Maria Victor
| Nume | Victor |
| Prenume | Maria |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Maria Victor
Afisare: 1 - 4 din 4 comentarii
timpul continuu04.12.2008, 23:01
Abrupt si uneori apasator, abruptul Culmii Spatarului (in apropierea carora se afla cele doua Agatoane, pe o parte, si Fundatura, pe cealalta parte) este aproape gata a fi rapus. Si nu de pietre cu semne, animale salbatice sau de turisti indragostiti de Tara Luanei, ci de o recenta exploatare forestiera. Deja drumul de TAF este facut pana la jumatatea versantului, copacii (si nu neaparat cei uscati, loviti de trasnet sau doar batrani) cad neiertator... uneori blocand drumul sau incercand zadarnic sa protejeze un loc care apartine unui INCEPUT de istorie.
Pe partea dinspre valea Basca si Lopatari drumurile au devenit piste pentru vehicule de anduranta, in competitii de offroad, organizate -din pacate- de locuitori ai judetului Buzau. N-am vazut pe nimeni dintre acele persoane (participanti sau organizatori) care sa stranga bani pentru refacerea unui drum sau curatarea acelor pesteri de graffitti, pentru protejarea vreunui obiectiv turistic sau pentru un indicator!
Administratori de drept sau alesi, cei numiti responsabili pastreaza o mare tacere.
Doar pietrele din Tara Luanei incearca zadarnic sa vorbeasca! Ma simt mai impacata ca ele vor exista dupa noi. Si poate urmasii nostri vor dori sa faca ceva pentru aceste locuri!
Pietrele scrise din Muntii Buzaului
23.07.2008, 13:35
Ce ciudat - Chiliile par a fi orbitele unui ET.
Cine stie daca nu cumva, acolo unde timpul se confrunta cu vremurile de existenta umanoida, acesta nu era poate un observator solstitial ! Sau un punct de observatii al ploilor de meteoriti care au adus si acel fragment neobisnuit, disparut prin colectii particulare, fara sa i se (re)cunoasca valoarea istorica.
Oare nimeni nu mai (vrea sa) stie ceva de el?
16.07.2008, 15:02
A trecut ceva vreme de la drumul (meu) prin Podisul Luncanilor, abandonand poteca spre Piatra Rosie la alegere cu Ci(o)clovina� dupa legenda caii subterane peste/prin munti spre Polovragi� atat de improbabila fizic, dar amestecandu-se si acum in povestile locului�
Si atunci a fost firesc sa incerc a parcurge povestea scrisa frumos a calatoriilor repetate ale reporterului in acel taram de basm si la casa cu cruci atemporale�
M-am intors la articolul scris de reporter despre Horea cu ceva ani in urma (parca 2002-2003), pentru ca � mi s-a facut brusc frig citind ceva in cel de acum... Si nu e vorba de lumina rece a lunii din una din noptile de dinainte de Sanziene (pe care am luat-o in sens poetic, fiindca prozaic vorbind, luna plina a fost pe 18 iunie 2008 si noaptea de Sanzienele pe 23/24 iunie).
M-am intors deci la acel articol vorbind despre pamantul caruia ii datoram viata fizica si energetica� la acel obicei de a incerca a indrepta destinele prin atribuirea / legarea de cele animale. Sau altfel� cum s-a intamplat cu sora mamei mele, decenii in urma, caruia doctorii de atunci nu au stiut a-i face nimic si au propus bunicii mele, deja vaduva la 20 de ani, � euthanasia copilului. Imi amintesc ochii albastri ai bunicii mele plina de personalitate si forta a pamantului si o lumina sufleteasca de dincolo de ceruri� si imi inchipui indarjirea cu care a refuzat acest lucru. Si incercarea de a schimba totul, prin rebotezarea ei, cu alt nume, cu tot ce o fi implicat acest ritual� Si apoi esuarea, fiindca cineva a strigat-o din nou cu numele cel vechi � Si trecerea ei, la 20 de ani, in cealalta parte a vietii, doar parte dintr-un dureros destin.
