L Lena

Comentarii scrise de L Lena

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

04.10.2010, 19:59

In copilarie am iubit o carte de rugaciuni cu coperti albastre din care mama mea obisnuia sa citeasca si in care au ramas insemnari de pe vremea cand sriam in "scrisul meu", in simboluri proprii.
Iar a imi pune increderea in puterea lui Dumnezeu a fost la fel de firesc precum somnul sau hrana. Pentru ca nu s-a straduit nimeni sa ma invete sa cred ci am observat in jurul meu si mai ales pe mama mea cat de firesc isi aprindea candela, cum se ruga, cu incredere si nadejde, cum accepta viata stiind ca se afla mereu in grija Domnului si a Sfintei Maici.
Si eu la randul meu cand am obosit, cand am simtit ca nu reusesc, cand am vazut ca nu inteleg si ca nu stiu incotro sa apuc, cand ma prindea teama, ridicam un gand, o rugaciune, ma inchinam, intram intr-o biserica si imi adunam gandurile si puterea in fata icoanelor.
De fiecare data am primit ajutor, de fiecare data m-am gandit ca Dumnezeu m-a auzit. Chiar daca uneori, nu am inteles de ce trebuia sa astept si de ce trebuia sa ma "chinui" pentru ceea ce vroiam ,de fiecare data am ajuns sa vad ca fusesem auzita si ajutata.
Dupa ce m-am casatorit am pierdut prima sarcina. Medicii m-au linistit. Familia la fel. "Se intampla la multa lume prima data" imi spuneau. Asa ca mi-am pus multa speranta in a doua sarcina. La mijlocul termenului am pierdut-o si pe a doua. Era 27 august, nu stiam pe atunci ca este ziua Sfantului Fanurie.Dar, imi amintesc ca desi traiam ce traiam in ziua aceea am primit ajutor. Am simtit cum cineva imi purta de grija. Eram trista, nu imi imaginam cum o sa pot merge mai departe cand se va termina toata istoria din spital. Nu vedeam ce ar mai putea fi la sfarsitul acelei zile cand trebuia sa ne intoarcem acasa. Dar stiam ca si eu si sotul meu am fost mereu in grija Maicii Domnului. Nu stiu de unde as fi putut sa gasesc putere altfel sa traiesc zilele, saptamanile si lunile care au urmat.
Am incercat sa inteleg. Am incercat sa accept. Si intr-un fel acceptam si intelegeam dar nu mai mult decat ca asa a trebuit sa fie. Si nici azi nu stiu sa spun mai mult de atat.
Erau zile cand nu ma ajuta decat sa rederulez in minte ziua aceea de 27 august. Mintea mea lucra numai acolo. Aceleasi intrebari, aceleasi cautari, aceleasi rugaciuni, speranta apoi deznadejde, apoi speranta iar. La cateva zile dupa ce am pierdut sarcina am visat ca voi primi ajutor. Este tot ce m-a dus mai departe, tot ce m-a tinut bine. Tot ce mi-a dat curaj sa nu ma pierd chiar si atunci cand imi venea sa plang pe strada. Stiam ca nu trebuia decat sa imi curat sufletul, sa imi limpezesc mintea, sa ma rog sa fiu iertata si sa am increderea ca Maica Domnului ma va ajuta data viitoare.
Am acceptat ca suferinta era curatenia sufletului. Am inteles cumva ca imi era necesara, probabil cu varsta voi sti mai mult.
A treia oara cand am ramas insarcinata, familia mea a inceput sa mearga la o biserica greceasca unde se fac slujbele Sfantului Fanurie, din
