta ea sa iasa vedeta. Inca nu-i vine sa creada ca e oprita pe strada sa dea autografe. Zice: "Nu pot, maica, acum, ca n-am condeiul la mine".
- Cam 4-5 ore. Dar eu sunt acolo aproape toata ziua. Cum reusesc sa ma trezesc dimineata, iau bicicleta si plec. Pedaland, ma mai gandesc la texte, imi mai vin idei de melodii. Dupa ce ajung, dau drumul la computer, revad inregistrari, ascult, structurez, compun. Mai vorbesc cu tanti Lina, ca mai am si pentru ea proiecte. Am deja 20 de idei noi. Daca as mai putea, as mai scoate un album acum. Dar trebuie sa am rabdare, inca nici nu l-am lansat oficial pe acesta. Acasa ajung foarte tarziu si nu ma culc pana pe la 2 noaptea, pentru ca imi place sa ma uit pe Discovery, cu motanul meu Holban, care e un animalut extraordinar. Se gudura pe langa mine si mi se suie in spate, cum intru in casa. Pe vremuri, pierdeam noptile studiind mutari celebre la sah. Acum nu mai am timp de hobby-ul asta si nici de pictura si desen. Dar, daca as avea timp, m-as face regizor...
- Cand putem vedea formatia Marfar in concert?
- Va invitam pe toti pe 27 ianuarie, la ora 20.00, la club "Escape", la lansarea oficiala a albumului "Las-o, ba, ca merge asa!". Va fi un concert foarte bun, va asigur. Avem doi solisti buni, fata si baiat, instrumentisti buni, nu mi-e frica sa apar cu ei nicaieri. Trupa s-a sudat foarte bine.
Cuvantul protagonistilor
- Andrei, cum a fost munca alaturi de tatal tau? Nu te-a inhibat personalitatea lui?
- Nici vorba. A fost o colaborare benefica. In primul rand, pentru ca avem o relatie speciala si ne intelegem bine, si in al doilea rand, pentru ca fiecare a venit cu ce-i lipsea celuilalt. Tatal meu are mai multa experienta decat noi toti, in schimb noi, tinerii, suntem mai motivati, mai energici si mai entuziasti si am ridicat trupa la suprafata. Am avut numai de castigat.
- Tanti Lina, va vine sa credeti c-ati facut atata valva in ziare? Cum va simtiti stiind ca apareti la televizor?
- Mie mi-a placut foarte tare sa lucrez cu d-l Vali. Ne-am simtit bine, ne-am distrat, dar asta trebuie sa ramana intre noi. In ultima vreme, prea au sarit ziaristii si fotografii pe mine, sa ma intrebe tot felul de lucruri urate. Vecinii sunt si ei curiosi si ma trag de limba. Asa ca, va rog, nu ma mai intrebati pe mine nimica, ca nu mi-a placut sa fiu chiar asa, in atentia tuturor. Nu sunt obisnuita cu asa ceva. Eu sunt o femeie simpla, serviciul meu e tot ce am acum, nu pot risca sa alerg dupa cai verzi.
Foto: Nova Music
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
