Ora De Consultatie
Pietrele la vezica biliara
Litiaza biliara continua sa domine patologia biliara, in prezent constatandu-se o crestere a numarului de imbolnaviri. Astfel, studiile de depistare arata ca peste 10% din populatie este purtatoare de calculi in basica fierii, cu variatii in functie de etate, sex etc. Varsta medie de manifestare si de diagnostic al acestei suferinte este intre 40-50 de ani, aparand la femei de 2-3 ori mai mult decat la barbati. Fierea este secretata in mod continuu de catre ficat, este depozitata in vezica, de unde insa este eliminata intermitent in intestin - mai mult ziua, mai putin in somn - in cantitate de circa 500 ml in 24 de ore. Desigur, conteaza mult alimentatia. Carnea si grasimile cresc producerea de bila, in timp ce zaharul o scade. Un obstacol in calea eliminarii ei poate produce icter in 2-3 zile. Bila contine cam 96% apa, restul fiind saruri minerale, colesterol si alte grasimi, iar orice modificare in continutul de apa, in chimismul ei sau in evacuare genereaza dupa caz: calculi, icter, infectie ori chiar cancer.
Cauzele si factorii ce pot favoriza formarea calculilor biliari sunt multipli, iar procesul patogen nu este pe deplin elucidat. Calculii sunt diversi: colesterolici, calcici, din bilirubina ori combinati, fapt de care se va tine seama la stabilirea tratamentului. Ficatul, furnizorul de bila pentru digestie, este principalul organ de triere a toxinelor, filtrul pe care il strabat toate substantele inainte de a fi acceptate de sange. O proasta nutritie, alimentele cu conservanti, prea rafinate, nocivitatea unor medicamente, infectiile (mai ales virale) - toate acestea pot epuiza ficatul, scazandu-i capacitatea de filtrare. Rezulta o bila toxica, inchisa la culoare (verde inchis) si foarte coroziva. Suferinta data de aceasta bila toxica se face simtita prin: greturi, varsaturi, jena abdominala (dureri, spasme, colici) s.a.
Staza si incetinirea fluxului biliar pot fi incriminate drept cauze ale unor calculi mici, pigmentari calcici. Foarte expuse acestei boli sunt persoanele cu excedent ponderal, sedentare, constipate, cu diabet sau care au vezica anatomic anormala (cutata, septata, deformata de aderente). Risc prezinta si cei care abuzeaza de laxative diuretice, femeile care apeleaza vreme indelungata la pilula contraceptiva ori care se supun la repetate cure de slabire, fara sa consume apa in cantitate suficienta. Mai pot fi mentionate ca factori de risc imbinarea starilor stresante si neurastenice cu dischineziile biliare care, prin tulburarea motricitatii veziculei (spasm, hipotonie, chiar atonie), sunt certe motive de formare a calculilor. In concluzie, se poate arata ca orice obstacol ce se opune activitatii normale a vezicii biliare, un timp oarecare, poate genera calculoza.
Simptomele si diagnosticul calculilor biliari difera dupa forma clinica a bolii. In practica medicala, dificultatile de diagnostic fac ca circa 80% din purtatorii de calculi veziculari sa nu prezinte o simptomatologie care sa sugereze maladia. Forma de manifestare a unei colecistite acute survine aproape totdeauna ca urmare a litiazei, in momentul angajarii calcului pe canalele biliare, cand acesta migreaza. Clinic, boala se poate manifesta zgomotos, mai ales in forma supurata, hemoragica, cu crampe abdominale, neliniste, balonare, cefalee. Durerea este puternica, continua, sub coastele din dreapta si in capul pieptului, iradiind in spate, si poate fi insotita de cresterea temperaturii, de aparitia unui usor icter, de colorarea inchisa a urinei, balonare mare, uscarea gurii, halena urat mirositoare, respiratie superficiala, gust amar si crisparea fetei. La scurt timp, apar varsaturi - la inceput cu continut alimentar, apoi cu bila - ele putand fi repetate, chinuitoare. Diagnosticul se stabileste in prezenta acestor semne, mai ales la femeile de peste 40 de ani, cu antecedente de greturi, voma, balonari, constipatii, dureri abdominale, amaraciune, limba incarcata si repetate indigestii. Posibilitatile actuale de diagnostic ridica intrebarea: Care investigatie primeaza? Colecistografia, tomografia computerizata (scaner), ecografia sau rezonanta magnetica? Experienta acumulata confirma ca examenul ecografic reprezinta cea mai accesibila metoda de depistare a calculilor vezicali (simpla si economica). Tubajul duodenal poate descoperi doar microcalculi (cu diametrul de maximum 2 mm).
