Laura Bondarescu

Comentarii scrise de Laura Bondarescu

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

14.11.2008, 15:11

As dori sa aduc spre cunoastere ajutorul dat de Sfantul Nectarie prietenei mele, Elena. Mesajul ei este acesta :

« Sfantul Nectarie este Sfantul drag inimilor noastre, este ocrotitorul familiei noastre.
L-am cunoscut intr-un prilej de mare cumpana pentru noi.
As vrea sa va povestesc despre momentul in care Sfantul a intrat in viata noastra.

Acum doi ani, in luna octombrie am trait una din cele mai teribile zile din viata mea.
Eram insarcinata cu cel de-al doilea copil si, in urma unui control de rutina – o ecografie, cei de la spital au constatat ca a intervenit o problema care ar fi putut pune in pericol viata copilului. Pe moment, nu mi s-a spus exact care era problema pentru ca doar medicul era cel care avea dreptul sa interpreteze si sa comunice pacientului rezultatele unei ecografii. Insa mi-am dat seama ca ceva nu e in regula si asteptam explicatii.
Minutele care s-au scurs din momentul in care am facut ecografia si pana la sosirea doctorului mi s-au parut interminabile. Doctorul mi-a explicat ca aparuse o deschidere la nivelul cervixului si ca e posibila o venire mai rapida pe lume a copilului, in conditiile in care deschiderea ar fi continuat.
Mi s-a mai spus foarte clar ca, incepand din acel moment, trebuie sa intrerup orice activitate si sa stau in pat pentru tot restul perioadei, pana la nastere.
Mai mult, trebuia sa stau o saptamana in spital sub supraveghere, avand in vedere ca era o saptamana foarte importanta in dezvoltarea copilului (intrasem in saptamana 31 de sarcina), acum se dezvoltau plamanii, era foarte important ca bebelusul sa treaca cu bine de ea si sa stea cat mai mult timp acolo in pantece.

Ceea ce am simtit in acele momente nu se poate povesti prea bine in scris. Neputinta, vinovatie, intrebari care mi se invarteau in cap : unde am gresit, ce nu am facut bine, cum de s-a intamplat acest lucru. Ma rugam fierbinte la Dumnezeu sa nu vina copilasul inainte de vreme, sa mai stea si sa aiba timp se dezvolte, mai avea aproape doua luni pana la termen.
Eram speriata si ingrijorata si in acelasi timp nu puteam crede ca ceea ce mi se intampla e adevarat. Mi se parea ca e o scena rupta dintr-un film, uitandu-ma la toti cei care se invarteau in jurul meu si la toate testele si analizele pe care le faceau.
M-au transferat intr-un salon de spital si am ramas singura cu gandurile mele. Ma gandeam si la copilul pe care-l aveam acasa, care avea doar doi ani si trei luni si era inca foarte atasat de mine, si pentru care ar fi fost prima oara cand am fi fost despartiti. Fiind departe de casa (in Canada), departe de familie, nu aveam pe cine ne baza pe sprijin si ajutor. Din fericire insa, aveam pe nana copilului, care locuia aproape de noi, si care ne-a ajutat enorm in toata aceasta perioada dificila. Si, tot din fericire, aveam pe cineva de mare incredere, tot roman, cu care lasam copilul in timpul zilei pana ne intorceam noi de la serviciu. Ei ne-au fost mereu alaturi in perioada cea grea.
Dar cel mai mult ma gandeam, bineinteles, la copilasul ce urma sa vina pe lume si a carui viata era in pericol, si ma rugam sa nu vina mai devreme. Refuzam, nu voiam cu nici un chip sa accept ca se poate intampla asta, chiar daca medicul si cei din jur imi spuneau ca aceasta posibilitate exista.
Gandurile mele s-au indreptat catre buna mea prietena din facultate, Laura, nu stiu cum si in ce fel dar am simtit ca ea ma poate ajuta. L-am rugat pe sotul meu sa-i scrie neaparat.
Draga Laura mi-a raspuns imediat si mi-a trimis si un acatist pe care sa-l citesc. Era acatistul Sfantului Nectarie de care eu nu mai auzisem pana atunci. Din clipa in care l-am citit am stiut ca asta era ceea ce asteptam, ceea ce cautam. I-am fost si ii sunt recunoscatoare Laurei pentru minunatul si grabnicul ei ajutor.
Am inceput sa citesc in fiecare seara acatistul si sa ma rog pentru copilasul ce urma sa se nasca. Fiecare zi care trecea si pe care o petrecea in pantece era pretioasa pentru el.
Pot spune ca saptamana pe care am petrecut-o in spital a fost una de mare incarcatura sufleteasca si spirituala.
Zilnic eram monitorizati, eu si bebelusul, si de fiecare data aveam emotii dar, tot de fiecare data, speram din tot sufletul ca Sfantul Nectarie ne va ajuta pana la capat.
Asa a trecut saptamana cea importanta cu bine. Medicul mi-a dat voie sa merg acasa cu conditia sa stau in pat. Urma sa merg din nou la un control peste o saptamana.
Sfantul Nectarie era de-acum o prezenta zilnica in gandurile si rugaciunile mele. Citeam acatistul Sfantului in fiecare seara si ii multumeam ca ne e alaturi.