Constanta. Mama mea a facut turtele Sfantului si imi spunea in fiecare saptamana ca merg cu ele la biserica. Nu am citit niciodata acatistul Sfantului Fanurie in tot acest timp. Cu cateva zile inainte de 27 august, la un an dupa ce am pierdut sarcina a doua, mama si sora mea mi-au spus ca va fi slujba mare la biserica si ca ar trebui sa citesc si eu si sa ma rog Sfantului Fanurie pentru a primi ajutor. Am inteles atunci ca nu doar Maica Domnului ne-a fost alaturi ci ca ne ajutase sa trecem acea zi Sfantul Fanurie. Acest ajutor era cel pe care il simteam, aceea era puterea pe care o primeam si nu stiam de unde.
In timpul celei dea treia sarcini am citit Acatistele Maicii Domnului, Acatistul Sfantului Stelian, Acatistul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si Acatistul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril. Pentru cei ce isi doresc copii aceste acatiste sunt o mare speranta si un izvor de putere si incredere. Sotul meu s-a rugat si el prin aceste acatiste.
Cand sarcina a ajuns in luna a cincea la un control doctora ne-a anuntat ca poate incerca inca un serclaj de urgenta, dar riscul de a pierde si data aceasta sarcina era foarte probabil.
Cand am ajuns acasa am simtit ca ma prabusesc. A fost sotul meu cel care a spus ca nu se va intampla nimic. Trebuie sa credem si sa ne rugam. Vazand cata credinta avea in Maica Domnului si in Sfantul Stelian am prins putere, am trecut in liniste w/e peste care urma sa avem operatia.
In acele 24 ore in spital am mai avut un moment in care vazand ca lucrurile se inrautateau si vazand pe fata doctorei ingrijorarea m-am gandit ca se va pierde totul asa cum se mai pierduse de doua ori. In acelasi moment am simtit ca pot sa aleg. Mai important decat orice era sa aleg sa cred sau nu. Sa cunosc puterea rugaciunii sau sa aman sa o cunosc si sa o folosesc. Mi-am amintit ca am crezut ca Maica Domnului imi va darui acest copil. Si de acolo inainte a fost tot ce mi-a mai trebuit sa stiu. Am inteles ca tot ce ne alarma pe noi, contractiile care nu s-au oprit 12 ore si tot ce ne indica noua ca sarcina era in pericol nu insemnau nimic. Cred ca acel moment si orele care au urmat au fost cele in care am crezut cu adevarat, am simtit si vazut ceea ce ar trebui sa simtim si sa stim mereu. Acele ore au fost un miracol. In ele s-a facut voia Maicii Domnului. Cand noi toti nu mai aveam alta solutie, cand totul fusese incercat si nu ne mai ramasese decat sa credem. Stiu ca incercarea era a noastra, a mea si a sotului meu, poate si a doctorei intr-o alta masura. Nu inteleg mereu de ce. Uneori mi se pare ca stiu, aleori ca nu.
Avem un baietel si stim ca este darul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, a Sfantului Stelian.
Am promis sa spun ca stiu ca exista puterea rugaciunii si a credintei, ca stiu ca rugaciunile sunt primite. Pentru acel cineva care va avea nevoie vreodata sa stie..

