Un miracol adevarat: Rugaciunea
Un semn ceresc
Binecuvantat sa fie Domnul, ca si-a aratat in chip minunat indurarea fata de mine. M-a scos din groapa distrugerii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii.
Era in februarie 1993, cand m-am prezentat la Fundeni intr-un stadiu avansat de cancer mamar. Cum m-a vazut, doctorul mi-a spus: "Maine te operam. Nici o zi de amanare". M-am speriat si am refuzat, am plecat acasa, cu promisiunea ca ma intorc foarte curand. La scoala ma asteptau 45 de copii in clasa intai, printre ei fiind si baiatul meu. Mi-am continuat serviciul, am tinut chiar si o lectie deschisa la comisie, iar dupa incheierea anului scolar am plecat acasa la parinti, unde ne petreceam de obicei vacantele. Operatia o amanam, nu constientizam pericolul care ma pastea. Durerile se inteteau, tumora crestea, ganglionii ma ardeau cumplit. M-am prezentat la operatie abia in luna octombrie. Mi-au facut mastectomie totala, iar rezultatul examenului histo-patologic era urmatorul: carcinom... grad histologic 3. Peste trei saptamani, eram externata cu trimitere pentru radioterapie si chimioterapie. Dupa operatie ma simteam mult mai bine, scapasem de o mare greutate, de dureri, ganglionii au fost extirpati. Dar greul abia incepea. In noiembrie, m-am prezentat la Oncologie, in Brasov, pentru a incepe tratamentul. Am facut prima doza de citostatice fara sa banuiesc ce ma astepta. Au urmat ore de chin groaznic, mi-au facut perfuzia la ora 17 la spital, dupa care am plecat acasa. Cum am intrat in casa a inceput raul, m-am luptat intre viata si moarte pana a doua zi la ora 9. Nu se poate descrie in cuvinte acea stare. La cateva zile, mi-a cazut tot parul, aratam ca o stafie, puterile imi scazusera, cei din jur imi plangeau de mila. Dupa o luna de zile, trebuia sa ma prezint la urmatoarea doza de citostatice, dar le-am refuzat, am refuzat si radioterapia, era prea dur tratamentul pentru trupul meu vlaguit de boala. Ce a urmat nu este altceva decat lucrarea lui Dumnezeu. Mi-a cazut in mana cartea dr. Ernest Gnter, "Comorile stiintei privind sanatatea", iar pe prima pagina am citit un verset din Ioan: "Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile sa-ti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca cum sporeste sufletul tau". O citeam cu atata sete, iar in mintea mea s-a trezit dorinta de a lupta cu raul din trup si din suflet. Am inceput sa tin post cu apa cate doua zile, iar dupa Sarbatori am inceput regimul cu sucuri de legume, pe care mi le faceam singura. Nu mi-a fost usor, dar cu fiecare zi ce trecea eram convinsa ca raul va fi invins. Am continuat asa pana la 1 martie, cand am inceput cura cu apa distilata, dupa care m-am simtit iarasi rau.
Chiar in acea zi, a aparut in viata mea o fiinta care nu s-a speriat de starea in care eram, ci, cu o voce blanda, a inceput sa-mi vorbeasca despre dragostea lui Dumnezeu, despre bunatatea Lui, despre puterea rugaciunii. Zilnic venea si ma incuraja, imi citea pasaje din Biblie, unde se spunea clar sa credem in promisiunile lui Dumnezeu si vom fi ajutati. Usor, usor, patrundeam in tainele Bibliei, momente in care frica de moarte disparea. In doua saptamani am fost complet restabilita, incepeam o viata noua, ma nasteam a doua oara. Cand veneau peste mine stari de indoiala, citeam psalmii si indata ma intremam. Dupa ce am mai primit putere, m-am dus la biserica. Era Postul Pastelui si se savarsea Maslul cu 7 preoti la biserica din cartier. Participand si eu la aceasta taina, am avut o traire deosebita, nu ma mai recunosteam, am plans in hohote cat a tinut slujba, simteam o usurare in suflet. Am inceput sa merg mai des la biserica - plangeam mult.