Mi-am amintit de toate acestea pentru ca m-a durut tonul peiorativ � inconstient al cititoarei dv. Maria Maria (�daca din Muntenia�?) spunand �Ei,taranii, sunt talpa tarii� sau �Ascultati-i pe tarani�. Probabil intentia n-a fost asta, dar este mult mai bine sa ne tinem gandurile si cuvintele � in afara tastaturii, daca nu realizam ce importanta au acestea pentru noi insine sau pentru cititori. Sau cum reflecta cine / cum suntem noi, cei din acel moment. Sau nu avem imaginea amplitudinii mesajului care vine o data cu �� la inceput a fost Cuvantul�.
Ei bine, oricat de acord am fi cu faptul ca pamantul acesta respira prin toate firele de iarba si prin piatra cetatilor dacice, oricate efecte poetice am accepta ca se pun intr-un text literal scris in Formula As, m-as mira ca vreunul din personajele povestilor dv. sa spuna la Pamant.. GAIE. Pentru ca ei stiu foarte bine ca aceasta este o pasare� cu conotatii suficient de intunecate. Pentru ca este o pasare pradatoare din familia uliilor si eretilor, si probabil si necrofaga. Fiindca expresia �luate-ar Gaia� insemana ceva gen �duca-se pe pustii�, in gura tuturor pe care i-am cunoscut. Sau sa fie indepartat obiectul / fiinta in cauza din locul respectiv, asa cum gaia fura pui sau ia cine stie ce rozatoare. Expresia nu are chiar valoare de blestem, fiind mai putin incarcata energetic. Am intalnit-o in multe locuri din tara, cu aceeasi explicatie. Daca cineva are cea mai mica indoiala, poate o simpla cautare electronica sa ofere cu siguranta mai multe informatii:
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=GAIE
http://www.dexro.ro/definitii/gaie
http://dex-online.ro/gaia/cauta/
Nu merita facuta in acest caz conexiunea dintre G-E = Pamantul�Mama cu derivatiile lingvistice Geea si Gaia din legendele de tip grecesc sau latin, probabil mult mai facil de explicat de catre specialisti in aceste domenii.
La fel cum nu cred ca acel personaj minunat al povestirii dv., numit Gheorghe Sufletul, pictorul de cruci care avea in mod sigur o legatura mult mai intima cu limita dintre vieti, ar putea spune in aceeasi fraza ca "Pamantul sa aude cu inima, nu cu urechile��, ca apoi sa simta pamantul ��ca o greutate mare, care sa lasa paste om��
De aceea nu este bine sa amestecam cuvintele � fiindca se poate face brusc frig sau deschidem prea devreme canalul unor pasari de prada insotitoare in marea calatorie, atunci cand nu vedem aproape lumina �
D-le Turcanu, va mai amintiti de Ordancusa din acel articol al dv.? Cea pe care ati botezat-o literar atat de frumos cu �nume de planta din vremuri stravechi� ? Va mai amintiti senzatia acelei calatorii si intalniri? � senzatie pe care ne-ati transmis-o si noua atunci? Lasati acel tip de mesaj sa transpara in continuare catre cititorii de povesti mai mult sau mai putin adevarate �
Maria
Luna plina in Podisul Luncanilor
05.05.2008, 19:21
Nevoia reporterului de a povesti o astfel de intamplare va trebui sa insemne mai mult decat un moment jurnalistic. Durerea parintilor poate fi alinata.
Domnule Catalin Apostol, asa cum ati reusit sa scrieti un bun articol, merita sa va continuati misiunea. Rolul dv. (si nu ma refer neaparat la persoana dv., ci la meseria pe care o practicati in cadrul unei astfel de reviste care a devenit comerciala, dar a incercat sa ramana apropiata partii sufletesti a cititorilor) in viata celor de care vorbiti nu este sa scrieti numai un articol - reportaj.
Eu sunt convinsa ca daca ati face dv. un reportaj - interventie la IML s-ar primi mult mai rapid rezultatele. Pe langa faptul ca s-ar mai scrie un altfel de articol...
(Nu trebuie sa ne ascundem dupa ideea ca Formula As n-ar fi un jurnal cu implicatii sociale...ne datorati, celor care va citim, continuarea demersurilor semnalate in articolele scrise. Macar acolo unde este posibil, cum este acest caz. Aceasta este adevarata provocare si demonstrare a ceea ce sunteti, profesional si uman. Nu numai in a gasi astfel de situatii si a scrie despre ele.)
Maria V.
Casa in care si-a facut cuib blestemul
Recomandari
