In fiecare octombrie, Mircea Albulescu aniverseaza un nou "inceput". O noua varsta a implinitei sale vieti si a superbei sale cariere actoricesti, care i-au adus admiratia a mii si mii de iubitori de teatru si cinema, fascinati de talentul bogat si inteligenta scaparatoare.
- Cu ce incepe aceasta toamna, scumpe maestre, o toamna in care impliniti 70 de ani?
- Ca de fiecare data, toamna "mea" incepe cu multe fructe Cu amintirea fructelor din preajma casei in care am copilarit, undeva, pe strada Libertatii la numarul 12. Ultima din randul de case care au scapat nedemolate. Era pe-aproape de locul pe care s-a aflat, pana acum vreo 20 de ani, Spitalul Brancovenesc Erau multe gradini pe-acolo, cu fructe de toate felurile, cu mere care incepeau sa fie numai bune de mancat Cu gutui aproape bune de pus pe dulapuri
- Cum erau cadourile pe care le primeati cand erati mic?
- Erau cadouri obisnuite. Jucarii, in general Dintre toate, imi amintesc de un ursulet mic cat o palma. Un ursulet de plus, fireste, bej-auriu, botezat Nicolaie. Era tare bun de rontait. Asa ca am tot rontait la el, pana cand mama l-a pus bine, deoparte, salvandu-l de la distrugere. Dupa un timp, dupa cateva zeci de ani, Nicolaie a fost preluat de fiul meu si apoi de nepotul meu. Mai primeam cadou si dulciuri, torturi facute de doamnele din familie Dar mie cel mai tare imi placea o prajitura anume, facuta de mama, o prajitura simpla, din coca simpla. Era cu gem de prune si ornata cu un fel de carouri din betisoare de aluat Era o minune! Se chema Linzertorte. Mama era frumoasa, era blonda, avea ochi albastri, era catolica de origine poloneza si - ca fata - o chema Dembinsky. Tata era roman, era ortodox, era un Albulescu, de unde si banuiala unora ca de fapt pe mine ma cheama Marcel Weissmann Ei bine, eu ma prapadeam dupa prajitura aia! Tata - dimpotriva! O privea pe mama cum dadea zor s-o puna la cuptor si-i zicea: "Stai asa! Mai da-mi un pahar de vin!"
- Si-acum, in acest rastimp al vietii dvs., cum e cu cadourile?
- Acum cea mai mare bucurie a mea este sa fac cadouri. E un sentiment care mi s-a acutizat odata cu trecerea anilor Pentru un om de varsta mea, singura sansa adevarata este ca mai imbatraneste cu o zi Asa ca ma bucur sa descopar in ochii celor dragi, ai copiilor din familia mea, mai ales, acea lucire pe care o da pofta de a desface pachetul cu cadouri Din pacate, stau prea departe de nepotelul meu, Vladimir. El locuieste la Targu Mures, la aer curat, printre lume civilizata.
- In stagiunea trecuta ne-ati oferit creatii memorabile: Bucsan - din Ultima ora, Karenin din Ana Karenina, George din Nebunia regelui George (spectacol prezentat in premiera la sfarsitul stagiunii). La ce "cadou" sa ne asteptam curand?
- Cadoul este unul foarte mare, in primul rand pentru mine! Este vorba despre un spectacol care va fi, cred, unul de referinta! Si anume Hamlet! Da, Hamletul lui Shakespeare, pus in scena la Nationalul bucurestean, de Felix Alexa. Cine va fi Hamlet? Hamlet va fi Florin Piersic junior. Iar eu voi juca doua roluri in aceasta capodopera. Voi juca "Intaiul Actor" si voi mai juca si "Intaiul gropar". Sunt roluri pe care mi le doresc cu inversunare si care ma vor pune la grea incercare
- Iar acum, de ziua dvs., ce cadou v-ati dori?
- Chinuri. Caut chinuri. Caut un regizor care sa ma chinuiasca!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
