Danstrom Miramissu
| Nume | Miramissu |
| Prenume | Danstrom |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Danstrom Miramissu
Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu
similar09.03.2011, 20:21
Citind scrisoarea am regasit cu durere imaginea fostului meu sot. Ne-am despartit acum 10 ani. Similaritatea faptelor marturisite de dumneavoastra cu situatia prin care am trecut noi este incredibila.
Am incercat sa-l ajut cind am vazut cum se insingureaza si indeparteaza. A refuzat ajutorul unui psiholog; a respins toate incercarile mele de a redresa relatia dintre noi care se deteriora vazind cu ochii. Am incercat sa ne mutam in alta tara (am incercat sa ne relocam din California in Spania). Sint convinsa ca si sotia dumneavoastra observa ce se intimpla. Cititoarea Liliana Sava are perfecta dreptate in tot ceea ce va recomanda. Urmati-i sfaturile! Altminteri? iata scenariul meu/nostru: ne-am despartit in fapt si legal; s-a ales praful de casa noastra splendida pe care am vindut-o, deoarece nici unul din noi n-o mai vroia; vreme de 3 ani am avut senzatia ca viata mea nu mai are nici un rost, am cazut in neagra depresie, vecina cu sinuciderea; m-am dus la psiholog si i-am urmat tratamentul si sfaturile; biata mama mea m-a ajutat sa trec prin toate cu bine; dupa al treilea an am revenit incet la normal dar banuiesc ca pe undeva au ramas cicatrici ascunse. Acum sint intr-o relatie fericita, am doua case, nu una si trecutul mi se pare un vis urit. Desigur ca va intereseaza mai mult soarta "Lui", nu? S-a recasatorit urgent cu o colega de serviciu pentru care nutrea oarece dorinte (mi-e greu sa le numesc sentimente, desi nu sint indrepatatita sa fac presupuneri). Si ea era casatorita si avea doi baieti adolescenti. Nu nu era mai tinara ci chiar cu vreo 7-8 ani mai mare decit mine (nu am cunoscut-o); casatoria lor a durat aprox. 2 ani. Acum am auzit de pe la cunostinte comune ca e tot singur si se zbate in aceeasi depresie, nesiguranta si incertitudine existentiala. Nu am nici o satisfactie meschina auzind toate astea, poate doar o mila palida; nu mai nutresc nici un fel de sentiment fata de el, nici bun nici rau si ma gindesc ca poate asta e scoarta, crusta care mi-a crescut, ca un scut de auto aparare....Viata mea nu a luat nicidecum sfirsit; a lui se pare ca a ramas oarecum "in limbo". Nu uitati, asta e doar un scenariu, mai sint multe altele posibile... Dumnezeu, soarta, kharma.....ei cred ca stiu mai bine ce urmeaza, dar cred ca oricum ar fii bine sa urmati sfaturile mai sus mentionate.
Recomandari
