Documentul unei vieti:
Maria Tanase -
evocata de Gaby Michailescu
L-am intalnit acum cateva zile pe domnul Gaby Michailescu, o adevarata legenda din lumea artistica, omul care, la cei nouazeci si trei de ani impliniti, este, pe drept cuvant, o enciclopedie a vietii culturale romanesti din ultimul veac. Gaby Michailescu a fost impresarul unor mari artisti. Iancu Brezeanu, Maria Tanase, Grigore Vasiliu-Birlic, Amza Pellea sunt doar cativa dintre cei pe care "maestrul" Gaby, cum era numit intre confrati, i-a insotit de-a lungul carierei pe multe din scenele tarii. Povestile si intamplarile pe care le-a trait alaturi de acestia, de-a lungul sutelor de turnee (42 numai cu Maria Tanase) tinute in cele mai indepartate orasele si targuri provinciale, se regasesc in cele sapte volume pe care Gaby Michailescu le-a publicat deja si, cu siguranta, si in celelalte manuscrise care asteapta lumina tiparului.
Maestrul Gaby este astazi la fel de neobosit si de vioi, de curios si dornic de noutati ca in anii in care casa lui era vagonul de turneu. In camaruta modesta in care se adaposteste acum (dupa ce-a stat cu domiciliul fortat la Dumbraveni, iar comunistii i-au luat casa din Cotroceni si l-au arestat pentru vina de a-i fi luat un interviu poetului Radu Gyr, dar si pentru a-l face sa vorbeasca despre artistii pe care-i insotea), camaruta cu pereti tapetati de fotografii si afise de spectacole, am fost alaturi de domnia sa intr-un moment de mare bucurie: aparitia ultimului sau volum : "Maria cea fara de moarte"" (Editura Eikon). Gaby Michailescu publica acum, la patruzeci de ani de la trecerea ei in nefiinta, amintiri despre Maria Tanase, "marea doamna a milenarului cantec romanesc", pe care a insotit-o in turnee prin toata tara si de care a fost alaturi, ca impresar si prieten devotat, pana in ultima clipa a vietii ei.
E o mare bucurie citirea acestei carti. Fostul cronicar dramatic al ziarului Universul, absolvent de Litere al Universitatii bucurestene, unde a fost coleg cu Eugen Ionescu, absolvent de cursuri teatrale la Paris, unde l-a cunoscut si s-a imprietenit cu Jean Georgescu, a cochetat el insusi cu scena, jucand o vreme la Teatrul Rotschild de pe malul Senei. Din acest motiv, toate amintirile si observatiile lui despre oamenii deosebiti pe care i-a cunoscut si indrumat pe scena sunt cu atat mai pretioase, venind din partea unui profesionist. Bucurie este si intalnirea cu Maria Tanase, "eterna pasare maiastra a cantecului romanesc". Portretul pe care maestrul il face interpretei este tulburator. Descoperim o Maria Tanase neobosita atunci cand e vorba de a-i bucura pe altii cu glasul ei, capabila sa doneze toate incasarile unui spectacol pentru repararea salii de teatru in care a cantat, descoperim o Maria Tanase care, pentru a da o lectie celor din jur, spala singura camasile tuturor instrumentistilor care o acompaniau si cumpara cate douazeci si cinci de pulovere pe care le imparte femeilor de pe strada, in localitatile in care avea concert. O Marie care paraseste mesele simandicoase de dragul lautarului Limba, pe care-l asculta ceasuri intregi si de la care invata armonii si refrene de neuitat, Maria care strabate uneori drumuri lungi, prafuite, pentru a-i bucura cu cantecul ei pe cei necajiti; o Marie care, dupa cate-o noapte petrecuta in lupta cu plosnitele si paturile tari ale hanurilor provinciale, poate sa cante dumnezeieste, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, prinzand in vraja si magia cantecului ei, pentru multa vreme, sute de oameni. E un personaj tulburator, construit din contraste, care a ars pentru altii si n-a vrut pentru sine decat o rochie alba, in care sa fie dusa pe drumul de veci, si o perna umpluta cu petale de trandafiri care sa-i reaminteasca de copilaria petrecuta in Livada cu duzi. Maria Tanase, fata gradinarului oltean venit la Bucuresti sa faca avere din vanzarea de flori, si Gaby Michailescu, baiatul lui Elie Michailescu, absolvent al Conservatorului national de muzica si declamatie de la Paris, sunt, de fapt, personajele acestei carti. Ea, in prim-plan, in lumina reflectoarelor, asa cum era obisnuita; el, discret, modest, indatoritor, nobil, ca un cavaler medieval, in umbra ei.
