Ioana A

Comentarii scrise de Ioana A

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

04.05.2008, 20:48

Si eu am fost ajutata de Sfantul Nectarie.
Find in Postul Mare, doream sa merg sa ma spovedesc la parintele meu duhovnic. Trecuse cam mult timp de la ultima spovedanie, aproape un an si jumatate si imi era cam rusine ca lasasem atata timp sa se scurga. Ma sinteam tare impovarata.
Ma rugam mult in perioada aceea (si in continuare ma rog) la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, la moastele Sfantului Nectarie si mai de curand ale Sfantului Ioan Gura de Aur.
Mi-e greu sa descriu in cuvinte emotia si pacea sufleteasca care m-au cuprins cand am intrat prima oara in Manastirea Radu Voda si am dat cu ochii de icoana si racla cu moastele Sfantului Nectarie. Am crezut in seara aceea ca ma desprind de pamant si ca plutesc. De atuncea am inceput sa vin regulat sa ma inchid la cinstitele si sfintele sale moaste, sa citesc despre viata si minunile sale, sa ma rog citind acatistul si paraclisul acestui mare Sfant al ortodoxiei.
L-am rugat pe Sfantul Nectarie sa ma ajute sa ma intalnesc cu parintele meu duhovnic si sa ma spovedesc, sa pot sa-mi marturisesc toate pacatele. Doream sa ma despovarez.
Am sunat pe telefonul mobil al parintelui (pe care il stiam la manastirea Comana), mi s-a raspuns, m-am prezentat. Mi s-a parut putin ciudat ca nu recunosc vocea si nici ca parintele meu nu parea ca ma mai cunoaste. "Ei", am zis, "am lasat prea mult timp sa treaca, o sa ma recunoasca cand ma vede". Am intrebat daca pot veni la Comana la spovedanie, mi s-a spus ca da, ca ma asteapta, am convenit ziua si ora. In fine, am aranjat totul.
In ziua respectiva, ajungem la Manastirea Comana (eu cu sotul cu masina). Intreb de parintele meu duhovnic si surpriza: mi se spune ca din luna noiembrie 2007 nu mai este acolo (asta se intampla la inceputul lui aprilie 2008). Plecase in misionariat la o manastire ortodoxa romaneasca din sudul Frantei. Am crezut ca-mi vine rau.
"Atunci cine mi-a raspuns la telefon si s-a dat drept duhovnicul meu?". Am aratat numarul la care sunasem, nici unul din parinti nu-l stia, si nici alt calugar cu acelasi nume nu mai era la manastire. Cineva imi facuse o gluma proasta. Imi venea sa plang de suparare, nu ca facusem atata drum degeaba, ci pentru ca nu reusisem sa ma intalnessc cu duhovnicul meu si sa ma spovedesc.
Numai ca Sfantul Nectarie cauia ma rugasem atat de mult nu m-a lasat. Am aflat de la Manastirea Comana noul numar de telefon al parintelui meu duhovnic si mai ales faptul ca "tocmai acum, zilele acestea, este venit cu treburi in tara; sta cateva zile". Plina de speranta l-am sunat pe numarul cel bun. Mi-a raspuns si m-a recunoscut imediat. Mi-a spus unde il pot gasi; m-a chemat a doua zi, duminica sa ma spovedeasca, pentru ca luni urma sa plece inapoi in Franta, la noua manastire unde activeaza.
Asa ca a doua zi, duminica, m-am spovedit si m-am impartasit. Mare a fost bucuria mea.
I-am multumit Sfantului Nectarie, Maicii Domnului si bunului Dumnezeu pentru ca m-au ajutat si m-au calauzit sa ajung si eu sa ma spovedesc.
Toata peripetia si tot drumul pana la Comana, nu a fost degeaba: am aflat cum pot sa-l gasesc pe parintele meu, apoi Dumnezeu prin rugaciunea Sfantului Nectarie a dat ca tocmai atunci cand aveam mai mare nevoie, parintele meu duhovnic sa fie pentru cateva zile in Romania, si sa ma poata primi. Si nu in ultimul rand, am ajuns sa ma inchin la sfintele icoane ale acestei vechi manastiri ctitorita de Vlad Tepes, si sa vizitez imprejurimile Comanei, atat de incarcate de istorie.
Poate ca intamplarea mea nu vi se pare de mare insemnatate, insa pentru mine a fost un semn important, ca rugaciune noastre venite din inima sunt ascultate si ca Dumnezeu lucreaza prin sfintii sai.
Sfantul Nectarie ocupa un loc important in imima si sufletul meu. Dumnezeu a vrut sa randuiasca ca eu sa ma inchin la cinstitele moaste ale acestui sfant: serviciul meu se afla la 10 min de Manastirea Radu Voda in Bucuresti.
Intr-una din seri am zabovit cam mult la manastire rugandu-ma. Era tarziu si stau departe. Ma gandeam ca sotul meu ma va certa ca intarzii prea mult, asa cum face de obicei. M-am rugat Sfantui Nectarie sa-l lumineze si sa-l linisteasca. Cand am ajuns acasa, sotul meu era linistit si m-a intampinat cu calm.
Ii multumesc Sfantului Nectarie pentru toate binefacerile date si ma rog sa ma intareasca in credinta, sa se milostiveasca si de mine.
Ioana L. A. - Bucuresti

Minunile Sfantului Nectarie

• 1