In aprilie, am plecat la parinti, la tara. Eram inca slabita, picioarele imi tremurau. Am iesit si eu in gradina, unde mama sapa, si am stat la soare. Mi s-a facut rau, soarele era destul de puternic. A trebuit sa stau la pat. Se faceau pregatirile de Pasti, iar mie imi era foarte greu sa vad ca cei din jur isi vad de treburile lor, iar eu eram pedepsita. Nu puteam suporta situatia in care eram si am avut o iesire, de i-am speriat pe toti din casa. Am sarit din pat, m-am pus in genunchi, a venit si baiatul langa mine si am inceput sa strig si sa chem ajutorul lui Dumnezeu. Strigam si plangeam, plangea si baiatul si se ruga. Noaptea, cand am atipit o clipa, ca de dormit nu puteam, am vazut o lumina mare, din cer, care s-a intins pana la pamant. Am inteles ca acea lumina era raspunsul la strigatele mele. Din acel moment, am stiut ca sunt pe drumul cel bun. Ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu. Am continuat cu regimul de cruditati si dupa sase luni de pensionare, m-am intors la scoala. Minunea se infaptuise.
Inchei scrisoarea cu un indemn luat tot din Biblie: "Lepadati de la voi toate faradelegile prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou! Pentru ce sa muriti?". (Iezechiel 18/31)
Ileana Druga - str. Tampei nr. 6, bl. A1A,
sc. B, ap. 8, Brasov
La Manastirea Cernica
Pentru intaia data, lacul Cernica... Drumul lung printre brazii incarcati de beteala rece a ninsorii nu se mai sfarsea. Paseam cu speranta, strangand in palma mana baietelului meu. Dintr-o data, toaca a inceput sa transforme pasii nostri in rugaciune. In fata noastra, impunatoarea biserica a manastirii parea sa opreasca prabusirea cerului pe pamant. Ne-am oprit in dreptul raclei Sfantului Calinic. Inaintea noastra, un calugar inalt, smerit, intampina Vecernia cu metanii grele, cu fruntea pana la pamant si abia murmurand: "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul. Doamne Iisuse, fiul lui Dumnezeu...". "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu..."
Impreuna cu ceilalti credinciosi din biserica, dupa ultima rugaciune inaltata de glasurile neumane ale celor cativa calugari invaluiti in fumul de tamaie de la cadelnitele argintate, ne-am indreptat spre chiliile de oaspeti. Zapada prea abundenta si frigul ostenitor ne smereau sufletele.
Eram fericiti ca aveam macar un acoperis sub care sa ne plecam capul pana in zori. La ora 5.30, incepea slujba cu citirea Acatistului Sfantului Calinic, asa cum spuneau cei multi cu care trebuia sa impartim spatiul prea stramt al camerei. Am sarutat copilul. Marturisesc ca imi era putin teama. Erau fel si fel de oameni, unul mai bolnav decat altul, cu manifestari din cele mai terifiante.
Copilul a adormit imediat. Cineva a stins lumina si curand nu se mai auzea nimic, nici murmurul rugaciunilor disperate, inaltate de pe pamant catre cer. Aproape nu se mai putea respira. M-am ridicat usor si am deschis un ochi de geam. Avusesem noroc. Era deasupra patului nostru si nu mai riposta nimeni. Aerul rece parca mi-a deschis ochii. Chiliile de oaspeti erau amplasate chiar in cimitir. Printre crucile albe, printre crengi de sticla curgea intruna, linistita, apa lacului Cernica... Si departe, peste ape, in racla impodobita de jur imprejur cu cruci argintate, se odihnea Cuviosul Calinic. Incercasem sa-mi amintesc rugaciunea calugarului: "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa. Amin". Nu stiu cand a trecut noaptea, care parea a nu se mai sfarsi, dar orele diminetii ne gasira ingenuncheati langa aceeasi racla a sfantului, unde calugarul citea: "Bucura-te, Sfinte Calinic, de Dumnezeu purtatorule!". Dintr-o data, usile altarului s-au deschis, si spre multa bucurie a tuturor, parintele Ilarion Argatu si-a facut aparitia in biserica. Eram destul de departe... Se asezase in mijlocul oamenilor, cu o cruce mare de lemn in mana dreapta si cu o legatura de busuioc, in stanga. "Ce pacat ca nu putem ajunge la el", mi-am spus. In aceeasi clipa, ca un raspuns unic si irepetabil, ochii parintelui mi-au strapuns inima. Ma vazuse, era atat de aproape de noi... Imi stia suferinta. La sfarsitul Maslului a trimis o boare de agheasma spre noi. Mi-am facut semnul crucii si am plecat. Uitasem de mana copilului. Doar acasa, la baie, am observat ca era asa ca inainte, neatinsa. Unul dintre miile de miracole petrecute la Manastirea Cernica se implinea sub ochii mei.
