Paul Buta

"Ma bucur enorm ca tinerii nu se mai duc la colindat in blugi si cu sapca".

Imbracat taraneste, cu opinci si caciula de miel, umbla prin lume, pe la targuri si expozitii, inveselind oamenii cu mastile lui. Actor de profesie, galateanul cu ochi albastri crede ca obiceiurile stravechi le apara oamenilor identitatea. L-am intalnit la Bran, la Targul Mestesugarilor Populari, inconjurat de un grup de americani ce stateau, cu rabdare, la coada, sa-i cumpere "dracii" si "babele"

Pe urmele lui Badea Cartan

- Va bucurati de mare trecere in targ. Toata lumea se opreste la mastile dvs. si, mai ales, turistii straini. Ati plecat si prin lume cu ele. Cum se explica succesul lor?
- Poate pentru ca eu nu fac doar expozitie cu ele, ci joc mastile, le cant, le fluier, pentru mine sunt vii. Anul trecut, am fost la Carnavalul de la Venetia, va spun cinstit, imi tremurau picioarele ca frunzele de stevie, ca eram in patria mastilor. Dar am biruit pana la urma, au venit o multime de oameni sa mi le vada, da se uitau si la mine ca eram in costum popular si-n ochinci, si toti veneau sa vorbeasca cu mine. Am tras o fuga si pan la Roma, pe urmele lui Badea Cartan, sa sarut si io opinca unui dac de pe Columna, numai ca n-am putut: e si cam inalta si era si in reparatii. La Venetia, cand ma vedeau cum sunt imbracat, credeau ca sunt in costum de carnaval, si eu le ziceam ca nu, ca-i national, si eram fericit sa le spun ca-i din Romania. Cat despre mastile venetiene, ele is numa de carnaval, adica alt rost nu au decat sa acopere fata, sa o ascunda, n-au alta semnificatie, pe cand la noi, masca traditionala este altceva. Adevarat, si la noi, in ziua de azi, masca e doar un decor de perete, dar in vechime avea semnificatii mitologice importante. Succesul mastilor facute de mine nu este succesul meu personal, este succesul mastilor romanesti traditionale. Eu nu fac decat sa le reamintesc oamenilor adevarata lor frumusete si semnificatie.
- Cum s-au nascut mastile?
- La inceput, mastile aveau un rol ritual. Ca sa fiu sigur ca nu gresesc, ca le fac ca-n vechime, am mers cu ele la o batrana foarte priceputa in datini. Mama Safta Caramalau din Fundeni. I le-am aratat si ea a zis ca-i bine, ca asa erau si in vremea tineretilor ei. Mi-a zis un lucru foarte important: sa pun o patlagica in loc de nas, ca in trecut mastile se tineau doar o zi, mai mult nu era bine sa le tii in casa. Dupa ce erau folosite, urma un ritual de distrugere a mastii. Si nu oricum, mai intai o bateau cu batele, in afara hotarului satului sau peste un parau. O bateau cu ghioagele si apoi ii dadeau foc. La Galati, in comuna Umbraresti, satul Floresti, existau doua masti funerare celebre, Baba si Mos, li se zicea Istoronia si veneau sa preia sufletul mortului, sa il duca dincolo, la stramosi. Inconjurau casa de trei ori, faceau haz de cei prezenti, faceau un foc mare pentru a alunga departe duhurile rele, sa nu se mai intoarca si sa mai ia inca un suflet din aceeasi gospodarie.
Masca asta de exemplu este Afurisitu. La noi se zice "masca de drac", dar de fapt nu e un drac, e o masca folosita sa-l alunge pe dracu si sa alunge duhurile rele. Cine poate sa il alunge pe Dracu? Cineva care-i mai urat ca el! Asa ca masca trebuia sa fie mai urata decat Dracu. Intra cu ea in cotetul de gaini, in cocina porcului, in grajdul vacilor, ca sa il sperie pe Necurat.
