Pelerinaj la Manastirea Nicula

In picioarele goale, la Maica Domnului


In urma cu peste 300 de ani, Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula a lacrimat timp de mai multe saptamani. Prezente in documente, marturiile celor care au vazut intamplarea acrediteaza existenta unui miracol. Ca este adevarat, o dovedeste si fervoarea cu care, an de an, in preajma marii sarbatori a Adormirii Maicii Domnului, praznuita la 15 august, pe drumurile Transilvaniei curg rauri de oameni, pelerini ai credintei, ce se-ndreapta catre Nicula, un sat aflat la marginea judetului Cluj. Fericiti sau necajiti, bolnavi sau sanatosi, saraci si bogati, impliniti sau disperati, toti sunt intariti si calauziti de nadejdea netarmurita in puterea facatoare de bine a Maicii lui Dumnezeu

Pelerinii sperantei

Vineri, 13 august 2004. Pe drumul care leaga Clujul de Gherla, intre Jucu si Rascruci, siruri nesfarsite de oameni, tineri, copii si batrani, merg desculti pe asfaltul fierbinte, cantand imnuri religioase, intr-o procesiune desprinsa, parca, dintr-un alt veac. Prin sate, la porti, localnicii ii imbie cu apa rece si fructe, cu putine merinde, imbarbatandu-i sa treaca peste oboseala cumplita a drumului si peste caldura nemiloasa ce-i urmareste de cand au plecat. In dreptul unei case cu fantana la poarta, cateva femei s-au desprins din multime, ca sa-si astampere setea. Asa am putut intra in vorba cu ele, afland ca se indreapta spre Manastirea Nicula, unde an de an, pe 15 august, se celebreaza sarbatoarea Sfintei Maria, strans legata de prezenta unei icoane despre care se crede ca face minuni. Pornisera de dimineata, din Cluj, si mai au cateva ceasuri bune de mers pana la Iclod, locul in care vor face primul popas de noapte. N-au stat prea mult la povesti si, ca sa pot afla mai multe amanunte, a trebuit sa ma alatur convoiului in fruntea caruia mergeau doi tineri ce purtau prapuri albi, infatisand chipul bland al Fecioarei. Profilata pe cer, Maica Domnului parea ca surade, cu marama usor fluturata de vant. Transpusi de imaginea ei si de cantecele melodioase pe care le intonau, pareau sa fi pierdut legatura cu realitatea, absorbiti de intensitatea trairii lor.
"O, Maicuta Sfanta,/ Te rugam fierbinte/ Sa ne-asculti de-a pururi/ Marea rugaminte./ Nu lasa Maicuta/ Sa pierim pe cale,/ Ca noi suntem fiii/ Lacrimilor Tale./ Ajuta-ne Maicuta/ Sa ne rugam mereu,/ Sa credem totdeauna/ Ca este Dumnezeu."

Turma si pastorul
"Asa cum faceau si stramosii lor, ardelenii
parcurg zeci de kilometri in picioarele goale,
pentru a o adora pe Maica lui Iisus"

Izvorate din sute de piepturi, imnurile religioase scoteau tot mai multi locuitori ai satelor pe la porti. Desi mai erau doua zile pana la sarbatoare, si multi kilometri de strabatut inca pana la Manastire, toti cei cu care am vorbit pareau sa aiba o mare bucurie de impartasit.
Cecilia Vladut a implinit 76 de ani. Este medic si pana la anii acestia a strabatut drumul spre Nicula de mai multe ori. Merge in stanga preotului, in pas vioi, care nu tradeaza deloc oboseala. E bucuroasa ca e intre cunoscuti si prieteni, intr-un asemenea moment, pe care-l asteapta tot anul. "Drumul acesta il facem catre Maica noastra a tuturor, catre Sfanta Maria, care Il tine in brate si-L arata lumii pe Pruncul Sfant, cel mai mare miracol si izvor nesecat al vietii. Ea este cea care se roaga pentru noi toti si pentru intregul pamant. Nu mi-e greu sa fac atata drum pe jos, nu simt oboseala, pentru ca stiu ca bucuria si implinirea pe care le traiesc sunt nemasurate. Trebuie sa-i multumesc in mod deosebit preotului nostru greco-catolic Dumitru Suciu, sufletul acestei actiuni, care in modestia ce-l caracterizeaza doreste sa ramana un anonim. Este un om cu mare har, un preot pentru toti credinciosii, un model de daruire si sacrificiu, dovada a acestui lucru fiind si faptul ca in fiecare an, numarul participantilor la pelerinaj e tot mai mare. Eu sunt acum cea mai in varsta si ma bucur ca in aceasta procesiune sunt si doua fetite, Alexandra, de 10 ani, si Cristina, de aproape 4 ani. E sigur ca fetitele acestea, ca si alti tineri participanti - sunt printre noi si liceeni, studenti si chiar straini -, nu vor uita degraba aceasta experienta inaltatoare, ca vor duce mai departe in timp traditia aceasta atat de draga ardelenilor, care, asa cum se intampla in fiecare an, parcurg si azi, la fel cum faceau stramosii lor, zeci de kilometri in picioarele goale, pe frig, caldura sau ploaie, pentru a o adora pe Mama lui Iisus. Atat timp cat voi putea, voi participa si eu la pelerinajele anuale de la Nicula."

