Octavia Dobre

Comentarii scrise de Octavia Dobre

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

19.07.2011, 07:36

D-le Mihai,

In primul rand vreau sa va spun ca va scriu din tot sufletul. M-am oprit asupra titlului ''La rascruce de drumuri'', caci de fiecare data cand aud/citesc cuvantul ''rascruce'' ma gindesc la cartea lui Emily Bronte '' La rascruce de vanturi'', o carte trista la fel ca si povestea dvs. insa spre deosebire de acea carte cu finalul pe care il stim deja, dvs. aveti sansa sa va scrieti povestea.

Eu nu va pot da sfaturi caci nu sunt in masura, pot cel mult sa va dau niste solutii.

Nu pot sa va spun banal sa nu fiti trist caci ar fi anormal sa negati ceea ce simtiti, din contra, va zic sa nu va fie frica sa simtiti si sa va exprimati sentimentele.

Parerea mea este ca intr-o lume care aparent este puternica, sigura, frumoasa si inteligienta dvs. sunteti un ''OM''real care traieste si simte. Aceasta lume este anormala, care in exterior este una si in interior este alta. Probabil de asta nici nu ne mai surprind unele gesturi ale oamenilor care par puternici si apoi clacheaza.

Nu e o slabiciune sa plangi, nu e o josnicie sa spui imi pare rau, doar ca nefiind invatati/familiarizati cu astfel de ginduri sau gesturi, ni se par nefiresti. Prin exercitii mici si cu pasi marunti eu zic ca problemele se pot rezolva. Sigur ca ''prapastia comunicarii'' ce s-a creat intre dvs si sotia dvs. Olga in ani nu se rezolva intr-o zi, probabil, insa nu e nevoie nici de foarte mult timp, caci exista sentimente intre dvs.

Eu zic sa incercati sa va apropiati incet de ea, de ce nu, de data aceasta sa va asezati dvs. linga ea, sa o luati de mana si sa-i cititi in stele.('' In razboiul acesta am pierdut insa din vedere tocmai ce era mai important, si anume faptul ca nu eram singur in aceasta batalie, ca este langa mine o femeie care intr-o seara de vara, la lumina unui foc de tabara, m-a invatat sa citesc in stele, ca sa-mi vad norocul'').

Sa o intrebati acum, dupa mult timp, cum a vazut ea norocul atunci? Poate nici nu e nevoie de atatea cuvinte. Uneori o atingere de mana face mai mult decat o mie de cuvinte. Cind atingi mana cuiva de fapt ii atingi sufletul. Eu zic ca apropierea de acum o sa fie ca si cea de la inceput, timida si inceata. Sunt sigura ca nu o sa va respinga, asa cum nu a facut-o nici in momentele grele. Totusi, sa fiti pregatit cu rabdare, asa cum a avut si ea linga dvs. Sufletul unei femei e sensibil. Probabil de asta nici nu mai comunica la fel ca mai demult, caci a strans multe in sufletul ei.

De ce nu iesiti la o plimbare? Sau daca e mult, as zice sa profitati de orice moment, de un film la care va uitati impreuna si care va aminteste de ceva de la inceputul relatiei dvs. Gasiti un moment in care sa va faceti curaj sa vorbiti. Poate va ajuta site-ul www.despresuflet.ro.

Legati ceva din prezent cu ceva din trecutul frumos trait impreuna, nu aveti cum sa nu reusiti. Sunt copii, care la urma urmei exista din dragostea pe care o aveti si a-ti pastrat-o.

Haideti sa nu ne mai punem bariere in ceea ce simtim, avand in gind: dar cum sa-i spun dar daca....de fapt ce va retine sa-i spuneti ca o iubiti si ca va pare rau de trecut?

Sunt sigura ca daca ar vedea articolul jumate din munca ar fi rezolvata, dar unde ar mai fi farmecul?

Va doresc din tot sufletul numai bine.
Va imbratisez cu drag.
Octavia

La rascruce de drum

• 1