- Exista un secret la facutul mastilor? Detineti vreo reteta pe care o urmati cu strictete?
- Secretul nu tine doar de fabricarea in sine a mastii, ci de intelegerea ei: trebuie sa stii semnificatia ei originala. E adevarat ca trebuie sa faci mastile expresive, nu oricum: sa faci un Hlizit, pe Proasta sau Prostul satului, pe Drac, in functie de gradul sau: Sarsaila, Tartorul dracilor, Michiduta, Achiduta.
Mastile mele sunt facute numai din materiale traditionale: din panus, din impletitura de fasole, din gheare de pasare. Materialele folosite nu sunt intamplatoare. De exemplu, o masca de Baba sau de Vrajitoare trebuie neaparat sa aiba gheare de gaina sau de pasare, pentru ca se spunea ca "racaie pe gat", adica face vraji si descantece. Facea si de bine si de rau. De exemplu, se faceau farmece flacaului care nu voia sa se insoare, ca sa il "racaie pe gat" daca nu se ducea la iubita lui.
Cu timpul, fiecare masca a devenit un personaj si facea parte dintr-un teatru popular. In zona Galati, Capra era insotita de Baba, de Mos, de Hlizit, de Proasta Satului, de Tigan, de Tiganca. Obiceiul cu Capra nu era ca azi, doar un divertisment de genul: "Asta-i capra din Focsani/ Care vine sa ia bani". Capra avea un ritual intreg: cadea cand murea anul vechi, reinvia dupa ce o descantau. De exemplu, in timpul comunistilor, oamenii nu mai aveau voie sa descante Capra, asa cum era ritualul, ziceau ca ce e asta, superstitii burghezo-mosieresti. In schimb, textele spuse cu acel prilej nu s-au diluat atat de mult si, uneori, cantecele au fragmente neschimbate din vechime. Nimeni nu-si da seama ca anumite fragmente sunt foarte vechi, le asculti, iti plac, dar nu stii de unde vin. Cand se spune: "Unde joaca capra mea,/ Creste-nalta canepa./ Unde caprita joaca,/ Creste grau-n chiatra seaca". E vorba despre adevarata semnificatie mitologica a caprei, care dadea fertilitate pamantului. Textele n-au fost schimbate de comunisti. Au zis, asa cum erau ei cu mintea patrata, ca sunt niste versuri fara importanta.
- Deci, dupa ce a fost obiect ritual si inainte de a fi obiect decorativ, masca era personaj de teatru popular?!
- Toate mastile mele fac parte din alaiul traditional care mergea pe langa capra. Si capra putea sa aiba si 50 de masti pe langa ea. Fiecare masca are viata ei si in momentul in care ti-ai pus-o, devii personajul respectiv. Era un obicei, aici in Galati, care se numea Judecata Satului. Ritualul asta s-a pastrat chiar si in vremea comunismului si oamenii il faceau cu personajele din timpul lor. Bineinteles ca nu aveai voie sa te legi de tovarasu militian, de tovarasu primar. Dar obiceiul venea din vechime si se tinea a doua zi de Paste. Flacaii, dupa hora, se mascau: unul se imbraca ca Tata Marita, de care toti stiau ca ii cam betiva, altu se imbraca in flacaul care a fost prins in timp ce fura vitelul nu stiu cui. Relele de peste an erau incriminate public. Flacaii intrau in hora si incepeau sa se certe intre ei, dar ei de fapt isi spuneau adevarurile de peste an. Era singura zi in care puteau sa spuna orice, despre oricine, si nimeni nu se supara. Se legau inclusiv de popa satului. Daca era unu mai cu nasu rosu, caruia-i placea sprituletu si care mai tragea dupa slujba si vreo chindie, aia era ziua in care un flacau venea imbracat in popa, isi punea barba, facea din el un rol pe care il juca de se ducea buha-n sat. De-asta zic, ca cine purta o masca se identifica cu personajul respectiv, nu era masca facuta doar asa, sa o tii pe perete. Era o modalitate de a pastra in sat o moralitate si o igiena sociala.