Ina Vladescu - str. Drumul Taberei nr. 59A,
bl. 727A, sc. A, ap. 25, sector 6, Bucuresti
Rugaciunea de 7 zile
Sunt o veche si pasionata cititoare a revistei "Formula As" si profit de rubrica "Un miracol adevarat: Rugaciunea" pentru a va impartasi cateva dintre experientele grele ale vietii mele, pe care le-am biruit prin credinta, mai exact prin rugaciune, facuta insa intr-un anumit fel, pe care il stiu de la bunica mea.
Totul se petrece acasa, in fata icoanelor pe care presupun ca fiecare le are. Mai intai, mi-am procurat o carte de rugaciuni, sapte lumanari de la biserica, marime obisnuita, putina tamaie si, daca e posibil, si agheasma. Am insemnat in calendar ziua de luni din prima saptamana, apoi ziua de marti din a doua saptamana, ziua de miercuri din a treia si asa mai departe, pana la ultima zi din cele sapte saptamani alese de mine, care este duminica.
M-am pregatit sufleteste, am taiat in trei parti egale prima lumanare din cele sapte, am tamaiat si stropit cu apa sfintita prin camere. In acele zile insemnate se tine post negru, nu se mananca nimic, nu se bea, se evita orice discutie neplacuta, se fac doar fapte bune si fara a le scoate in evidenta.
Deci, ne asezam in genunchi in fata icoanelor, ne legam la cap cu o basma ca la biserica, aprindem unul din acele trei capete de lumanare, il fixam pe un suport si incepem sa ne rugam, citind din cartea de rugaciuni, daca nu le stim cumva pe de rost, pana se termina de ars mica lumanare. Dupa ce am terminat rugaciunile, incepem sa-I rugam pe Dumnezeu, Maica Domnului si Iisus Hristos sa ne ierte toate greselile, apoi ne rugam sa ne ajute sa scapam de toate relele, sa ne insanatosim, sa realizam ceea ce ne-am propus sau tot ce ne framanta si ne doare. In tot acest timp, se fac cel putin sapte matanii sau de trei ori cate sapte - dupa posibilitati.
La pranz, adica in jurul orei 12, aprindem al doilea segment de lumanare si repetam tot ce am facut in acea dimineata.
Seara, dupa ce apune soarele, nu ne grabim pana nu se intuneca, chiar daca nu mai putem de foame, aprindem ultimul segment de lumanare, repetam rugaciunile, numirea dorintelor, mataniile si Ii multumim lui Dumnezeu ca ne-a ascultat ruga si ne-a ajutat sa trecem cu bine aceasta zi deosebita. Apoi putem lua cina, fara lacomie si cat mai usoara.
Urmeaza ziua de marti din saptamana viitoare etc.
Pentru aceasta metoda de rugaciune care inseamna pana la urma o spovedanie, o impacare cu Dumnezeu, trebuie sa ai foarte mare vointa, credinta ca aceasta este singura si ultima speranta in care crezi cu adevarat. Daca toate acestea lipsesc, mai bine sa nu se inceapa acest sir de rugaciuni, care neaparat trebuie dus pana la capat.
Eu am reusit sa fac acest lucru in cateva randuri, inca din anii fragedei tinereti, cand nu terminasem scoala, nu aveam serviciu, nu aveam unde locui si nici o speranta, ca dupa aceea sa mi se ofere un serviciu cu scolarizare gratuita, sa fiu avansata si chiar selectionata la un for superior.
Apoi, a venit o vreme cand eram realizata din punct de vedere profesional, material, dar anii treceau si eu tot singura ramaneam. Desi eram admirata, apreciata si laudata peste tot, nu aveam nici o cerere in casatorie, nu se lega nimic, parca era un facut. Venise probabil vremea sa ma rog din nou, si asa am rezolvat ca prin minune si aceasta problema.
Dar cea mai mare minune mi s-a intamplat cand, din cauza conditiilor de munca, am cazut grav bolnava, imobilizata la pat, iar in ciuda tratamentelor facute la toate spitalele, cu tot felul de metode mai vechi si mai noi si cu multi bani, pana la urma nu au avut ce sa-mi mai faca si m-au externat. Acasa, asa cum am putut, am inceput rugaciunile sfinte. Desi nu puteam sa cobor din pat sau sa ma aplec, in ultima zi de rugaciune, chiar ca o minune, am putut face chiar mataniile si de atunci nu am mai avut probleme de acel fel. Sunt sigura: toate acestea s-au intamplat numai datorita credintei in Dumnezeu si puterii Sale.
De aceea, ori de cate ori cineva se afla intr-o situatie grea, ii recomand cele sapte zile de rugaciune, care ajuta intotdeauna, daca sunt respectate intocmai.
Paulina Sauget - B-dul Camil Ressu 31, bl. N3,
sc. 5, ap. 199, sector 3, Bucuresti
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
