S Elena

Comentarii scrise de S Elena

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

09.08.2009, 18:50

Buna Eugenia!

Toata lumea are probleme - mai mult sau mai putin serioase - cu afectele, cauza gasindu-se, in general, in copilarie... Bunicii nostrii nu comunicau nici pe jumatate cat se comunica acum - din punct de vedere afectiv - si uite ca oamenii erau destul de echilibrati si pe vremea lor! "Educatia" pe vremea lor - cea din mediul rural in principal - implica si batai aplicate cu destula periodicitate sotiilor de catre soti- si asta nu trebuia sa insemne copierea automata de catre copii a modelului negativ reprezentat de tati...
Exprimarea sentimentelor se considera - si inca se mai considera astfel de catre destul de multe persoane! - dovada de slabiciune, si de aceea nu se facea sa-ti arati, ciudat, afectiunea - in principal. Spun asta deoarece de obicei supararea, furia si restul sentimentelor si trairilor negative nu se prea secretiza...
Problema este cam asa - nu e nici o rusine sa-ti iubesti familia, si nici nu te face mai slab chestia asta!
Din contra! Daca se comunica efectiv - adica nu tu vorbesti si copiii se gandesc la ce vor face ziua urmatoare - se ajunge la intelegerea reciproca a nevoilor si asteptarilor. E posibil ca simtindu-se neiubita - sau insuficient iubita - fiica ta de 13 ani sa aiba niste idei destul de similare cu ale tale la varsta ei - cele cu infiatul sau mai rau...
Copiii nu sunt niciodata iubiti prea mult - asta ti-o zic din proprie experienta! Desi am aproape 35 de ani si eu inca sufar din cauza lipsei de afectivitate din copilarie... Dar asta nu trebuie sa contrazica existenta unor reguli in casa - cum ar fi cine ce atributii domestice are, la ce ora se intra in casa de la joaca sau care e ritualul zilnic al temelor si invatatului - care CHIAR TREBUIE RESPECTATE!
Nu e usor sa cresti puiul de om - si nu cred ca a fost vreodata - dar daca iti reuseste - merita!
Copilul trebuie sa aiba incredere in tine ca sa puteti fi prieteni- si asta se capata in timp. Trebuie sa se simta in siguranta si iubit - asta realizandu-se prin sprijin, incurajare, relaxare chiar si cand o mai da in bara...Nimeni nu e perfect, nu?
Cat despre o slujba...De ce nu incerci orice? Daca nu vezi cum e, nu ai de unde sti ce-ti place, nu?
Daca-ti plac foarte mult copiii - ziceai ceva despre pedagocic - si ai ceva experienta in domeniu - ai putea incerca ceva pe directia asta... Se pare ca nu esti fortata de imprejurari - si deci ai timp sa te gandesti - ar trebui sa realizezi ce norocoasa esti!

Ar trebui sa-ti faci ordine in prioritati si sa acorzi fiecarei dintre sarcini timpul sau.
Iti doresc multa bafta!
Elena S.
Bucuresti

Epistole care asteapta raspuns

• 1