Daniela Tane

Comentarii scrise de Daniela Tane

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

16.02.2008, 14:08

Am citit cu emotie articolele de mai sus... Am 37 de ani... si, adolescenta fiind, ma gandeam ca ma voi marita virgina, la 24 de ani, cu un barbat pe care il voi iubi. Ca vom avea copii si vom fi fericiti. A venit Revolutia si ne-a schimbat vietile. Am devenit cu totii altfel. Am fost invadati de obiecte. Ne-am vandut sufletele pentru bani, pt o casa, o masina... Am deprins sa fim individualisti, sa traim fiecare in micro-universul lui... sa concuram cu prietenii, cu fratii, cu rudele... Ma intristez de cate ori vad spiritul acesta negativ de competitie in jurul meu... Insa este din ce in ce mai prezent, otravindu-ne sufletele, la tot mai multi dintre noi...
In urma cu 5 ani decisesem sa renunt la cariera de atunci, sa ma intorc in tara (traiam in India) si sa ma casatoresc cu logodnicul meu. Ne iubeam de 13 ani... trecusem prin multe, traisem impreuna si bune si rele. Nu a fost sa fie, dumnezeu l-a chemat la el... Am reluat colindatul prin lume, m-am dedicat muncii in domeniul umanitar... Am cunoscut, in urma cu 2 ani, un barbat de care m-am indragostit la prima vedere. A fost reciproc. Pasiune, dar si o comunicare deosebita, asa cum nu iti e dat sa ai de multe ori in viata... Am fost convinsa ca ne vom casatori, la un moment dat. Insa societatea occidentala, in care s-a nascut el, l-a modelat in asa fel incat ii e greu sa se daruiasca cuiva. Egoismul, individualismul sunt vizibile in reactiile lui fata de o posibila viata in cuplu. Ar vrea, dar... vrea sa fie si liber... Am incercat sa ii explic ca libertatea e in noi, e o stare de spirit... Si oare ce libertate mai mare poate fi, decat aceea de a iubi? Dar fricile lui sunt mai mari decat sentimentele...
Traiesc inconjurata de oameni singuri. Sau de cupluri care sunt impreuna, dar in acelasi timp singuri (cam ca in istoria lui Razvan)... In acest inceput de secol 21, in care faliile dintre lumi se maresc din ce in ce mai mult, am senzatia ca suntem pe cale de a ne pierde sufletele.
Dana
PS. Pentru Razvan: nu cred ca are rost sa prelungesti o agonie. Intre tine si prietena ta s-a produs o ruptura pe care numai dragostea ta nu e suficienta ca sa o umple. Nu cred ca poti suferi mai mult fara ea, decat suferi acum... Sufletele voastre s-au indepartat pentru ca nevoile tale si ale ei sunt diferite... Ea... si-a perdut sufletul pentru iluzia banilor si a carierei... Tu trebuie sa continui sa cauti adevarata iubire. Nu e imposibil, chiar daca e dificil. Daca crezi cu adevarat, vei gasi.

Un vis se pregateste sa moara: Casatoria - Ancheta "Formula AS"

• 1