Daniel Mihailescu

Comentarii scrise de Daniel Mihailescu

Afisare: 1 - 1 din 1 comentariu

01.12.2009, 13:21

Hello Maria.
Citind intr-una din zile povestea ta ,la un mod foarte rapid si superficial,m-am oprit brusc, pentru ca parea ca eu insumi scrisesem cuvintele acelea si am inceput sa revad totul pe indelete.
Mult timp povestea mea ar fi fost la fel, dar de ceva vreme am reusit sa adaug un capitol nou , insemnand ca am reusit sa parasesc inchisoarea sumbra a singuratatii.
In cazul meu, familia si relatiile afective au lipsit inca de dinainte de trei ani, perioada de amnezie a copilariei. Ai mei traiau intr-un cochet oras de munte, fosta resedinta domneasca.Amandoi personalitati dificile, si similare in linii mari; coabitarea lor era sortita esecului de la bun inceput. Intaia amintire :"rapirea" de la camin, unde fusesem lasat de mama mea, de catre...tatal meu.In urma divortului , cei doi frati ,cati eram au fost...impartiti(ciudat,nu?) intre cei doi soti.Fratele meu ,mai mic ,fusese repartizat tatalui, dar nu putea fi luat , fiind in grija si "paza"parintilor mamei, mosneni din mosi-stramosi dintr-un sat de munte din apropiere,renumiti pentru taria de caracter si iuteala la manie. Asa ca s-a produs substitutia...Pe mama nu prea am mai vazut-o de atunci, cativa ani am schimbat "mamele", am mai fost crescut de o vara din Bucuresti a tatalui meu
, iar cea care m-a ajutat la lectii in clasa intai a fost gazda din orasul resedinta de judet(ne mutasem intre timp), o batranica cu inima mare.
Primul miracol a fost ca ,tocmai cand na hotarasem sa nu mai spun nimanui mama(tatal meu era cam superficial si afemeiat), tocmai atunci, tatal s-a recasatorit cu cea cere mi-a devenit mama mai buna ca multe mame bune.A avut un copil cu tatal meu, dar a spus mereu ca la mine tine cel mai mult.
Din nefericire a murit cand de-abia venisem din armata si am avut sentimentul ca am ramas din nou singur , ca pe vremuri cu gazda.
Desi aveam o viata profesionala si urma sa termin Politehnica , viata afectiva si sociala a fost mult saracita. Dar mostenisem din copilarie o incapatanare de a iesi la liman. Mi-am pus mereu intrebarile pe care ti le pui si tu.. Mi-am facut in cele din urma prieteni , am si o familie "a mea" , prieteni de care sunt foarte legat, am mai facut o facultate cu alt profil,acum la master , conduc o mica afacere,etc,.Dupa multi ani respir altfel si sunt increzator in viitor si ma imaginez pe mine peste cativa ani.
"Tu insuti trebuie sa fii schimbarea pe care s-o vezi in jurul tau." Mahatma Gandi
I-mi poti scrie daca vrei,nu stiu in ce masura am reusit sa surprind esentialul in acest rezumat.
Cu sinceritate , Dani, agrippa79@gmail.com

Scrisori care asteapta raspuns

• 1