Georgianar Georgianar

Comentarii scrise de Georgianar Georgianar

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

14.08.2008, 13:23

As dori sa relatez aici micuta mea povestioara aratand faptul ca sfantul nectarie impreuna cu Dumnezeu m au ajutat atunci cand sufletul imi plangea de tristete si slabicune.pe langa problemele altora experienta mea poate parea insignifianta , dar cine traieste si cu sufletul acela stie cu adevarat framantarile si nelinistile care uneori te macina atat de tare pana la epuizare.asteptam bacalaureatul si admiterea la facultate.pana aici .nimic complicat .lucru firesc prin care toata lumea trece la un moment dat.numai ca pentru mine admiterea avea o importanta majora , imi doream din tot sufletul s reusesc.auzisem de sfantul Nectarie in perioada bacului pentru care ma simteam chiar foarte nepregtita , alocasem mult timp invatatului pt admitere si nu m interesa prea mult bacul , doar ca simteam ca ma cuprind nelinistile si intrasem hiar in zile in care panica imi tulbura orice initiativa de a mai invata.in schimb nu inceam a ma ruga sfantului nectarie. bacul a trecut si rezultatele au fost mai mult decat imbucuratoare , totul trecuse si obtinusem o medie foart mare , numai ca bucuria nu a tinut prea mult , urma un examen cu adevarat important si frica nu mi dadea pace , mi era frica de un esec , mi era frica de o dezamagire pe care as fi putut s o provoc parintilor , nu ma recunoasteam , ma simteam sleita de puteri si nu intelegeam de ce tocmai acum nu mai puteam invata si recapitula nimic.mi am promis ca trebuie sa ajung la manastirea radu-voda , zis si facut , m am rugat sfantului nectarie cu in incredere ca ma va ajuta desi ma gandeam ca poate cererea mea era neimportanta comparativ cu a altora dintre cei aflati acolo , rugandu se la moastele sfantului:oameni bolnavi si cu probleme serioase.a sosit si ziua examenului , numai ca dupa ce am iesit din sala am fost foarte descumpanita de faptul ca subiectele nu fusesera deloc usoare pentru mine si in mine incoltise deja convingerea ca voi esua.in toata amaraciunea incepusem chiar sa blamez pe dumnezeu si pe sfantul ca de data aceasta m au uitat si ca nu au vrut sa ma mai ajute, toata ziua a fost un calvar , certuri cu parintii , nelinisti , rerosuri etc.pentru ca nu mai suportam atmosfera din casa , de altfel destul de tensionata , am decis s plec , am intrat la prima biserica ce mi a aparut in cale si m am rugat plangand in hohote , sentimenul ca dumnezeu nu ma dezamagise niciodata si ca sfantul imi va asculta totusi rugaciunea nu m a lasat sa imi pierd credinta in divinitate , doar ca acum ma simteam cu adevarat nevrednica de ajutorul lor stiind ca , cu doar putin ore in urma tocmai gasisem"vinovatii , ma caiam si imi era frica ca nu cumva dumneeu si sfantul sa se supere atat de tare pe mine incat sa ma pedepseasca aspru pentru gandurile mele.se inserase , biserica trebuia sa se inchida si nu stiam incotro sa apuc , stiam k doar cateva ore ma mai asteptau pana la aflarea rezultatului si simteam ca daca as fi ajuns acasa nu mi as fi gasit locul , atunci am gandit ca mai bine mai raman pe o banca in parc unde sa nu ma deranjeze nimeni , stand acolo am citit pana cand se intunecase de tot acatistul sfantului.nu mai stiam acum pentru ce il citeam:ca rugaciune pentru ajutorul la examen sau ca rugaciune de iertare a pacatului meu colosal de a judeca puterea lui dumnezeu , mi era frica!usor usor mi am facut curaj sa ajung acasa , unde atmosfera era mai linistita , am asteptat rezultatul:cand am gast afisarea m am cautat la respinsi si nu m am gasit , rasuflasem usurata , era primul semn ca dumnezeu si sfantul nu ma parasisera , cand m am gasit , nu mi venea a crede ochilor , rezultatul a fost peste masura aseptarilor iar sufltul imi inundase de bucurie.sfantul m a ajut si ca semn de recunostinta m am intors la bucuresti si i am multumit chiar din fata icoanei de langa sfintele moaste.pentru unii poat parea un lucru marunt , pentru mine a insemnat chiar o minune , o minune care nu mi a implinit doar o rugaminte ci mi a daruit credinta in dumnezeu si in sfintii din imparatia cerurilor , am simtit ca niciodata cat de aprape a fost dumnezeu de mine , prin intermediul sfantului nectarie , am simtit ca atat de nevredinca am fost eu de ajutorul lor incat prin intoarcere la cele sfinte si parere de rau dumnezeu si sfantul nectarie nu m au abandonat.credeti si rugati- va nencetat sfantului nectarie , nu va va lasa la greu.odata cu aceasta intamplare am invatat ca prin credinta iti poti mangaia sufletul de cele rele si de indoilei care sapa adanca in suflet doar ca sa te incerce fortele raului . am promis ca voi scrie despre ajutorul acordat pentru ca si altii sa invete cat ceva din lucruri marunte dar pline de substanta spirituala.domnul dumnezeu si sfantul nectarie sa va ajute intru toate si sa fie cu voi!

Minunile Sfantului Nectarie

• 1