Otilia Teposu
Pop-rock
Toti adolescentii viseaza sa aiba "toale de firma", dar, daca nu au bani pentru asta, pot avea... muzica de firma. Firma este o trupa care face o muzica de foarte buna calitate, o fuziune de rock, blues, cu influente de jazz si funk, iar primul ei album, intitulat in mod original "La Orbire", a fost lansat de curand. Cu o tenacitate de laudat pentru varstele lor, membrii trupei - liX, Rocca, Lama si Burcas - si-au creat un stil unic, netributar nici unui curent autohton, chiar daca n-au trecut decat doi ani de cand s-au adunat sub aceasta... firma. Videoclipul de debut, facut dupa piesa care da titlul albumului, "La Orbire", a ajuns pe primul loc in topul romanesc de la Mcm, pe vremea aceea. Tehnica rafinata a chitaristului, ritmul pasional al bateristului Sorin Burcas, orchestratiile originale ale lui liX si vocea, cu un timbru inconfundabil, a lui Rocca, fac numele si renumele Firmei. In acesti patru nonconformisti a avut incredere Intercont Music, casa producatoare a primului lor album. Muzica trupei se adreseaza celor in cautare de repere autentice in lumea rock-ului, iar generozitatea acestui stil, libertatea de exprimare si imaginatia necenzurata fac piesele de pe acest album sa aiba parte de orchestratii complexe si versuri netrucate. De compozitie si orchestratii se ocupa liX, iar Rocca face versurile, o alta marca a trupei. Profunde, filosofice, pesimiste si chiar nihiliste pe alocuri, reflecta dezamagirea si lipsa de orizont a tinerei generatii. Rocca este Daniel Marius Stoicea, el a studiat pianul doi ani, dupa care au urmat alti doi ani de canto si marturiseste ca, daca n-ar fi facut muzica, acum ar fi jucat la Real Madrid si ar fi marcat "goluri artistice". Din cand in cand, se rasfata singur cu whisky sau tigari de foi. Despre el spune ca este determinist si ambitios, pasionat de tot ce inseamna multimedia, dar si dupa filosofie. Alexandru Donciu (liX) este mandrul posesor al unei chitare Washburn Billy-T, al unui amplificator Avt50 si al unui procesor Boss Gt-3, cu ajutorul carora spera sa poata egala intr-o zi performantele lui Clapton, Hendrix, Vai sau Satriani! Ii plac Led Zeppelin, Radiohead, Depeche Mode si filmele lui John Malkovich. Robert Enache (Lama) e innebunit dupa pisicute - pe motanul lui il cheama Luke - si dupa jocul Counter Strike, la care se declara imbatabil. Isi doreste sa poata schimba modul in care este perceputa muzica la acest inceput de secol. Cum? Infiintand o scoala de chitara. Sorin Burcas si-a inceput cariera de tobosar batand in carti si canapele. Hobby-uri: muzica - Metallica, Led Zeppelin, Deep Purple, Black Sabbath, Pink Floyd - si Internetul. Ii plac masinile Lamborghini, brunetele si cateaua Lassie, cainele sau, un ciobanesc pitic intorcator de oi. Ca o informatie de ultima ora, aflam ca celor patru li s-a adaugat un absolvent al Conservatorului din Cluj - Dominic, mai vechi colaborator al trupei. Sorin Burcas, care ii lasa locul lui Dominic la tobe, nu are decat cuvinte de apreciere pentru noul coleg: "Dominic este un instrumentist desavarsit in ceea ce priveste tobele si percutia, el ocupandu-se de acestea de peste zece ani. Se simtea nevoia prezentei lui in trupa. In ceea ce ma priveste, ma voi intoarce la dragostea mea mai veche, pianul. Acest lucru va ajuta Firma sa-si defineasca sound-ul in concerte, multe din piesele de pe albumul nostru avand orchestratii complexe, care contin parti de keyboards si sampling-uri".
Infiintata din 2001, trupa poate fi ascultata in cateva dintre cele mai cunoscute cluburi bucurestene si a avut de curand un concert de zile mari, intr-un club din Regie, unde s-au adunat toti tinerii bucuresteni care aveau chef de o distractie pe cinste, macar ca sa-si scoata parleala pentru faptul ca n-au plecat, inca, in vacanta.
Corina Pavel
Firul scurt
Festival International de dans
Cea de-a doua editie a Festivalului International de Dans "BucureEsti.Vest" se va desfasura la Bucuresti, in perioada 25 septembrie - 18 octombrie.
Festivalul din acest an se va deschide cu cea de-a doua editie "Balkan Dance Platform", un proiect coregrafic bienal itinerant, la care vor participa peste 20 de coregrafi din Bulgaria, Grecia, Macedonia, Serbia si Muntenegru si Romania; si-au anuntat participarea artisti si directori de festivaluri din Franta, Germania, Sua, Italia etc.
Patru coregrafi din New York au fost invitati sa prezinte spectacole si sa conduca ateliere de dans destinate tinerilor dansatori si coregrafi romani. Programul festivalului mai cuprinde coproductia romano-britanica "Lume", realizata de Charles Lineham, in colaborare cu dansatori si coregrafi romani, pe muzica lui Alexandru Balanescu, precum si spectacole ale unor companii de dans din Elvetia, Franta, Cehia si Spania. Festivalul va prezenta in premiera "Stars High in Amnesias Sky" sub semnatura lui Mihai Mihalcea & Solitude Project.
Spectacolele de dans vor fi prezentate pe scenele Teatrelor "Bulandra" si "Odeon", Centrului Cultural European si a Casei de Cultura "Nicolae Balcescu", serile de film au fost programate la Institutul Francez si la Goethe Institut, atelierele de dans, la Casa de Cultura "Nicolae Balcescu", iar expozitia de fotografie "German Dance Theatre Today" va fi prezentata in foaier la "Odeon" si la "Bulandra".
Festivalul este organizat de Fundatia Proiect Dcm in colaborare cu Primaria Municipiului Bucuresti, Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucuresti ArCuB, Teatrul "Bulandra" si, bineinteles, Teatrul "Odeon", care ne-a obisnuit deja cu exceptionala serie "Dans la Odeon", initiata de genialul dansator si coregraf Razvan Mazilu.
Claudiu Ionescu
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
