Daniela Chisalita

Comentarii scrise de Daniela Chisalita

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

01.08.2008, 00:13

Aproape ca nu ar mai trebui nici un comentariu pentru ca tot ceea ce a trebuit s-a spus prin vocea dvs. si a Magdalenei. Ceea ce fac eu e .....Poate solidaritate fata de semeni, sprijin prin faptul ca cineva se gandeste in momentul asta la altcineva, sfat? Nu sunt in masura sa dau sfaturi ci doar sa ofer solutii, desi asa cum am scris mai sus, s-a cam spus totul...foarte frumos.
Ceea ce mai pot spune e faptul ca inteleg viata Magdalenei, poate si pentru ca seamana intr-o mica masura cu a mea (dar aici nu e vorba de mine), insa daca am pierdut totul mi-a ramas un singur lucru care e sigur in lumea asta si de care nu ma pot indoi niciodata:credinta. Chiar daca ea nu exista se cistiga.
Am auzit odata un preot spunind ca atunci cind negi cel mai tare ca nu ai nevoie de Dumnezeu atunci ai cea mai mare nevoie de le, desi nu vrei sa recunosti.Eu nu am copii, nici nu am fost casatorita, desi asta imi doresc cel mai mult, o familie. Mi-am dorit cu prea multa ardoare acest lucru, dar....Dumnezeu are alte planuri. Inca mai e vreme. Abia acum incepem sa traim.Tu ai avut acest privilegiu, de a avea un copil. Pentru el merita sa lupti pentru ca mai tarziu sa te considere o invingatoare, un model in viata. Probleme toti avem in viata si credem ca ale noastre sunt cele mai mari, dar nu e asa.
Stiu ca e greu sa fi singur, asta doare cel mai tare. Am simtit si eu lucrul asta, dar...incerc tot timpul sa tin pasul cu viata si contactul cu oamenii. Pe masura ce trece timpul imi dau seama ca din lucruri marunte se pot face lucruri mari. Am terminat scoala, mi-am gasit un servici, iar acum incerc sa-mi adun puterile sa realizez ceva, sa vad ca din munca mea cinstita rezulta ceva. Nu a spus nimeni ca e usor si sunt momente in care ....nu stiu de unde mai am putere de a merge mai departe, cand vad atatea exemplare de oameni care pur si simplu nu te lasa sa traiesti, dar apoi ma incurajez spunandu-mi ca daca exista macar o persoana care undeva se gandeste la mine, atunci merita sa traiesc...Bucura-te de lucruri marunte si de faptul ca tu nu ti-ai pierdut sufletul pentru bogatiile lumii. Comorile se strang in cer nu aici pe pamnt. Oamenii care sunt bogati nu au totul. Am cunoscut oameni foarte bogati si influenti. Unii nu au nici o valoare ca si oameni. Sunt de cea mai josnica speta. M-am bucurat atunci ca nu fac parte din randul lor, ca nu-mi tremura picioarele pe holurile judecatoriilor si nici sufletul inainte de a ma pune in pat,dar nu e dreptul meu sa-i judec pentru ca are cine.
Am facut acest comentariu tocmai pentru a-ti spune ca nu esti singura...si daca nu crede nimeni in tine, in puterea ta, sa stii ca eu cred, pentru ca esti femeie si mai presus de orice, pentru ca ai privilegiu de a fi mama....

Cu stima pentru d-na Sanziana Pop si imbratisari pentru Magdalena ....

O cititoare

Povesti de dragoste

• 1