Rv S

Comentarii scrise de Rv S

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

02.07.2010, 23:30

Stii... am citit articolul tau si la un moment dat o aparut un loc alb intre paragrafe si am crezut ca s-a terminat articolul, si pentru cateva momente mi-o fost ciuda de ce numa atata scrie :)) ... apoi am gasit si restul ... descriere foarte amanuntita, foarte clara.

Sunt in mare parte in aceeasi situatie cu tine dar sunt de celalalt gen :)) Am 29 de ani, lucrez ca programator, am orar flexibil, fac ceva interesant... dar dupa 6-8 ore de povestit cu monitorul... as vrea sa comunic cu cineva, si chiar am timp pentru asta. Numai ca prietenii mei sunt in mare parte numa programatori nu. Zugravi, receptioneri, contabili, taximetristi, vanzatori, casnici... fiecare vede viata in felul lui. Socializez cu ei dar... nu ii simt aproape. Daca as sta sa admir o pictura... cred ca ar bate din picior de nerabdare ca nu mai termin odata. I-am dus la opera si sosoteau in timpul piesei ca cineva din auditoriu i-a luat la rost pana la urma. Sunt galagiosi, haotici... iar mie imi place armonia, arta, linistea.

Cam acelasi lucru e si cu fetele... inca nu am gasit-o pe cea care sa imi placa si sa fie dispusa sa ma inteleaga si sa ma asculte pana la capat, sa nu se plictiseasca cand imi spun si eu "banalitatile" care imi trec prin cap. Caut pe cineva care are chef sa se deschida inaintea mea si sa putem crea o relatie profunda bazata pe comunicare, respect reciproc, recunoasterea defectelor si calitatilor celuilalt fara a se simti careva inferior, si intr-un cadru din asta mi-as putea planta iubirea... asa cum mi-o imaginez eu... singura de care sunt in stare.

Momentan... incerc sa imi canalizez resursele astfel incat aceasta capacitate de a iubi sa nu aiba de suferit... dar simt ca se usuca... frunzele i se vestezesc si mi frica... sa nu ... esuez. Mi-ar parea rau sa se intample asta pentru ca... am impresia ca as fi in stare sa iubesc mai mult decat altii, dar... inca nu mi s-a dat ocazia.

As putea sa zic ca sunt un inadaptat, ca lumea asta se schimba si ca cercul meu se restrange... dar toata viata pana acum am incercat sa ma schimb dupa nevoile altora si recunostinta lor s-a lasat asteptata. Poate asta e schimbarea care tre sa vina... sa nu ma mai schimb atata, sa apar valorile pe care le reprezint. Si cel mai greu... sa fac asta cu bunavointa pentru ca altfel nu are valoare educativa pentru cei din jur.

Ok, am povestit destul... o sa inchei brusc ca deja m-am cam intins. Mersi inca odata ca ti-ai exprimat sentimentele... e o asigurare pt mine ca nu sunt singurul ramas de felul asta, si... cu rabdare, poate o sa reusesc sa dau de cineva ca tine, sau o sa reusesc sa rup niste bariere si sa ma contopesc fizic, spiritual si emotional cu cineva potrivit.

Scrisori care asteapta raspuns

• 1