Cum tratam si prevenim litiaza biliara? Trebuie sa precizam de la inceput ca nu exista in prezent un medicament-miracol. Ce trebuie intreprins in litiaza biliara manifesta? In raport cu posibilitatile existente, se face un tratament pentru calmarea durerilor, pentru combaterea infectiei (daca exista frisoane, febra, dureri vii de cap), oprirea varsaturilor, prevenirea dezechilibrelor circulatorii. Combaterea spasmului dureros cu Papaverina, Atropina, Scobutil compus, Lizadon (medicamente interzise celor cu glaucom de orice fel si cu adenom de prostata), Algocalmin, Piafen s.a. Sedativele majore - Morfina, Mialgin, Fortral - trebuie evitate pentru ca pot intarzia migrarea completa a calcului sau pot favoriza aparitia unei pancreatite acute (complicatie de gravitate maxima). In faza spastico-dureroasa nu se apeleaza la medicamente care "storc" basica fierii (Colebil, Fiobilin si altele de acest tip). De asemenea, se evita ceaiurile indicate de obicei: sunatoare, anghinare, rostopasca, care prin contractia vezicii amplifica durerea. La toate acestea, se apeleaza dupa cateva zile de la stingerea colicii, dar (de obicei) o data trecuta durerea, bolnavul renunta la orice tratament si regim alimentar. Caldura moderata pe abdomen in zona ficatului si ceaiurile de menta ajuta mult la calmarea durerii, diminuand spasmul. Prezenta semnelor de infectie (frisoane, febra ridicata) necesita asocierea antibioticelor si chimioterapicelor (Nolicin, Perfloxacin, Ofloxacin, Biseptol etc.) pe cale orala sau injectabila, in caz de varsaturi. Supozitoarele cu Metronidazol nu trebuie sa lipseasca din acest tratament (un supozitor pe zi, la doua ore dupa scaun, pe durata febrei). Acest tratament evita septicemia, socul infectios, abcesul si perforarea vezicii biliare, riscul de peritonita. De cea mai mare importanta este tratamentul si conduita ce trebuie urmata in aceasta boala dupa depasirea momentului dureros. La orice tratament e bine sa se asocieze un post moderat, un consum sporit de apa, care poate fi un miracol pentru vezica biliara pe care o spala si o curata. Apa naturala ajuta mai bine la asimilarea hranei, fiind considerata "hrana acumularii viului", si in acelasi timp ea spala pe dinafara si pe dinauntru, motiv pentru care se recomanda sa beti apa suficienta, dar atentie: sa se bea in cantitati mici si dese. Este indicat ca la fiecare sfert de ora bolnavii litiazici sa bea cate o gura de apa. Trebuie retinut ca cei ce nu beau apa suficienta nu vor avea rezultatele dorite, pentru ca nu pot fi eliminate surplusurile de toxine (numai prin transpiratie au fost identificate 247 de substante toxice eliminate). Se afirma de catre cercetatori ca apa care ajuta este cea nefiarta. Aceasta poate combate - alaturi de hrana cu vegetale - constipatia care, la randul ei, prin distensia abdomenului si a colonului, inhiba secretia biliara, favorizand calculoza. Cura hidrominerala (Slanic-Moldova, Olanesti, Calimanesti), in afara crizelor dureroase, este de real folos. Trebuie evitata alimentatia hipercalorica, cu exces de grasimi, dulciuri ori cu putine fibre dietetice (fructe, zarzavaturi, cereale) pentru a nu se ajunge la excesul de colesterol si la depasirea ponderala. Regimul igieno-dietetic va exclude alimentele ce produc contractia puternica a veziculei: grasimi prajite, sosuri, unt, smantana, maioneze, afumaturi, conserve, mezeluri, organe, varza, fasole, alcool, cafea, ciocolata. Se admit lactate degresate, fainoase, carne slaba de peste, pasare, fructe si legume. La toate acestea, trebuie sa adaugam combaterea sedentarismului si gimnastica rationala. Cazurile care nu se amelioreaza la tratament, persistand varsaturile, alterarea starii generale si durerile abdominale cu contractia muschilor, se interneaza urgent. O recomandare in plus: nu este bine sa se caute, prin orice mijloace, eliminarea fortata a bilei in cantitati mari, in mod continuu. In felul acesta bila poate irita intestinele, ducand la inflamatii grave si chiar la cancer. Trebuie rabdare si moderatie in tratarea pietrelor la fiere si ficat. Dupa trecerea crizei, un tubaj duodenal (pentru diagnosticare si drenaj) si efectuarea unor investigatii (colecistografie, ecografie, analize de sange) sunt utile. Inlaturarea chirurgicala a veziculei, chiar prin laparoscopie, este rezervata cazurilor cu complicatii majore (icter mecanic, perforatie, hemoragie) si persoanelor care nu vor sa urmeze regim alimentar timp de cativa ani. Terapiile complementare pot da bune rezultate, dar multa atentie pentru ca sunt si multi "nechemati" care afirma ca pot, dar dovedesc mai greu de ce sunt in stare. Pledez pentru teoria crutarii si rabdarii, conform careia leacurile de o mare simplitate pot vindeca, daca se adauga, obligatoriu, si rugaciunea.
Florentin Popa
Despre anotimpul rece si bolile Orl
Atentie La Rinitele Alergice!