Icoana care vindeca suferinta
"Vin sute de mii de oameni.
Se umplu dealurile si vaile dimprejur"

Cora Iacob nu este la primul drum spre Nicula. A mai fost si anul trecut si e bucuroasa ca a putut si in acest an sa se alature grupului de pelerini. "Vine multa lume la Nicula. Vin oameni din Salaj, Suceava, Mures, Maramures, din Cluj. Greco-catolicii vin pe jos, asa e traditia. Pornesc unii cu cate trei, patru zile inainte, ca sa ajunga la timp, sa prinda Prohodul Maicii Domnului. Dorm pe la oamenii din sate, care-i gazduiesc. Noi o sa dormim prima noapte la Iclod. Vom ajunge acolo peste cateva ore si vom intra in biserica, pentru slujba de vecernie. Din cate am auzit eu, la Nicula, de Adormirea Maicii Domnului, este cea mai mare adunare de oameni la o manastire din tara noastra. Vin sute de mii. Se umplu dealul manastirii si vaile dimprejur. Lumea vine la Icoana Maicii Domnului ca sa se roage. E o icoana facatoare de minuni. Vindeca si alina suferinta. Dar nu la oricine. Pe masura credintei fiecaruia. Iar daca crezi cu adevarat in puterea ei, nu se poate sa nu te alaturi celor care ajung la Nicula, la aceasta mare sarbatoare. Pentru multi, e greu pana se hotarasc sa participe prima data, apoi, in fiecare an, dorinta de a ajunge la Nicula creste, si pentru ei nu mai e sarbatoare, daca nu pot sa se roage la icoana facatoare de minuni."

Adoratie in iarba
"Cei care ajung la Nicula inconjoara
biserica veche in genunchi si in coate,
ca semn de dragoste fata de Maica Domnului"

Corina Jiman lucreaza la Libraria Universitatii clujene. Are douazeci si sapte de ani si este pentru a doua oara in pelerinaj la Nicula. Este ortodoxa si, cu toate acestea, vine in acest grup de greco-catolici pentru ca "ascultandu-l pe preotul Suciu, am inteles multe din lucrurile care inainte imi erau straine. Am simtit cu adevarat rugaciunea, importanta ei, puterea pe care o are daca e spusa din toata inima. Parintele nu face deosebire intre ortodocsi si greco-catolici. Pentru dansul toti suntem la fel, oameni care doresc sa devina mai curati, mai buni, prin rugaciune, prin smerenie, prin devotiunea si sacrificiul cu care suntem datori unii fata de altii si toti fata de Dumnezeu, fata de Maica Sfanta si fata de Iisus. Recunosc ca poate n-as fi participat la aceste pelerinaje, daca nu l-as fi ascultat pe parintele, daca nu as fi vazut cata rabdare are ca sa explice fiecaruia ce e de explicat, cata simplitate si modestie in comportament si cata putere de a trece peste nenorocirile care i-au marcat viata. Dumnealui este pentru noi un exemplu si pot sa spun ca suntem fericiti ca-l avem in mijlocul nostru, sa ne talmaceasca cele neintelese, sa ne ajute sa facem mai simplu si mai usor drumul rugaciunii si al smereniei. Noi vom ajunge la manastire numai sambata dupa-amiaza. Seara se va scoate icoana facatoare de minuni si va incepe seara de adoratie, slujba prohodului Maicii Domnului. Se vor citi si Molitvele Sfantului Vasile cel Mare si se va inconjura biserica de trei ori cu icoana in frunte. Stiti ca cei care ajung la Nicula inconjoara de trei ori biserica de lemn a manastirii in genunchi si in coate, ca semn al dragostei si pretuirii pe care o au fata de Maica Domnului. Toata noaptea de sambata spre duminica se vor canta imnuri, se vor spune rugaciuni, iar duminica dimineata, credinciosii vor asista la Liturghia arhiereasca, slujita de I.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului. E pacat ca, uneori, in ultimii ani, certurile dintre greco-catolici si ortodocsi au umbrit sarbatoarea aceasta, atat de mare si frumoasa. Icoana Maicii Domnului, facatoare de minuni, nu poate fi doar a unora dintre noi. Maica Domnului este Maica noastra, a tuturor. Ar trebui lasate la o parte ambitiile si orgoliile si ar trebui sa ne rugam mai mult pentru liniste si intelegere intre noi si pentru pace in lume."

