Casandra Filip
| Nume | Filip |
| Prenume | Casandra |
| Locatie | - |
| <confidential> | |
| Website | - |
| Yahoo! | - |
| MSN | - |
| ICQ | - |
| Jabber | - |
| AIM | - |
| Activitate forum | Nici un mesaj |
Comentarii scrise de Casandra Filip
Afisare: 1 - 6 din 6 comentarii
drum spre lumina!14.03.2008, 09:47
Scumpa Ana...mi s-a taiat parca respiratia citind destainuirea ta, descatusarea ta din colivia in care existai!Poate altadata o sa am puterea sa scriu aici despre ce simt cu adevarat in clipa asta. Iti pot spune doar, ca trebuie sa fii fericita- nu exagerez- pentru ceea ce a fost minunat in viata ta- omul de linga tine, copiii, tot ce v-a legat si v-a sustinut, anii petrecuti alaturi. Si acum este linga tine - nu-l dezamagi ... ca te-a ocrotit de ceva care poate te-ar fi amarit si prabusit... sau poate nu a fost nimic ... nu poti sa afli asta,dar poti sa ai incredere in el. Te-a ocrotit si a ocrotit iubirea voastra- nu-l pedepsi cu ginduri triste si fii fericita ca nu ai avut temeri cind era inca linga tine, ca ati fost fericiti cu adevarat. Existi ... multumeste-i Bunului Dumnezeu ca existi si reaminteste-ti clipele voastre bune, rele, dar "in doi". Fa-i o bucurie! Acolo unde este, sus...iti va zimbi si te va insoti , in felul lui, pina il vei reintilni. Sint convinsa ca vei gasi putere sa-l simti din nou in suflet... si in miracolul primelor zile de primavara ...sa-i fie mai usor acolo unde este, departe de tine si de copii.
20.01.2008, 12:36
Imi cer scuze, domnule cititor! Incercam sa triem...redactia, bag-seama!Fiti mai concret sau, daca nu gustati ceva, "sariti " articolul sau omul care a scris articolul... , si treceti la urmatorul, domnule !La cit am fost de sufocati, cu zeci de ani in urma, fiecare din noi mai avem uneori retineri si gust amar, dar nu cred ca este cazul sa umbrim deschiderea de care ne bucuram cind citim aceasta publicatie. Pentru f.f. multi dintre noi este flacaruia din fiecare saptamina care coloreaza un pic cenusiul cotidianului.Lasati pe cei care pastoresc ziarul, sa decida cine sa scrie sau nu, in paginile lui!
13.01.2008, 11:56
Sint convinsa ca exista astfel de situatii, desi mi se pare incredibil; am citit cu lacrimi in ochi...nu pot spune "acest articol"... rindurile astea suna ca o smerita rugaciune catre Bunul Dumnezeu!!! Cita durere si neputinta s-a strins in inima romanilor din satele astea exterminate parca...acei citiva romani care au mai ramas!De necrezut!Adaug si eu cit pot: umila mea rugaciune catre Dumnezeu , sa ocroteasca aceste suflete minunate care vietuiesc pe meleagurile acelea,stiute parca doar de El...
Preotului Victor Bucur si celor dragi lui ,le doresc sanatate si putere sa duca mai departe flacara credintei stramosesti.
09.12.2007, 10:33
F. interesant, dar as dori sa aflu cum se poate procura acest ulei. Apreciez in mod deosebit informatiile pe care le descoperim mereu prin ziarul dumneavoastra.
11.11.2007, 17:21
Desi n-as putea spune ca istoria crestinatatii sau arheologia au fost vreodata pasiunea mea, pe masura ce parcurg articolul, ma emotioneaza amprenta timpului, ce nu se estompeaza in ani...o vesnicie parca...cum au ramas toate cele evocate, sfidind fragilitatea cretei. Revin la ideea fotografiilor din minunatele dumneavoastra reportaje, care nu se regasesc in numerele mai vechi, arhivate, sau nu ma pricep eu sa le vizualizez, nu stiu...Uneori, un reportaj isi poate chiar pierde farmecul prin absenta fotografiilor, care de fapt, le desavirsesc.
Misterul din dealul de creta: Bisericile rupestre de la Basarabi
11.11.2007, 12:34
Cita caldura...cita tandrete...cita sensibilitate pot dainui in sufletul unei femei si, uneori si in sufletul unui barbat.Exista cred un "dat" sa se intilneasca asemenea suflete...
Nu demult, deja in toamna vietii, lipsita de ceea ce da sens vietii, de ceea ce numim sec si simplu, comunicare, m-am despartit de omul drag, pentru ca uitase sa alunge"singuratatea care isi facuse cuib in casa noastra"...Asta raneste cel mai mult. Acum , sufletul meu traieste o nostalgica,tandra revigorare,se trezeste iar la viata...am ramas totusi bogata sufleteste , cu pisicuta mea usoara si calina...ca un fulg, cu cei trei ciini cuminti, recunoscatori,cu prieteni pe care-i simti tandri, apropiati, fiind departe uneori, iar draga mea fata- frumoasa, desteapta, o adevarata luptatoare... ma alina si ma ocroteste, chiar daca este la rostul ei !
Ma bucur de tot ce este in jurul meu si savurez acum mirosul si culoarea frunzelor umede, ravasite de vintul toamnei reci... Cit ne pot mingiia sufletul prezenta oamenilor dragi, florilor, animalelor iubite...
Multumesc Bunului Dumnezeu, ca , acum , la 60 de ani, durerea pricinuita de hotarirea de a curma singuratatea in doi,s-a diluat in bucuriile mele sufletesti pe care le traiesc si ma simt mai tinara ca niciodata!
Minunate scrisorile din articol...cit ne regasim citindu-le...
Prea putin ar spune cuvintele de multumire si recunostinta mea, pt paginile ziarului dumneavoastra...de ani si ani, este singura publicatie care m-a interesat, m-a cucerit, de multe ori alinindu-ma in clipe mai putin fericite si mi-au luminat clipele mele de tihna...
Noua prezentare pe internet este mult mai bine realizata, dar , singura mea durere este ca, nu poti vizualiza decit in numarul curent fotografiile din ziar. Asta este f.f.neplacut , pentru ca , de fiecare data, imaginile infrumuseteaza, incalzesc, subliniaza continutul articoleleor. Sper din tot sufletul sa reginditi aceasta problema, sa pot regasi toata savoarea articolelor!!!Recunosc ...de ceva vreme, fiind pensionara, sint saptamini cind prefer sa va vizualizez pe internet... si uneori doresc sa revad imagini, articole din urma...
Felicitari celor care au scris scrisorile de mai sus , iar dumneavoastra, realzatorilor ziarului, multa sana tate si succes in munca pe care o onorati!!!
Recomandari
