Margareta Cretu

Comentarii scrise de Margareta Cretu

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

02.11.2008, 00:06

De ceva timp incerc sa-mi pun ordine in ganduri si sa-mi aduc aminte cum l-am cunoscut pe EL.Si cand spun el,ma refer la SF. NECTARIE,sau asa cum ii spunem noi SFANTUTUL.Tot ceea ce va voi marturisi sunt intamplari reale traite de noi.
Printr-un concurs de imprejurari,sotul meu s-a imbolnavit,nu a crezut si nici nu a luat in seama avertizarile medicilor,deci nici tratament nu a facut.
In acele zile, din toamna lui 2005,am mers sa ma tund,doamna Monica este o femeie deosebita,inginer de profesie,coafeza de nevoie,iar vorba dansei balsam pentru cei cu care discuta.
Cunoscandu-ne de ceva timp eu ii povesteam ce s-a intamplat,dansa imi adduce o carte,,SFANTU NECTARIE TAUMATURGUL�(cea rosie) si mi-a dat-o .Am ajuns acasa am inceput sa citesc,sa plang si sa ma rog.
In februarie 2006,intr-o zi de joi,mergeam cu masina,eu la volan ,el in dreapta si face coma hepatica.
De atunci au inceput toate intamplarile ........
Ajungemla spitalul Floreasca din Bucuresti(eram undeva la 80 km de oras-noi fiind insa din Bucuresti)el semiconstient,il interneaza insa sceptici medici.Ajung acasa icerc sa-i povestesc fetitei care implinea 6 ani exact peste 2 luni de ce nu este tata acasa.Am luat cartea cu SFANTUTU si am inceput sa ma rog.Adormeam plangand cu cartea in brate,el asa cum il lasasem.
Duminica merg cu mama mea si cu fetita la Manastirea RADU VODA la slujba de seara,fetita se pune langa mine in genunchi la moastele SFANTUTULUI si zice ,,DOAMNE DOAMNE si SFANTUTULE sa-l facei si pe tati bine sa am si eu tata sa ma plimb in parc cu el�.Cei care au auzit-o au inceput sa planga si au intrebat-o cum il cheama pe tatal ei,le-a spus si acei oameni necunoscuti au inceput sa se roage pentru el.
In acea seara cand am sunat la spital era parca si mai rau,iar eu nu mai stiam ce sa fac,stam pe marginea patului cu cartea in mana,plangeam si spuneam:,,sfatutule stiu ca tu poti sa-l ajuti,ajuta-l�iar apoi ma gandeam:daca nu scapa ce ma fac? Si atunci ca o adiere ajunge la mine cuvintele :daca crezi in mine de ce te indoiesti?,m-am oprit din plans ,in acelasi timp a venit fetita la mine si zice:hai sa stam amandoua in genunchi si sa ne rugam pentru tata.Cuvintele sunt de prisos,despre ce a urmat ,mi-am dat seama ca atuncii cand ai credinta nu mai este loc de indoiala.A doua zi si-a revenit din coma.Sfantutul ne-a ascultat rugamintea.Tine sotul meu regim un an apoi se incapataneaza ,spune ca el s-a facut bine ,inca nu acepta diagnosticul, si nu mai tine regim. In luna octombrie face sotul meu o recadere destul de dura iar un medic (de la spitalul Bagdazar)imi spune luati-l acasa ca si asa nu o mai duce pana maine,fetita era cu mine s-a speriat si ea .In sfarsit mergem si la urgentla la Floreasca la fel,imi aduc aminte de un medic deosebit de la spitalul Fundeni,care are chipul atat de asemanator cu al Sfantutului ca este aproape socant,are chiar si barba,si ii spun plangand ce patesc ,domnul doctor m-a linistit si mi-a spus sa-l aduc la dumnealui .Stiti ceva dragii mei ,a trecut 1 an, sotul meu este foarte bine, domnul doctor a reusit sa-l faca sa acepte diagnosticul si este mai hotarat ca niciodata sa nu mai intrerupa tratamentul.
Inca ceva :daca intram intr-o biserica sau in alta parte unde sunt expuse icoane sau carti ,daca este si icoana cu Sfantutul sa fiti siguri ca aceea icoana sau carte ne atrage ca un magnet,este primul lucru pe care il vedem
Ce nu v-am spus este ca eu am 37 de ani (pe 28 sept implinesc 38)si am diabet tip II,sotul meu are 41 de ani(pe 15 sept. implineste 42) si are ciroza hepatica ,iar fetita noastra are 8 ani si are dislexie,dar nu ma plang.Stiti ce fericiti suntem?Avem o viata mai grea decat a altora ,dar mult mai usoara ca a altora,dar nu asi schimba nimic din viata noastra.Daca ai credinta ,ai parte de lucruri minunate,ai puterea sa treci peste toate lucrurile urate din viata ,daca treci prin greutati mai mari,inveti sa te bucuri de lucruri marunte,ai ochi sa vezi lucrurile frumose care se intampla langa tine.Am vazut la manastirea Radu Voda (unde altundeva...?)un trandafir ,dintr-o tulpina plecau patru flori(ca sa zic asa )una era rosie ,ina portocalie,una galbena si una amestec din cele trei.Minunat nu-i asa?
Va rog sa ma iertati daca randurile mele au fost lungi si ati zabovit mult langa ele,dar am simtit ca sunt datoare sa spun si altora aceste trairi ale noastre si sa va indemn sa nu va pierdeti credinta in Bunul Dumnezeu,ca el ne da atatea cate putem duce sa ne inchinam sa-i multumim nu doar sa-i cerem ,ca in marea lui milostenie stie el ce ne trebuie.
Inchei spunandu-va ca mie decate ori imi este greu am o pilda la care ma gandesc(si iertati-ma daca nu v-o redau corect):dupa ce a murit si a ajuns in rai Domnul il ia pe un om sa-i arate viata lui ;pe o plaja erau doua urme de pasi ,dar din loc in loc era decat o urma si atunci Dumnezeu ii spune :-uite asta este viata ta te-am tinut mereu de mana, acolo unde este doar o singura urma de pasi sunt perioadele din viata ta cand ai avut greutati mari,si omul ii spune pai bine Doamne atunci mai lasat singur?,la care Domnul ii spune :nu ,atunci te-am tinut pe brate .
Laudat fie numele DOMNULUI!

Minunile Sfantului Nectarie

• 1