Radu Hi

Comentarii scrise de Radu Hi

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

30.12.2008, 04:45

Cred ca am asentimentul cititorilor si a participantilor la comentarii, atunci cand afirm ca opiniile expuse aici de catre specialisti aduc un plus de interes acestei dezbateri. Totusi, este regretabil atunci cand pasiunea pentru stiinta conduce la atitudini extreme, care pot deranja. Articolul de fata este un reportaj care incearca sa aduca in centrul atentiei o stare de fapt referitoare la vestigiile de la poalele Masivului Ivanetu. Nu intentioneaza sa fie o comunicare stiintifica din domeniul istoric sau lingvistic. Mesajul este simplu si se adreseaza atat mintii cat si sufletului cititorilor: in Subcarpatii de Curbura exista vestigii culturale si istorice de valoare inestimabila, care sunt insuficient studiate. Ele sunt pe cale de a releva o pagina prea putin cunoscuta din istoria poporului roman. Deteriorarea acestor vestigii diminueaza sansa de a completa aceasta fila din istoria noastra. Desi importanta acestor vestigii a fost semnalata inca din secolul XIX si confirmata de catre Muzeul de Istorie Buzau si de catre Arhivele Statului cu cel putin 30 de ani in urma, nu exista in prezent un plan de cercetare si documentare sistematica a lor de catre un colectiv multidisciplinar, la fel cum nu exista nici un plan de conservare. Progresul extrem de lent in cercetarea si conservarea acestor vestigii cultural-istorice de importanta nationala si mondiala, este motivat de catre autoritatile raspunzatoare prin lipsa de resurse. Cat despre comentariile pe marginea articolului, ele exprima opiniile libere ale cititorilor pasionati de istoria poporului roman, perceputa nu numai cu ratiunea ci si cu sufletul. Majoritatea cititorilor revistei “Formula AS� urmaresc o astfel de perceptie, mai cuprinzatoare decat abordarea pur stiintifica. De unde si indrazneala de a aduce in discutie ipoteze noi, chiar daca ele nu sunt unanim acceptate de forurile de specialitate. Sa nu uitam ca, desi istoria este studiata in mod profesional de oameni de stiinta, ea nu apartine istoricilor ci este adusa la lumina pentru a fi returnata omului de rand, purtator al memoriei culturale. El are privilegiul sa puna in discutie, sa comenteze, sa interpreteze, sa coreleze, sa lanseze ipoteze, fara a fi considerat stupid sau inept. La randul lor, oamenii din popor poarta in suflet o mostenire transmisa direct din generatie in generatie, dovada concreta a unui trecut ce nu poate fi complet descifrat daca istoricii nu integreaza si o astfel de informatie in studiile lor. Despre aceasta mostenire se discuta in reportaj.
Revenind la observatiile facute pe marginea articolului, unele precizari si trimiteri bibliografice sunt intr-adevar necesare.
Astfel, in complexul rupestru Nucu exista reprezentari atat ale unor pumnale akinakes, cat si ale unor sabii scurte de tip akinakes. In interiorul grotei Fundul Pesterii exista incizii ale ambelor tipuri de arme. La Chilia lui Dionisie pot fi vazute forme incizate de pumnale akinakes, iar la Pestera lui Iosif, peretele exterior din partea dreapta a intrarii releva conturul incizat al unei sabii scurte de tip akinakes. Astfel de arme sunt characteristice triburilor scitice, care se estimeaza ca ar fi penetrat in spatiul carpato-dunarean in jurul secolelor VII-VI i.e.n. Mai mult, armele akinakes reprezentate in complexul rupestru de la Nucu au variatiuni care sugereaza existenta unui atelier local.