D-na dr. Ioana Pedestru este medic primar Orl-alergologie si asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie - Bucuresti. La Clinica Orl "Coltea", unde isi desfasoara activitatea, d-na Ioana Pedestru imbina specialitatea Orl cu alergologia, un domeniu nou, dar foarte important in procesul de diagnosticare. La indrumarea d-lui prof. dr. Ionescu Niculae, s-a specializat in alergologie cu d-na prof. dr. Radu Rodica, la Clinica de Alergologie "Malaxa". Apoi, a avut un stadiu de pregatire in Franta, unde a lucrat la sectia Orl-alergologie a Institutului "Pasteur" din Paris. Reintoarsa in tara, aplica metode de diagnosticare Orl la nivel occidental.
- D-na Ioana Pedestru, cat de important este factorul alergic intr-o boala Orl?
- Rinita alergica beneficiaza de un tratament special?
- Sigur ca da. Dar cel mai important este in acest caz diagnosticul. In fata unei rinite alergice, in momentul in care descoperi alergenul care declanseaza boala, poti sa stabilesti un tratament eficient, indreptat impotriva factorului cauzator. La unii pacienti, alergiile sunt provocate de mai multi asemenea factori. Or, in aceste cazuri, tratamentul trebuie strict individualizat.
- Cum se ajunge, practic, sa ne imbolnavim de rinita?
- Prin socul creat la nivelul mucoasei nazale de catre bacterii, virusuri, alergeni, frig, stres, poluanti etc. In cazul femeilor, chiar menstra si sarcina favorizeaza reactia mucoasei nazale. In timp, aceasta isi modifica structura, apare o hiperreactivitate la nivelul mucoasei, astfel aparand rinita cronica. Aceasta, netratata, poate genera complicatii: otite, faringite, traheite etc. Daca rinita este de natura alergica, alergenul (praf de casa, fulgi, par de animale, mucegaiuri, polenuri) creeaza in timp si o hiperreactivitate nespecifica la nivelul bronhiilor, favorizand aparitia astmului bronsic alergic.
- Cum putem recunoaste aparitia rinitei alergice?
- Exista o simptomatologie bine cunoscuta, care - din pacate - se confunda adeseori cu manifestarea rinitelor cronice: obstructii nazale, rinoree (secretii nazale abundente), stranut in salve, prurit si - in majoritatea cazurilor - conjunctivita.
- Dvs. cum depasiti aceste dileme de diagnostic?
- In cabinetul nostru, aceste testari se pot face in mod competent, deoarece dispunem de preparate standardizate specifice bolilor Orl, aduse din Franta, de la Institutul "Pasteur". Cand caile respiratorii superioare nu sunt tratate la timp, exista toate sansele ca pacientul sa ajunga la boli pulmonare, in special astm bronsic. Frecvent, bolnavii ajung la medic cand prezinta crize de astm. Cam o treime din aceste cazuri sunt insotite de rinite alergice netratate corespunzator. De asemenea, am intalnit si bolnavi cu complicatii otice, sinuziene, laringiene, traheale, bronsice, pulmonare.
- Care sunt cele mai frecvente boli Orl intalnite in sezonul rece?
- Fara discutie, pe primul loc se situeaza infectiile virale. Trist este faptul ca bolnavul se trateaza acasa si ajunge la Orl-ist doar in faza de complicatie, cand sinusurile sunt deja in proces inflamator. Atunci se stopeaza mai greu evolutia bolii. In rest, ne confruntam cu patologia "obisnuita" specialitatii noastre: rinite acute, rinofaringite acute, otite medii congestive si laringite. De asemenea, intalnim foarte dese cazuri de candidoze orofaringiene, datorate consumului necontrolat de antibiotice. Alte cazuri grave intalnite in serviciul Orl sunt cele ale bolnavilor care utilizeaza timp indelungat decongestionante nazale (gen Rinofug sau Bixtonim), foarte nocive pentru mucoasa nazala, deoarece in timp se instaleaza o pareza a vaselor acesteia, care nu se poate trata usor. De aceea, vreau sa atrag atentia ca aceste medicamente se utilizeaza doar in faza acuta a rinitei, maximum 5-6 zile!
- Ce masuri profilactice recomandati in sezonul rece?
- Imunitatea oamenilor este "la pamant". Nu se mai alimenteaza corect, nu se vitaminizeaza si asta afecteaza major mucoasele din zona Orl. Astfel, ele nu mai constituie o bariera in calea agentilor patogeni, de aici aparand bolile virale si nu numai. De aceea, este necesar sa se apeleze la mijloace profilactice - vaccinuri polimicrobiene, antivirale etc. - si o alimentatie cat mai bogata in vitamine, in special in vitamina C.
Florentin Popa
Cabinetul Orl-alergologie condus de
d-na dr. Ioana Pedestru functioneaza in cadrul Policlinicii "Coltea", camera 18, parter.
Programari se pot face la tel. 314.27.44, interior 327.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