Odata ajunsa acasa mi s-a parut neobisnuit sa stau in pat, cu atat mai mult cu cat copilul meu de doi ani nu intelegea ce se intampla si ar fi vrut sa faca totul impreuna cu mine ca de obicei. Desi mi-a fost greu si ne-a fost greu noua tuturor ca familie, nu am vrut sa ne asumam nici un fel de risc si am respectat intocmai sfatul medicului.
Astfel a mai trecut inca o saptamana si, mergand la urmatoarea ecografie, medicul mi-a spus ca situatia era neschimbata, ceea ce era bine. Eram foarte bucuroasa mai ales ca, din ceea ce-mi explicase el, cervixul odata deschis, s-ar fi putut deschide si mai mult si atunci s-ar fi declansat nasterea. In schimb l-am intrebat daca nu exista si posibilitatea ca sa se inchida la loc si mi-a spus categoric ca asa ceva era imposibil. Concluzia era ca trebuia sa stau in continuare linistita, in repaos la pat.
I-am multumit Sfantului Nectarie pentru ajutor, simteam ca ne e alaturi. Intre timp Laura mi-a trimis si o carticica despre viata Sfantului pe care am citit-o cu bucurie si care m-a impresionat mult. De asemenea, mi-a trimis si o crenguta de busuioc atinsa de racla cu o parte din moastele Sfantului Nectarie, care tocmai fusese in pelerinaj prin orasele din Romania. Deja Sfantul devenise nelipsit din gandurile mele, ne era aproape in fiecare zi.

La urmatoarea ecografie s-a intamplat ceva neasteptat si absolut uimitor pentru medic si personalul de-acolo. Au constatat ca cervixul se inchisese, lucru care dupa toata experienta si logica medicala era IMPOSIBIL. Am stiut atunci cu siguranta ca este marea minune a Sfantului Nectarie! A fost o alta confirmare a faptului ca pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil! I-am multumit din tot sufletul Sfantului Nectarie pentru aceasta milostivire fata de mine pacatoasa. Bucuria noastra era imensa. Nu stiam cum sa-i multumesc indeajuns pentru darul neasteptat pe care ni-l facuse. Am continuat sa citesc acatistul si cartea despre viata Sfantului in fiecare seara.
Urmatoarele vizite medicale au decurs bine, cu cat se apropia termenul cand copilul trebuia sa vina pe lume, cu atat medicul era din ce in ce mai surprins sa vada ca inca eram insarcinata.
Copilul s-a nascut sanatos, cu doar cinci zile inainte de termenul prevazut, nasterea a fost usoara si fara probleme. A fost chiar atat de usoara incat am fost chiar pe punctul de a nu ajunge la spital la timp din cauza ca durerile, nefiind intense, nu realizasem ca erau de fapt contractii de nastere.
Victor Matei s-a nascut pe 30 noiembrie, de ziua unui alt mare Sfant, Sfantul Andrei si de ziua onomastica a fratiorului lui. Laura este una din nasele lui, cea care l-a ocrotit cu rugaciuni inca de cand era in pantece.
In ultimul an am tot avut sentimentul ca parca nu am multumit suficient Sfantului Nectarie pentru marea binefacere pe care a ingaduit-o familiei noastre. De aceea m-am gandit sa scriu despre aceasta minune, ca ea sa se alature celorlalte multe alte marturii ale crestinilor in cartea despre minunile pe care Sfantul Nectarie le infaptuieste zilnic.

Icoana Sfantului Nectarie este la loc de cinste in casa noastra si in fiecare an ziua de 9 noiembrie e o zi importanta pentru noi. Ii multumim pentru milostivirea neasteptata pe care am primit-o in acele clipe grele si ne place sa credem ca intr-o buna zi vom ajunge si in Grecia, la Manastirea Eghina, acolo unde se afla moastele Sfantului Nectarie.
Si cu toate astea ma intreb daca am facut indeajuns ca sa-i multumesc Sfantului asa cum se cuvine.
Sfinte Nectarie, iti multumim pentru minunea pe care ai savarsit-o cu noi in urma cu doi ani! Elena Oprisanu,
Canada »

Mari si multe sunt minunile Sfantului, iar aceasta nu este decat o marturie adusa spre intarirea in credinta si spre slava lui Dumnezeu care lucreaza prin sfintii Lui!

Minunile Sfantului Nectarie

• 1