Iri M

Comentarii scrise de Iri M

Afisare: 1 - 2 din 2 comentarii

20.06.2008, 22:49

Doamna Daniela,

in fata unei dureri asa de mari, rar este ceva care merita spus. Daca as fi aproape de dumneavoastra, v-as imbratisa si am plange impreuna. Si am pastra tacere... dar sunt departe si singurul meu mijloc de comunicare sunt cuvintele.
Eu nu am ajuns sa imi cunosc vreodata copilul, pentru ca a murit inainte de nastere. Nu are mormant si eu nu am amintiri cu el. Cum ar fi fost, cu cine ar fi semanat, ce ar fi iubit... toate acestea sunt un mister trist pentru mine. Nu am alti copii.
Nu indraznesc sa imi compar durerea cu a dumneavoastra. Singurul lucru care mi-a facut bine este Dumnezeu. Nu a incercat niciodata sa explice de ce copilul meu. Sa ma iertati, dar mai mult ma enervez cand ii aud pe cate unii ca zic "Dumnezeu avea nevoie de un inger in cer" pentru ca ma gandesc: si de ce nu a luat un copil nedorit? Oamenii incearca sa explice cu cuvinte care suna frumos, dar Dumnezeu nu a zis nimic. Decat L-am simtit foarte aproape. Ca pe cineva foarte drag, care a aflat ca sunt in necaz, si a venit sa stea cu mine.
Sa nu credeti ca e rautacios si sa nu va pierdeti increderea in El. Eu cred ca dupa ce voi trece la randul meu prin moarte, imi voi vedea copilul - si nu numai pe el, ci si pe multi altii pe care i-am iubit si nu mai sunt aici. Pana atunci, incerc cu toata inima sa traiesc cu drag langa cei care sunt.

Irina

"Vreau sa comunic cu familii sau mame care, la fel ca mine, si-au pierdut un copil"

28.05.2008, 20:09

Sa nu credeti ca aprob violenta in familie, nici nepasarea ori alte manifestari nesanatoase pentru o relatie implinita. Parerea mea este ca exista diferite metode, de la caz la caz, care ajuta in situatii departe de ideal. In unele, un efort in a intelege si schimbarea atitudinii celor implicati… ajuta; in alte cazuri, fuga-i mai sanatoasa decat orice.
Scopul meu in ceea ce scriu este sa atrag atentia asupra negativelor atitudinii feministe si, daca situatia dumneavoastra permite, sa va rog sa va ganditi bine inainte de a face pasi catre despartire.
Randurile de mai sus suna frumos si sunt pline de miere, dar mai des decat este de dorit, se pare ca lasa un gust amar dupa o vreme... Pe scurt, aceasta ideologie imputerniceste femeia sa isi faca singura viata si fericirea, argumentand ca o femeie fericita face copii fericiti si prin analogie o natiune fericita. Invata doamnele „puternice�, prin vietile lor care le fac sa se simta asa de bine, sa intoarca spatele oricarei inconveniente si oricui sta in calea implinirii lor. Vestul (SUA, Canada) traieste din plin aceasta ideologie si in mijloculor lor traiesc si observ si eu.
Parerea mea este ca aceasta atitudine a creat femei extrem de naive, arogante in crezul lor ca orice vor li se cuvine, si singure... Spun naive pentru ca dragostea perfecta pe care o asteapta ele nu pare sa dureze. Incep multe relatii pe care, dupa ce trece faza cu capul in norisori roz, le termina... Frecventa si magnitudinea acestei atitudini a determinat peste 14,000 morti cauzate de boli transmise sexual, in 2006 numai; nenumarate mame ce isi cresc copiii singure... femei care, fericite si stapane pe viata lor deoarece au intors spatele dusmanilor lor de barbati, nu prea se pare ca au timp sa transmita fericirea lor copiilor din moment ce dansele lucreaza din zori pana-n seara ca sa-i poata intretine. Consumerismul – garderobe noi samd - prin care femeile se simt fericite si stapane, a atins cote alarmante, cu carti de credit purtand balante de $18,000 pe cetatean de rand... Unele mamici, cu toate ca ele au respins „nemernicii�, incep sa se planga acum de cultura impotriva barbatilor, pentru ca nu le convin atitudinile pe care le observa in societate vis-a-vis de baietii lor.
Convingerea mea este ca dureri si suferinte, lacrimi amare, sunt toate parte din lumea in care traim si oricat incercam sa ne ferim, mai devreme sau mai tarziu ne ating. Nici femeile si nici barbatii nu sunt perfecti, si fiecare ne ranim in diferite masuri unul pe altul, voit sau nu. Oricat de speciale si fericite am incerca sa ne construim vietile, suferinta este parte din ele, si nimeni nu scapa.
Sunt insa de acord ca femeile sunt puternice, dar nu pentru ca ne facem viata fericita mergand la coafor si avand grija de noi, cu toate ca nici aceste lucruri nu sunt de neglijat. Suntem puternice pentru ca iertam; pentru ca desi pare imposibil, gasim putere sa mergem inainte; pentru ca, cumva, nu renuntam sa construim acolo unde visurile ne-au fost calcate de multe ori in picioare; pentru ca multe dintre noi revarsa dragoste peste oameni care nu par sa o merite; pentru ca ne sacrificam cu curaj pentru cauze bune; pentru ca stam in picioare in mijlocul tragediilor; pentru ca nu ne ascundem cand e viata grea; pentru ca nu ne gandim numai la noi ...
Poate randurile acestea vor incuraja pe cineva.

Iubirea nu se teme de varsta

• 1