- Dvs. sunteti si actor. E vreo diferenta intre rolurile de pe scena si cele jucate cu masca?
- Nu e nici o diferenta, ba chiar as spune ca de la masca s-a pornit spre scena. Si poate cu mastile, in sat, oamenii jucau mai bine, ca isi alegeau rolurile care li se potriveau, ceea ce nu e intotdeauna valabil pentru scena.
- In loc sa aveti o viata boema, de artist, preferati sa umblati prin sate si prin targuri. De ce? Renteaza?
- Financiar, nu sunt rau de paguba. Dar rentabilitatea poate fi si sufleteasca, si din perspectiva asta, pentru mine da, renteaza. Din pacate, Combinatul de la Galati a inglobat foarte multa forta de munca de la sate si banii i-au facut pe oameni sa devina mai pragmatici si au renuntat la obiceiuri. Mai sunt oameni care cunosc din obiceiurile stravechi, dar Galatiul e o zona ce nu a fost prea cercetata de specialisti, din pacate, si cred ca ar merita mai multa atentie. Aici se intalnesc trei rauri: Siretul, Barladul si Prutul. Dunarea nu e departe si existau comunitati de greci, de italieni, coborau moldoveni, si fiecare venea cu datinile si obiceiurile de acasa, asa ca intr-o singura zona, se pot descoperi multe datini diferite. Cu urbanizarile astea fortate, s-au pierdut din ele, dar sepot recupera. Eu incerc sa pastrez obiceiul asta al mastilor, sa strang si sa dau mai departe franturi ale trecutului care ma definesc. Daca dvs. nu ati sti cine ati fost si ce ati facut in urma cu cinci ani, cum v-ati simti? Sunt pasionat de folclor si pasiunea asta ma ajuta sa ma cunosc mai bine.
- Vi se pare ca traditia renaste in Romania sau oamenii sunt atrasi doar de exotismul obiceiurilor?
- E clar ca interesul pentru obiceiuri stravechi a crescut in ultimii ani si nu cred ca in joc e doar ciudatenia unor ritualuri stravechi. Oamenii isi cauta radacinile si identitatea. In 90, traditional insemna doar invechit, depasit. Acum, vin elevi de liceu si studenti si imi cer masti ca sa se duca sa le joace la prefectura, la patroni, dar duc cu mastile si colinde, si obiceiuri, traditie. Sunt unii care de sarbatori se imbraca din nou in costum popular, nu se duc in blugi, si io, cand ii vad, ma bucur enorm. Eu cred ca tinerii simt ca asta face parte din fiinta lor si nu se mai duc la colindat in blugi si cu sapca.
- Ce vreti sa faceti mai departe?
- Gandul meu acum ii sa fac o casa unde oamenii sa vina sa vada masti, da sa nu fie ca la muzeu, ci sa puna si ei mana sa faca. Inclusiv olarit, sa se murdareasca un pic pe maini. Cine vrea sa vina sa vada cum se face si sa incerce este binevenit. Am cumparat o casa si am batut-o cu pamant io singur, ca nu am avut bani, uitati-va la mainile mele. Ca daca ii vorba de bani se dau pentru agroturism si pentru facut vile pe malul lacului, unde nu se face agroturism in veci, da stiti cum e, esti in gasca, primesti, daca nu, nu. Nebunia mea asta este, folcloru. Am incercat sa fac rost de niste fonduri europene, da stiti cum e, ca pan la Dumnezeu te mananca sfintii. Vreau sa fac si o rasnita acolo, vreau sa aduc si singura moara de vant din judet, din satul Comanesti, construita de un mester lemnar. Si o sa ma strang si o sa fac eu, asa, incet, din banii mei. Daca oamenii vor vedea ca se poate, or face si altii la fel.

(Fotografii din arhiva personala)