De vreme ce s-a adus in discutie perioada neolitica, merita mentionat faptul ca, intr-adevar, in zona exista dovezi de locuire straveche. Astfel, la Valea Lupului, pe Culmea Chichilau, au fost descoperite urme de locuire din epoca neolitica, epoca bronzului, diverse etape ale epocii fierului (Hallstatt, Latene), precum si din perioada migratiilor. La Patarlagele, urmele arheologice atesta continuitatea de locuire continua din epoca bronzului incoace. La Sibiciul de Sus, catre Colti, pe Dealul Burdusoaia au fost descoperite dovezi de locuire incepand cu epoca bronzului si continuand pana in epoca medievala. In satul Scaeni din comuna Bozioru, la Poduri, pe Dealul Tocitorilor si la Izvorul Muratoarea, au fost descoperite urme de locuire incepand cu epoca bronzului. In vecinatatea grotei Fundul Pesterii, am gasit o piesa de silex fin prelucrata, specifica perioadei eneolitice (inceputul epocii bronzului, aprox. 3500-3000 i.e.n.). Prin urmare, nu este de mirare ca intr-o astfel de zona intens locuita de aproape 5000 – 6000 de ani, aparata natural de intemperii si atacuri din afara, s-a dezvoltat o viata culturala si spirituala deosebita.
Subcarpatii de Curbura au facut parte din aria de confluenta a culturilor care au adus contributii majore la crearea unor alfabete larg raspandite in evul mediu. Referiri la astfel de interactiuni au fost facute, printre altii, de catre Peter Heather si John Mathews, in lucrarea “The Goths in the Fourth Century�, Oxford 1991. Unele simboluri existente in zona sunt specifice divereslor tipuri de scriere timpurie, de la alfabetul tracic folosit in sec. VII-VI i.e.n. si runele gotice de pe inelul de la Pietroasele (vezi Isaac Taylor, “Greeks and Goths: A Study of the Runes�, London 1879), pana la alfabetul gotic al lui Wulfila si alfabetul chirilic. Surprinzatoare este insa bogatia de simboluri originale care pot fi gasite in zona. Prezenta repetata a astfel de simboluri in locatii diferite in teren, demonstreaza utlizarea consecventa a acestora in exprimarea informatiei. Rolul activ pe care l-a avut populatia acestei regiuni in dezvoltarea propriilor elemente de scriere, s-a reflectat cu siguranta asupra culturilor cu care a intrat in contact, cu atat mai mult cu cat aici a fiintat de-a lungul mileniilor un puternic centru spiritual. Influentele unor astfel de elemente originale au continuat sa fie prezente in scrierea locala chiar si atunci cand alfabetul chirilic a fost adoptat ca scriere oficiala in timpul evului mediu. Zapise, acte de proprietate, foi de zestre sau rugaciuni, prezinta adeseori o amprenta caracteristica a carturarilor locali, remanenta fara indoiala a alfabetului propriu dezvoltat in vechime in aceste locuri. Pe de alta parte, elemente simbolistice stravechi precum cele de pe Piatra de la Broscari sau de la Policiori, sunt prezente in arta populara locala, cum ar fi de exemplu ornamentele de pe troite, cruci de piatra si pristolnice, sau motivele decorative de pe covoarele traditionale tesute in zona.
In acelasi timp, continuitatea spirituala si culturala din zona este puternic reflectata in caracteristicile lingvistice locale, precum si in toponimie. Aceste aspecte au fost studiate aprofundat de Corneliu Stefan, unele dintre ele fiind discutate in lucrarea sa “Expeditie la Apa Vie�, Editura Albatros 1981.
Am dorit sa mentionez cele de mai sus pentru a sublinia inca o data faptul ca studierea zonei este incompleta fara o abordare multidisciplinara. Pana la indeplinirea unui astfel de obiectiv, speram cel putin sa ne putem uni eforturile intr-un program dedicat conservarii zonei.
Felicitari autoarei pentru arta cu care a imbinat realitatea obiectiva din teren cu perceptia sufleteasca a locuitorilor, pentru modul in care a reusit sa transpuna cititorul intr-o stare incitanta de cercetare si descoperire. In acelasi timp, am convingerea ca disputele pasionate ale participantilor la comentarii vor fi reconciliate prin acceptare si respect fata de opiniile fiecaruia.
Toate urarile de bine, La Multi Ani si un An Nou Fericit tuturor!

Pietrele scrise din Muntii Buzaului

• 1