Cruci de lemn, legate cu spice, si tricolorul
"Rugaciunea e mai puternica, atunci cand suntem mai multi"

Elena Motantan a mai fost la Nicula si de fiecare data este tot mai uimita de numarul mare de oameni care ajung acolo la aceasta sarbatoare: "Oamenii vin de peste tot, din judetele vecine, cu preotul lor in frunte. Poarta steaguri albe, flori, cruci de lemn, pe care sunt legate spice de grau si tricolorul. Cat timp asteapta la manastire, canta si se roaga. Sunt acolo multi preoti. Unii spovedesc sau cumineca, impartasesc sau fac slujbe de maslu, altii le spun enoriasilor despre viata Sfintei Maria sau despre icoana facatoare de minuni. Nu poti sa uiti imaginea atator oameni care se roaga impreuna. Eu cred ca si rugaciunea e mai puternica atunci cand sunt mai multi. Pe intuneric, la lumina lumanarilor, in ploaie sau frig, cei care ajung la icoana facatoare de minuni nu mai simt nici o greutate. Parca cineva iti ia toata oboseala si necazul sau grija, ca si cum ti-ar lua o haina de pe umeri. Daca ai vazut-o o data, icoana te atrage sa mai mergi s-o vezi. Nu cred ca m-as simti bine daca as lipsi de la aceasta sarbatoare. Toti avem pacate, mai mari sau mai mici, mai greu de dus sau mai usor de iertat, si drumul acesta este ca un drum al pocaintei, al regretului, al parerii de rau pentru cele gresite. Nici un sacrificiu nu este prea mare atunci cand e vorba sa dobandesti mantuirea, si o suta si ceva de kilometri, drumul dus-intors de la Cluj pana la manastire, poate fi o Golgota pentru fiecare dintre noi, care sa ne aduca aminte, an de an, de patimile celui care a suferit pe cruce".

Cantecul neintrerupt
"M-am rugat la icoana si cand
a fost ascunsa de comunisti"

Pe Aurica Man din Iclod am intalnit-o in apropierea bisericii din satul ei, asteptand, alaturi de alti iclodeni, grupul de pelerini de la Cluj. "In seara asta ii vom primi pe cei de la Cluj la noi in biserica si ne vom ruga impreuna cu ei. Pe cei care sunt mai batrani ii vom caza la casele noastre, cei mai tineri vor ramane in biserica si vor canta sau se vor ruga pana dimineata, cand vor merge mai departe. Mai demult, in saptamana dinaintea Adormirii Maicii Domnului, treceau carutele pline de oameni veniti din toate partile. Carutele erau impodobite frumos cu flori si stergare, cu toluri tesute in razboi si mergeau catre Manastire. Oamenii purtau portul popular si cantau cantece religioase tot drumul. Daca unii oboseau, incepeau ceilalti cantecul. Faceau cu randul, pentru ca sa nu se intrerupa cantarea deloc. Seara, fiecare caruta se oprea la cate o gazda, unde innoptau toti. Era o mare cinste pentru cel care avea in gazda oameni veniti la "prosetie", adica procesiune, cum se zicea pe atunci. Parca erau mai frati atunci oamenii si parca nu era atata mandrie in lume. Asta se intampla inainte sa vina comunistii. Eu am implinit acum optzeci si sase de ani si am fost la Nicula de cand eram tanara, ca sa ma rog la icoana Maicii Domnului. M-am rugat gandindu-ma la ea, inchipuindu-mi-o doar, si atunci cand a fost ascunsa, sa n-o ia comunistii, cand au inchis manastirea. Acuma nu mai am putere sa ma duc pana acolo, nu mai pot sta in picioare mult timp, dar ii ajut pe altii la drum. Ii gazduiesc pe cei care vin de departe si, dupa ce pleaca, ma tot gandesc la ei si ma rog. Eu cred ca cel mai frumos lucru care se poate face la sarbatoarea asta este sa te prezinti in fata Preacuratei cu sufletul curat, prin rugaciune, spovedanie si post. Numai asa rugaciunea cu care te duci la icoana se implineste. Numai asa vorbele si gandul tau deschid portile cerului. Ce-as putea sa va mai spun eu, la anii mei? Eu zic ca e bine sa te rogi mereu, ca sa-ti dea Dumnezeu rabdare si putere sa treci fara pacate peste fiecare zi."
I-am lasat pe pelerinii clujeni sa mearga mai departe, cantand, inspre Nicula, insotiti de urarile si incurajarile celor care ii asteptau la fiecare poarta pe langa care treceau. Marturisesc acum ca sunt fericita ca i-am intalnit, pentru ca am inteles de la ei ca oricat de intunecate par uneori drumurile si planurile vietii, oricat de amenintatoare intamplarile politice si economice, oricat de nesigure promisiunile mai marilor lumii, cata vreme tot mai multi oameni se indreapta spre altare ale credintei, speranta nu este pierduta.