Puterea rugaciunii

09.09.2010, 03:28

Draga Adina,

Orice este posibil si prin urmare se poate intalni si un astfel de orasel, cum il descrieti in articolul dumneavoastra, in Statele Unite. Mai mult de atat, puteti identifica mai multe asemenea orasele in America. Dar titlul articolului este atat de neinspirat ales incat face din randurile dumneavoastra o insiruire de neadevaruri.
Intotdeauna am citit cu placere articolele din "Formula As" tocmai pentru maiestria cu care ele sunt scrise. Redactorii folosesc limbaj dulce, te induc intr-o lume suava, calda. Razbat pana la cititor miresmele fructelor si al ierbii, simti adierea vantului, auzi susurul apelor si toaca unei manastiri ratacite pe vre-un colt de munte. Si asta facea din randurile revistei al carei redactor sunteti un refugiu, o delectare sau pur si simplu o bucurie. Dar maiestria vorbelor scrise nu mi-am imaginat ca va inlatura obiectivitatea relatarilor..
Nu am stiut ca revista "Formula As" este o culegere de compozitii literare fantastice. Poate aici este neintelegerea. Am cautat informatie in paginile ei. Dar articolul Dumneavoastra ma face sa ma intreb cat din ce am citit pana acum a fost scris obiectiv, o relatare a unor situatii reale si cat a fost pur si simplu o interpretare, care nu s-a tinut neaparat sa fie adevarata ci mai ales sa fie scrisa de o maniera atragatoare.
Inteleg ca totul poate parea a fi imens cand ajungi in America dar nu si daca sosesti din Bucuresti, care as tinde sa cred ca nu va este necunoscut. Nici mirajul ATM-urilor care pot fi accesate direct din masina nu am putut,sincer, sa il inteleg; nici macar daca s-a dorit a fi inca o subliniere a faptului ca americanii sunt atat de comozi (sau nevoiti sa isi optimizeze timpul) incat s-au putut gandi la o astfel de solutie care se regaseste de altfel in multe alte locuri din lumea intreaga.
Inteleg ca daca iti petreci o intreaga vacanta intr-un orasel ca cel pe care il descrieti poti ajunge sa simti cum se dilata timpul si cum iti vine sa tipi de plictiseala. Dar vacanta este asa cum are puterea sa si-o creeze fiecare dintre noi. Si aveti tot dreptul din lume sa vi le ptreceti cum considerati potrivit dar cred ca aveti o datorie in calitate de redactor de a va feri sa etichetati cu usurinta si mai ales de a pretinde ca puteti creiona cum arata o vacanta "in America" cand reiese clar din randurile de mai sus ca v-ati limitat spatiul de vacanta la aria unei case si la supermarketul din vecinatatea ei.
O simpla cautare pe Google despre oraselul in care v-ati aflat v-ar fi furnizat cu siguranta destule informatii cu care sa va umpleti nu doar o luna cat inteleg ca v-ati aflat aici. Americanii sunt renumiti in lumea toata pentru desavarsirea/aroganta sau cum doriti sa o considerati, cu care se promoveaza si cu care valorifica tot ce au - inclusiv iarba pe care o consuma "puii vegetarieni" despre care vorbeati in "Arta culinara - Intr-un Supermarket American" (mult mai obiectiv intocmit), de parca nu ar fi normal sa stie toata lumea ca puii mananca iarba.
Nu ma straduiesc sa fac dreptate Americii .. poate Romaniei. E dureros sa citesti astfel de comparatii.
Ce as putea sa mai pretind unui strain care se abate in Romania atunci??
Si in Romania poti intalni ce ati intalnit dumneavoastra in America - si bunele si relele. Depinde doar de locul la care va raportati din Romania.
Relatarea dumneavoastra nu este despre o vacanta in America ci despre o vacanta in gamalia unui bold infipt pe harta Americii. America nu este ceea ce ati descris dumneavoastra aici. Nici Romania nu este cea careia tot mai multi romani ii fac nedreptate in felurite chipuri publice gen articole, filme, glume, lamentari si pretinderi. Felul in care ati privit America din pacate face un deserviciu Romaniei. Si cand ma gandesc ca in ultimul timp am renuntat sa mai ascult reportajele Euronews despre tara noastra pentru ca se refera la ea ca fiind "cea mai saraca tara din Uniunea Europeana".. macar acei reporteri nu sunt romani. Isi permit sa utilizeze niste cifre seci si sa ne priveasca doar ca pe niste indicatori statistici, financiari. Cine ar putea sa le pretinda ca suntem mai mult decat atat ?? Se vede tot mai limpede ca nu noi, romanii.
Va doresc sa aveti puterea sa mergeti in orice ungher al acestei planete si sa vedeti mirajul locului in care v-au purtat pasii, sa apreciati noutatea si sa va imbogatiti cu ea .. sufleteste.

O luna in America

• 1