Din istoria Icoanei Maicii Domnului
facatoare de minuni de la Nicula

Manastirea Nicula se gaseste in comuna Fizesul Gherlei, la 7 km de Gherla, in judetul Cluj. A fost infiintata de pustnicul Nicolae, care a vietuit prin partile acelea pe la 1326. Biserica a ars de mai multe ori si a fost reconstruita in 1552, 1700, 1712. In 1973, biserica de lemn, construita in stilul bisericilor maramuresene, a ars. Atunci a fost adusa la Nicula o alta biserica de lemn, care dateaza din anul 1770, din satul Top, judetul Bistrita-Nasaud. Manastirea adaposteste Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului, pictata la 1681, de pictorul Luca din Iclodul Mare. Icoana este pictata pe lemn de brad si este intarita cu doua cingatori de brad. Intre 15 februarie si 12 martie 1699, se spune ca icoana a lacrimat. Exista mai multe insemnari ale unor martori care au asistat la acest miracol, printre ei fiind si un grup de ofiteri si soldati romano-catolici din "Regimentul de cavalerie Vasas al Mariei Sale Craiesti de Hohenzollern". Evenimentul a fost consemnat si de Conventul din Manastur. Guvernatorul Ardealului, Sigismund Kornis, a luat-o si a dus-o la castelul sau din satul Benedic, pentru a o putea reproduce. Se spune ca guvernatorul ar fi trimis-o chiar la Viena, pentru a putea fi adorata si de catre membrii familiei imperiale habsburgice. Dar satenii din Nicula au fost la un pas de a se rascula pentru a-si aduce inapoi icoana, si atunci icoana s-a intors din nou la manastire.
Atat de puternice au fost dragostea si credinta in puterea acestei icoane, incat in Nicula si in satele din jur, tot mai multi mesteri au inceput sa picteze icoane. Icoanele Scolii de pictura de la Nicula sunt renumite in toata lumea pentru simplitatea lor, pentru precizia desenului, pentru culorile vii.
In 1767, Papa Clement al Xiii-lea a emis un decret prin care acorda iertarea pacatelor (indulgenta plenara) tuturor acelora care mergeau in pelerinaj la Nicula.
In 1928, indulgenta a fost recunoscuta si de catre Papa Pius al Xi-lea, care a acordat Niculei statutul de sanctuar marian, fiind printre cele mai importante locuri de pelerinaje din intreaga lume catolica.
In 1936, cardinalul Iuliu Hossu a incredintat icoana calugarilor greco-catolici din ordinul Sfantului Vasile cel Mare, care au pus-o in altarul din lemn de tei, unic in lume, al bisericii ridicate in 1884, langa bisericuta veche din lemn. In 1948, manastirea greco-catolica a fost inchisa, iar staretul, egumenul Leon Man, arestat, inchis si ucis de comunisti, in inchisoarea de la Gherla. Fostul ingrijitor al manastirii a luat icoana si a ascuns-o, zidind-o intr-un perete al casei sale. Inainte sa moara, in 1964, i-a marturisit taina staretului manastirii ortodoxe, numit intre timp in vechea asezare monahala. Icoana a fost luata de comunisti la cateva zile dupa ce a fost adusa la manastire. La rugamintea episcopului ortodox de atunci, a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj.
In 1991, a fost restaurata de catre specialisti ai Muzeului de Arta din Cluj, dar din pacate, a fost distrusa in mare parte pictura originala. Dupa restaurare, icoana s-a intors la Nicula.
Icoana a fost in ultimii ani disputata atat de greco-catolici, cat si de ortodocsi. La sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august, se face, an de an, cel mai mare pelerinaj de la noi din tara. Sute de mii de credinciosi, greco-catolici si ortodocsi, merg la Nicula, pentru a se ruga, cei mai multi pe jos, asa cum cere traditia.
Exista multe marturii ca s-au petrecut miracole si vindecari in prezenta icoanei si ca urmare a rugaciunilor necurmate catre Maica Domnului. La Nicula se construieste acum un centru ecumenic care va aduce, poate, linistea si pacea in jurul acestei icoane.


(Fotografiile autoarei)